Cartea Proverbelor

Prezentare:

Cartea Proverbelor este o adevărată sinteză a înţelepciunii poporului ales. În ea găsim diferite cugetări, aforisme şi maxime provenite numai din experienţa vieţii de zi cu zi. Scopul lor este acela de a-l conduce pe om la adevărata înţelepciune, care este Dumnezeu.

Titlul cărţii provine de la cuvântul ebraic "mashal" şi înseamnă similitudine, asemănare, proverb. În sens strict, proverbul este o cugetare scurtă, dar care scoate în evidenţă un adevăr incontestabil. Este o formă literară care exprimă în termeni simpli, concişi, prin asemănări, comparaţii, parabole sau pilde, adevăruri care ţin de bunul simţ.

Cartea începe să prindă contur în timpul regelui Solomon şi se definitivează abia în secolul al V-lea în Regatul lui Iuda. Pentru că Solomon a fost persoana cea mai influentă a vremii şi pentru că nu a cerut lui Dumnezeu altceva decât înţelepciune, cea mai mare parte din Cartea Proverbelor este atribuită lui Solomon.

După cum se prezintă, Cartea Proverbelor este un veritabil ghid pentru a avea succes în viaţă. Cartea îşi propune să înveţe diverse categorii de oameni care este adevărata înţelepciune.

Are în componenţa sa un număr de 31 de capitole, împărţite astfel:

- 1,1-9,18: elogiază înţelepciunea şi roadele ei (autor anonim);

- 10,1-22,16: reguli de comportament (atribuite lui Solomon);

- 22,17-24,34: datorii faţă de aproapele (atribuite unui grup de înţelepţi);

- 25-29: diferite maxime culese de oamenii regelui Ezechia (atribuite unui grup de înţelepţi);

- 30,1-14: despre înţelepciunea divină şi mediocritatea omului (atribuită lui Agur);

- 30,15-33: maxime cu subiecte diverse (autor anonim);

- 31,1-9: instrucţiuni în folosul regilor (atribuită regelui Lemuel);

- 31,10-31: poem care elogiază soţia virtuoasă (autor anonim).

Pentru că s-a format de-a lungul unei perioade atât de lungi, Cartea Proverbelor cunoaşte un progres vădit în ceea ce priveşte conţinutul. În partea de mijloc predomină tonul unei înţelepciuni umane şi profane, se simte doar o uşoară tendinţă spre un caracter religios.

Ideile frecvente sunt: Dumnezeu răsplăteşte adevărul, caritatea, curăţia inimii şi umilinţa. Pedepseşte însă viciile care se opun acestor virtuţi. Virtutea, în general, trebuie să conducă la frica de Dumnezeu, frică nu de pedeapsa lui, ci o frică filială, specifică fricii copilului faţă de părinţi. După cum reiese din Cartea Proverbelor, fericirea sau nenorocirea fiecăruia depind în cea mai mare parte de relaţia cu Legea lui Dumnezeu sau de dispreţul faţă de ea.

Fiind o carte cu multe proverbe ce ţin de bunul simţ, o idee des întâlnită este şi aceea a stăpânirii de sine. Concret: sobrietate în folosirea hranei şi a băuturii, controlul asupra limbii, onestitatea în afaceri, fidelitatea în căsătorie, corectitudinea la judecată, importanţa pomenii. Toate acestea, pentru a fi autentice, trebuie să pornească din credinţă.

Dincolo de aspectul literar pe care îl conţine Cartea Proverbelor, fiind o carte a Sfintei Scripturi, este cuvântul lui Dumnezeu adresat poporului său. Din acest punct de vedere, cartea devine şi tezaurul nostru, al creştinilor, substratul uman de la care pornesc cele mai multe din proverbe fiind comun tuturor.

Obiectiv:

Să nu ne supărăm când cineva ne atrage atenţia spunându-ne că am greşit.

Învăţătură:

Există o vorbă care spune că nimeni nu se naşte înţelept. Înţelepciunea se dobândeşte pe parcursul vieţii. Putem afirma că fiind multe perioadele vieţii, multe sunt şi posibilităţile în care să dobândim înţelepciune. Este o înţelepciune specifică atât copiilor, adolescenţilor, tinerilor, cât şi oamenilor maturi, vârstnicilor. În fiecare din aceste etape omul are de învăţat. O face ascultând de alţii, din cărţi, din natură etc., dar învaţă. La rândul său, procesul de învăţare presupune şi eroarea, de aceea e necesară o intervenţie din afară. Aici se poate vorbi de rolul părinţilor, al profesorului, al preotului, al naturii.

Cartea Proverbelor vine în întâmpinarea omului propunându-i formule de înţelepciune scurte şi la obiect. Multe din ele se pot memora şi pot fi amintite în diverse împrejurări. Autenticitatea lor provine din faptul că pornesc de la viaţă, prezintă o experienţă de viaţă. Le putem numi fără să greşim "pilule de înţelepciune", "perle pentru viaţă" sau "formule de succes". Oricum le-am numi, citite şi transpuse în viaţă, schimbă viaţa, o fac mai frumoasă.

Dacă Vechiul Testament ar fi avut numai această carte, ar fi fost suficient să ne facem o imagine asupra Creatorului lumii, asupra lui Dumnezeu care se îngrijeşte de creaţia sa, asupra misterului omului, asupra chemării lui la o viaţă autentică, asupra importanţei respectării Legii.

Imaginea cea mai potrivită pentru cel care propune această carte este aceea a bunicului care dă sfat nepotului, o imagine atât de prezentă în literatura noastră de profil. Proverbele vor prinde nu doar viaţă prin gura bunicului, ci vor avea şi autoritate pentru că provin din experienţa trăită a lui.

Practic:

- Improvizaţi o sală în care, aşezaţi direct pe podea, cineva care să imite un bătrân venerabil, să citească din Cartea Proverbelor.

- Identificaţi câteva teme şi căutaţi proverbele care să se potrivească. Comentaţi apoi valabilitatea adevărurilor pe care le prezintă.

- Folosindu-vă de câteva proverbe, faceţi un concurs de oratorie. Va câştiga cel mai bun orator.

- Fixaţi o perioadă de cinci minute în care fiecare să-şi aleagă proverbele care l-au marcat cel mai mult. Discutaţi apoi la nivel de grup pentru ce aţi ales anumite proverbe şi nu altele.

- Ce legătură se poate face între bancuri şi proverbe?

- Inspirându-vă din experienţa de viaţă personală, compuneţi şi voi câteva proverbe.

Texte de referinţă:

"Pildele lui Solomon, fiul lui David folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine, pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, pentru o judecată corectă celor cu gând bun, tânărului cunoaştere şi gândire corectă... Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine" (Prov 1,1-4.7).

"Pune-ţi încrederea în Domnul din toată inima ta şi nu te baza pe priceperea ta" (Prov 3,5).

"Puţin somn, mai aţipesc puţin, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate! Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va fi recolta ta de la seceriş ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine" (Prov 6,10-11).

"Cel care umblă în dreptate, se teme de Domnul, iar cel care merge pe căi greşite îl dispreţuieşte pe Domnul. În gura celui nebun este nuiaua mândriei, buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor mult folos aduce. Martorul care spune adevărul, nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni " (Prov 14,2-5).

"Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor. Celui care batjocoreşte nu-i place dojana, de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi" (Prov 15, 11-12).

"Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne bună de mâncat, dar cu ceartă" (Prov 17,1).

"Sufletul celui rău caută răutatea, iar aproapele lui nu găseşte milă în ochii lui" (Prov 21,10).

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeule, două lucruri cer de la tine; nu mă lăsa de izbelişte înainte de a muri,... sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care îmi este folositoare. Amin (cf. Prov 30,30,7-8).

» înapoi la cuprins «