Cartea profetului Abdia

Prezentare:

Cartea profetului Abdia este cea mai scurtă carte a Sfintei Scripturi. Este formată doar dintr-un singur capitol, având 21 de versete. Cu toate acestea, ca mesaj, nu poate fi abandonată deoarece cuprinde un mesaj deosebit de profund despre "Ziua Domnului". Pentru că aminteşte despre căderea Edomului, ne face să înţelegem că această carte a fost scrisă după căderea Ierusalimului (587 î.C.), nu mai târziu de anul 312 î.C. Căderea Edomului e înregistrată în istorie ca fiind puţin înainte de această dată.

Edomul se afla în imediata vecinătate a Regatului lui Iuda. Cu toate că avea origini comune cu Iuda, Edomul, nu numai că s-a bucurat de cele întâmplate la Ierusalim şi cu Regatul lui Iuda în general, ci el însuşi, prin soldaţii săi, a contribuit la invadarea ţării şi la masacrarea iudeilor, ajutându-i astfel pe invadatori. În urma unei astfel de intervenţii nejustificate, profetul Abdia, intrigat de iniţiativa nelăudabilă, proclamă judecata lui Dumnezeu asupra întregii ţări a Edomului. Pentru că au îndrăznit să se ridice alături de duşmanii Israelului şi împreună cu ei să-i masacreze pe iudei, conform profeţiei profetului Abdia, Edomul va fi pedepsit. Dumnezeu va distruge puterea lor şi îi va da de ruşine în faţa naţiunilor. Se împlinea astfel un alt cuvânt al profeţilor legat de judecata popoarelor vecine Israelului, popoare care, mai apoi, vor fi primite pentru a face parte din poporul lui Dumnezeu.

Structura cărţii este simplă:

-1-14: Dumnezeu va pedepsi Edomul;

-15-21: Dumnezeu va judeca naţiunile şi va da biruinţă lui Israel.

Ideile teologice care reies din cuprinsul micii cărţi a profetului Abdia sunt două: puterea şi dreptatea lui Dumnezeu şi Ziua Domnului, văzută ca ziua pedepsirii trufiei Edomului.

Dumnezeu este atotputernic şi nimic nu-i scapă din cele care se întâmplă pe pământ. Chiar dacă Israelul greşise şi Dumnezeu a hotărât să-l pedepsească, Edomul nu avea voie să profite de inferioritatea creată. De fapt, Edomul arată în acest caz o mare laşitate. Invadează un popor şi aşa slăbit şi pedepsit de Dumnezeu şi invadat deja de o forţă distrugătoare, cum era cea babiloniană. Şi în aceste condiţii, pentru că e plin de iubire faţă de popor, Dumnezeu îl va apăra şi va pedepsi aspru Edomul.

Păcatul celor din Edom e unul de mândrie, iar Dumnezeu nu suportă mândria. Ceea ce a comis Edomul faţă de Israel era un fratricid, pentru că nu l-a recunoscut pe Israel chiar atunci când acest avea mai mare nevoie. Dumnezeu va face dreptate şi va ridica din nou poporul său, în ciuda faptului că şi Edomul a contribuit la distrugerea lui. Îi va reda strălucirea dinainte şi-i va mai da şi în plus. Din el se va naşte un rege puternic de care se vor teme toate naţiunile de sub cer.

Se potriveşte cărţii profetului Abdia zicala: "Esenţele tari se păstrează în sticluţe mici!" Chiar dacă este cea mai scurtă carte a Sfintei Scripturi, ea este plină de semnificaţie şi de învăţături.

Obiectiv:

Să fim convinşi că Dumnezeu nu iubeşte trufia.

Învăţătură:

În general, oamenii mândri nu sunt acceptaţi cu bucurie de către oameni. Trufia lor este atât de mare încât, de cele mai multe ori nici nu-şi pun problema, crezând că sunt singurii care au dreptate, care ştiu totul şi cărora li se cuvine totul. Astfel de oameni sfârşesc prin a ajunge la obrăznicie în relaţiile cu oamenii.

Edomiţii procedează la fel. În trufia lor nu mai realizează că se trag din aceeaşi rădăcină cu poporul israelit, că strămoşii lor au fost fraţi (E vorba de Esau şi de Iacob). Măcar la suferinţă ar fi putut să-şi amintească de acest aspect şi să ţină seama de el, dar edomiţii profită. În schimb, Dumnezeu nu poate tolera o astfel de atitudine. Iubirea faţă de poporul ales este mai mare decât puterea Edomului.

Rolul profetului Abdia este acela de a-i anunţa despre pedeapsa care are să vină asupra lor. Aşa cum s-au bucurat atunci când au năvălit asupra Regatului lui Iuda, ajutându-i pe cuceritori, acum se vor îngrozi de pedeapsa care îi aşteaptă.

Apare în mesajul profetului Abdia o antiteză. Pe de-o parte trufia edomiţilor, pe de altă parte providenţa lui Dumnezeu faţă de Israel, pedepsirea unuia şi binecuvântarea celuilalt. Cu toate acestea, dacă Dumnezeu a hotărât să se judece cu popoarele vecine, în planul său şi pentru aceste popoare va urma binecuvântarea. Este modalitatea prin care Dumnezeu îşi manifestă providenţa sa faţă de orice făptură.

Dumnezeu îi pedepseşte cei mândri, iar celor umili le dă har. Experienţa arată că celor mândri le merge bine, pentru că ştiu să-şi apere drepturile, pe când cei umili sunt marginalizaţi şi consideraţi nedescurcăreţi. Multele exemple din Sfânta Scriptură vin în favoarea acestora din urmă şi îi asigură că Dumnezeu le-a pregătit lor în ceruri binecuvântarea. Este necesară însă credinţa, care să se transforme în răbdare, iar răbdarea în iubire.

Practic:

-Cum consideraţi faptul că Dumnezeu, după întoarcerea poporului ales din robia Babilonului îşi întoarce faţa spre popoarele vecine şi dă impresia că se răfuieşte cu toate?

-Faceţi portretul omului trufaş şi discutaţi la nivel de grup care dintre caracteristicile negative sunt cele mai prezente astăzi.

-În ce fel îşi arată Dumnezeu providenţa faţă de oameni?

-Când Israelul era în robia din Egipt sau din Babilon, Dumnezeu îşi mai manifesta providenţa faţă de el? Explicaţi!

-Căutaţi în evanghelii câteva din cuvintele lui Isus prin care arată nocivitatea mândriei.

-Ce soluţii se pot adopta pentru a-i corecta pe cei mândri? Discutaţi la nivel de grup!

Texte de referinţă:

"Viziunea lui Abdia. Aşa zice Domnul Dumnezeu despre Edom: «Am auzit o veste de la Domnul şi un sol a fost trimis către popoare: Veniţi să ne ridicăm la război împotriva lui! Iată că mic te-am făcut printre neamuri şi foarte neluat în seamă! Mândria inimii tale te-a înşelat! El, care locuieşte în scorburile stâncilor şi care se odihneşte pe vârfurile munţilor, zice în inima sa: Cine mă va coborî pe pământ? Dacă te vei înălţa ca vulturul şi îţi vei face cuibul printre stele şi de acolo te voi da jos, spune Domnul. Dacă hoţii ar veni la tine sau tâlharii, în timpul nopţii, nu ar fi furat doar atât cât să le ajungă? Sau dacă culegătorii ar fi venit la tine, nu ar fi lăsat pe urmă boabe de struguri? Cum a fost scotocit Esau şi cum au fost cercetate cu de-amănuntul ascunzătorile lui! Ei te-au alungat până la hotare, şi-au bătut joc de tine toţi cei uniţi cu tine! Ei te-au înşelat, bunii tăi prieteni! Cei care îţi mâncau pâinea, acum îţi întind curse pentru paşii tăi şi tu nu ai băgat de seamă. Oare în ziua aceea, zice Domnul, nu voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din Muntele lui Esau? Se vor înspăimânta vitejii tăi, Temane, ca toţi din Muntele lui Esau să piară. Din cauza măcelului şi a silniciei fratelui tău Iacob, vei fi acoperit de ruşine şi vei pieri de-a pururi!... Precum aţi băut voi pe muntele meu cel sfânt, tot aşa popoarele toate vor bea vin fără încetare, vor bea, se vor îmbăta, vor fi ca şi cum nu au fost. Numai în Muntele Sionului va fi mântuire şi sfânt va fi, şi casa lui Iacob va stăpâni peste cei care au stăpânit-o. Şi va fi casa lui Iacob foc, a lui Iosif văpaie şi a lui Esau paie. Ele o vor aprinde şi o vor mistui şi nici unul din casa lui Esau nu va scăpa, zice Domnul... Şi biruitorii se vor urca pe Muntele Sionului ca să judece Muntele lui Esau; iar împărăţia va fi a Domnului!»" (Abd 1-10.16-18.21).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, tu ai iubit din totdeauna sufletul căit şi inima smerită. Ajută-ne să stăm departe de păcatul mândriei. Amin.

» înapoi la cuprins «