Situaţia ecumenică în Coreea

Acest text se publică sub responsabilitatea grupului ecumenic din Coreea, constituit special pentru redactarea proiectului de texte pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitate 2009.

1. Poporul coreean: o naţiune unită timp de 5000 de ani

Pentru a înţelege actuala situaţie ecumenică din Coreea, este necesar să cunoaştem istoria foarte specială a naţiunii şi a poporului coreean.

Dintr-un punct de vedere al rasei, Coreea, întemeiată în anul 2333 î.C. de către Dankun, a fost timp de 5000 de ani o naţiune omogenă. Deşi a fost grav ameninţată de China în decursul primilor 2000 de ani ai existenţei sale, Coreea şi-a păstrat demnitatea şi a rămas ca naţiune liberă (Perioada Choson). Din secolul I î.C. până în secolul al VII-lea d.C., Coreea a trăit sub diferite dinastii. Din anul 57 î.C. până în anul 935 d.C., dinastiile Kokuryeo (37 î.C. - 668 d.C.), Paikje (18 î.C. - 660 d.C.) şi Shilla (57 î.C. - 935 d.C.) au domnit în perioada numită astăzi în mod obişnuit a celor Trei Regate din Coreea (Samkuk). În nordul ţării, în decursul secolului al X-lea, după dinastia Balhae (698- 926 d.C.) a urmat dinastia Koryo (918-1392). După această perioadă a fost întemeiată în secolul al XIV-lea dinastia Chosun (1392-1910). Pe parcursul acestor secole, Coreea nu numai că a rămas o naţiune omogenă, ci a avut chiar importante dezvoltări culturale.

În anul 1897 a fost întemeiată Coreea Imperială (Daehan Jeguk) care trebuia să marcheze începutul erei moderne în istoria Coreei. Între anii 1910-1945, Coreea a fost ocupă de trupele japoneze, însă coreenii n-au pierdut niciodată speranţa şi niciodată n-au încetat să lupte pentru recucerirea libertăţii lor. Eforturile şi lupta lor au dus până la urmă la sfârşitul ocupaţiei japoneze în anul 1945 cu încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial. Istoria reflectă bine soarta Coreei: prin poziţia sa extrem de interesantă din punct de vedere geopolitic, a îndurat numeroase invazii şi ocupaţii din partea marilor puteri mondiale.

Coreea a trebuit să se confrunte şi cu propriile sale conflicte interne, roade ale opoziţiei diferitelor ideologii. Aceşti numeroşi ani de luptă ideologică s-au încheiat cu întemeierea Republicii Populare Democratice din Coreea (RPDC) în Coreea de Nord, bazată pe idealuri comuniste, şi a Republicii Coreea (RC) în sudul Coreei care a ales democraţia şi libertatea. Conflictul şi confruntarea între aceste două ideologii au condus la dramaticul Război din Coreea (1950-1953) care a costat viaţa pentru numeroase persoane. În anul 1953, armistiţiul a fost semnat şi graniţa dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, cu zona sa demilitarizată (ZDM), devenind simbolul cel mai evident al istoriei tragice din Coreea.

Se vorbeşte despre 10 milioane de familii despărţite de război şi de consecinţele sale. Recent, aceste familii au avut câteva posibilităţi de a se întâlni; însă ce mai mare parte dintre ele nu ştiu dacă membrii familiei lor, care locuiesc de cealaltă parte a liniei care desparte Nordul şi Sudul, mai sunt încă în viaţă. Toţi coreenii simt durerea acestor familii; orgoliul şi însăşi identitatea ţării sunt profund prejudiciate.

2. Nord şi Sud: reconciliere şi colaborare

Ziua de 4 iulie 1972 este considerată ca o dată decisivă în istoria peninsulei coreene. Declaraţia comună semnată în ziua aceea a contribuit la modificarea în mod sensibil a atmosferei conflictuale şi ostile care domnea înainte, la reducerea nedreptăţilor reciproce şi a permis un interschimb şi eforturi concrete cu scopul de a realiza împreună reunificarea ţării.

Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi Biserica Catolică au manifestat dorinţa lor profundă de a contribui la pacea şi la flexibilitatea relaţiilor menţinute până aici. În anul 1988, Adunarea generală a Consiliului Naţional al Bisericilor din Coreea (CNEC) a anunţat publicarea "Declaraţiei Bisericilor din Coreea despre reunificare şi pace", iar Conferinţa Episcopilor Catolici din Coreea (CECC) a creat un Comitet pentru reconciliere naţională. Mai târziu, diferite Biserici (aşa cum sunt Biserica Catolică din Changchungdang şi Biserica din Chilkok) au fost construite în Coreea de Nord şi cultul se celebrează începând de atunci.

În acest context, laureatul cu Premiul Nobel pentru Pace, Kim Dae-Jung - fost preşedinte al RC - s-a întâlnit la o conferinţă cu liderul nord-coreean Kim Jong-Li. După această întâlnire, la 15 iunie 2000 a fost publicată o declaraţie comună, care întărea "politica razei de soare" din Coreea de Sud vizavi de Coreea de Nord. Cu toate acestea, în ZDM tensiunile aprinse între Nord şi Sud rămâneau evidente. Eforturile în favoarea păcii în Coreea făcute de negocierile diplomatice care sunt în desfăşurare între şase state au avut ca rezultat colaborarea şi cooperarea în diferite sectoare: cităm, de exemplu, sprijinul material oferit ambelor guverne şi, referitor la societatea civilă, interschimburile în domeniile culturii, sportului, religiei şi artei ca şi al educaţiei şi economiei.

3. Depăşirea conflictelor şi a diviziunii care sunt un obstacol în calea unităţii şi unificării

În pofida numeroaselor eforturi făcute pentru a obţine pacea şi reconcilierea în Coreea, dezacordurile, despărţirea şi confruntările sunt greu de eradicat. Pentru a obţine o reunificare paşnică, Nordul şi Sudul trebuie să înfrunte teme comune: antagonismul între liberalism şi socialism, prăpastia care desparte bogaţii şi săracii şi reprimarea credinţei şi a religiei.

Zidul care desparte populaţiile din Nord şi din Sud pare greu de dărâmat. Însă din ambele părţi se aşteaptă şi se doreşte reunificarea ca mărturie a cântecului celebru în Nordul şi Sudul Coreei care exprimă această speranţă (Uri Ui Sowon Eun Tongil). În pofida diferenţelor şi a conflictelor, toţi coreenii speră într-o reunificare paşnică şi într-o reconciliere a peninsulei coreene. Fiind creştini, aşteptăm să vină ziua în care Dumnezeu va reuni părţile despărţite; atunci îl vom lăuda pe Dumnezeu şi-i vom aduce mulţumire pentru acest act de reconciliere şi de nouă creaţie.

4. Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2009 în contextul mişcării ecumenice coreene

Comunitatea catolică a fost întemeiată în Coreea în anul 1784 de către primul catolic botezat, Lee Sung-Hun, care a răspândit învăţătura catolică printre compatrioţii săi. Protestantismul a fost introdus în Coreea în anul 1880. În anul 1919, odată cu venirea altor religii, între alţii responsabilii budismului, taoismului Chon şi ai altor tradiţii religioase, creştinii coreeni au organizat rezistenţa împotriva puterii japoneze pentru a menţine independenţa Coreei.

Naşterea mişcării ecumenice în Coreea se măreşte cu recomandările şi spiritul Conciliului Vatican II (1962-1965) şi îndeosebi prin decretul despre ecumenism care subliniază importanţa eforturilor tuturor creştinilor în vederea unităţii creştine. Bisericile implicate în dialogul interconfesional în Coreea sunt Mitropolia Ortodoxă din Coreea, Conferinţa Episcopilor Catolici din Coreea, Consiliul Naţional al Bisericilor din Coreea (şi Bisericile sale membre: Biserica Prezbiteriană din Coreea, Biserica Metodistă Coreeană, Biserica Anglicană din Coreea, Biserica Evanghelică din Coreea, Adunările lui Dumnezeu ale Evangheliei Depline din Coreea) şi, în sfârşit, Biserica Luterană din Coreea. Bisericile membre ale Consiliului Naţional al Bisericilor din Coreea, care reprezintă protestantismul, şi Biserica Catolică din Coreea, organizează alternativ încă de la începuturile anilor 1970 o celebrare comună pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor. Această rugăciune comună oferă creştinilor un spaţiu pentru a se ruga şi a contribui împreună la mişcarea ecumenică din Coreea. În anul 1977, biblişti din Bisericile Protestante şi Catolică au terminat o traducere comună a Bibliei aşa încât, pentru prima dată, toate Bisericile din Coreea au putut să folosească aceeaşi versiune a Bibliei în coreeană.

Activitatea mişcării ecumenice coreene propune actualmente programe comune grupurilor de persoane, aşa cum ar fi personalul în slujba diferitelor confesiuni, teologii, studenţii din seminarii şi moderatorii diferitelor confesiuni. Din anul 2000, un grup de studiu format din teologi organizează în mod obişnuit un forum ecumenic în cadrul căruia sunt abordate diferite teme teologice, cu scopul de a încuraja înţelegerea reciprocă între Bisericile Protestante şi Biserica Catolică. Pe de altă parte, un grup născut din iniţiativa seminariştilor propune diferite activităţi, aşa cum ar fi vizitarea seminariilor şi organizarea de competiţii sportive cu scopul de a încuraja prietenia între membrii diferitelor Biserici. Moderatorii diferitelor confesiuni se întâlnesc şi iau masa împreună în mod obişnuit, ceea ce este pentru ei ocazie de a se cunoaşte mai bine, de a se aprecia şi de a-şi schimba puncte de vedere.

Seminarul despre unitatea creştinilor în Asia, care s-a celebrat între 24 şi 28 iulie 2006 la Aaron's House, a constituit un eveniment memorabil în istoria mişcării ecumenice coreene. Această iniţiativă l-a avut ca referent principal pe cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi a reunit responsabili ecumenici din diferite ţări asiatice veniţi pentru a dezbate şi a schimba idei şi puncte de vedere despre unitatea creştinilor. La 23 iulie 2006, la cea de-a XIX-a Conferinţă metodistă mondială care s-a desfăşurat la Seul, Coreea, Biserica Metodistă a "aderat" la Declaraţia comună despre doctrina îndreptăţirii semnată în anul 1999 de Biserica Catolică şi Federaţia Luterană Mondială. Aşadar, în Asia a avut loc acest eveniment important şi internaţional pentru unitatea creştinilor.

Întăriţi de experienţa puternică şi încrederea reciprocă dobândite în cadrul programelor lor comune de activităţi, responsabili ai Bisericilor Protestante şi Catolică din Coreea au organizat un pelerinaj ecumenic între 8 şi 16 decembrie 2006. Grupul l-a vizitat pe papa Benedict al XVI-lea în Vatican, pe secretarul general al Consiliului Ecumenic al Bisericilor în Geneva, Elveţia, şi pe Sanctitatea sa patriarhul ecumenic la Istanbul, Turcia. În Roma, au fost primiţi şi de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, iar în Geneva de echipa din Comisia "Credinţă şi Constituţie" din Consiliul Ecumenic al Bisericilor. În timpul acestor vizite, grupul a sugerat să se încredinţeze realizarea proiectului de texte pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2009 creştinilor din Coreea. Ambele organisme ecumenice au primit în mod pozitiv această propunere şi au acceptat ideea ca Bisericile din Coreea să pregătească un proiect de texte.

La 23 ianuarie 2007, Bisericile din Coreea au organizat serviciile de rugăciune în Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor în biserica anglicană Chongju, precum şi o întâlnire la care au fost invitaţi teologi protestanţi şi catolici. Cu această ocazie, doi membri protestanţi şi trei catolici au fost numiţi să formeze grupul pregătitor care avea misiunea să elaboreze împreună textele destinate celebrării Săptămânii pentru unitate 2009. Acest comitet s-a reunit pentru prima dată la 8 februarie 2007 şi a ales ca temă textul din Ezechiel 37,15-23 unde se găseşte profeţia regatului unificat al lui Israel. Pentru Bisericile din Coreea, acest text din Ezechiel este deosebit de evocator în situaţia trăită în peninsula coreeană, care este unica ţară despărţită din lume. S-a decis ca fiecare confesiune să se ocupe de redactarea unei meditaţii biblice şi a unei rugăciuni pentru fiecare zi din "octavă". Astfel a început misiunea care până la urmă a dus la redactarea finală a textelor distribuite în întreaga lume pentru Săptămâna de rugăciune 2009.

Concluzie

Situaţia actuală din Coreea - unde coreenii dintr-o parte a peninsulei sunt în imposibilitatea de a comunica cu părinţii, copiii, fraţii şi surorile, familiile şi prietenii lor care trăiesc în cealaltă parte - este inacceptabilă şi trebuie să se termine în mod absolut. Sistemul politic nord-coreean care interzice locuitorilor să aparţină tradiţiei religioase pe care o alege fiecare este un regim autoritar care limitează libertatea de conştiinţă. Unele dintre aceste antagonisme, conflicte, violenţe şi războaie care se nasc din ostilităţi religioase, rasiale şi etnice nu există numai în peninsula coreeană, ci există actualmente în numeroase regiuni ale lumii. Pentru aceasta, situaţia de dezbinare şi suferinţele pe care le trăiesc coreenii interpelează, desigur, creştinii şi societăţile din întreaga lume. Creştinii din Coreea (catolici, protestanţi şi ortodocşi) lucrează împreună pentru binele comun - ca să aducă o pace autentică în peninsula coreeană - cu fraţii lor din alte religii (budismul, confucianismul şi alte religii tradiţionale inclusiv budismul Won şi taoismul Chon - Chon Do Gyo).

În timpul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor 2009, creştinii sunt invitaţi să se roage pentru promovarea unităţii şi pentru construirea păcii, care sunt responsabilităţi importante în care creştinii din întreaga lume trebuie să se implice. Speranţa pe care se bazează această rugăciune este ca toţi locuitorii pământului să devină popor al lui Dumnezeu; ca Dumnezeu să fie Dumnezeul lor; şi ca să se dea omenirii harul de a cunoaşte bucuria şi prosperitatea odată ce vor fi depăşite confruntările, conflictele şi diviziunile şi unitatea va fi realizată. Creştinii trebuie să se roage cu răbdare până la venirea "unui cer nou şi a unui pământ nou": "Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeu lor" (Ez 37,23).

© Editura Presa Bună