Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile

ZIUA A PATRA

Tăcerea celor uitaţi şi strigătele celor care suferă

"Dacă un membru suferă, toate celelalte împărtăşesc aceeaşi suferinţă" (1Cor 12,26).

LECTURA I

Dumnezeu a auzit strigătele celor asupriţi.

Citire din cartea Exodului 3,7-10

În zilele acelea, ⁷ Domnul i-a zis lui Moise: "Am văzut asuprirea poporului meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. ⁸ M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc cananiţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heiviţii şi iebusiţii. ⁹ Iată că strigătele fiilor lui Israel au ajuns până la mine şi am văzut cum îi asupresc egiptenii. ¹⁰ Şi acum du-te, eu te trimit la faraon. Scoate din Egipt pe poporul meu, pe fiii lui Israel".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 28,1a şi 2.3ac-4.9-10 (R.: 11b)

R.: Domnul binecuvântează pe poporul său cu pace.

¹ Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu,
² daţi Domnului slava cuvenită numelui său.
Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi în odăjdii sfinte. R.

³ Glasul Domnului răsună peste ape:
Domnul peste apele întinse.
⁴ Glasul Domnului este puternic,
glasul Domnului e plin de măreţie. R.

⁹ Glasul lui Dumnezeu face să bubuie tunetul
şi în lăcaşul său sfânt toţi îi cântă slava.
¹⁰ Domnul a domnit în timpul potopului,
Domnul stăpâneşte ca rege veşnic. R.

LECTURA A II-A

Voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare un mădular al acestui trup.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,12-27

Fraţilor, ¹² să facem o comparaţie: trupul nostru formează un tot, deşi are multe mădulare, iar toate mădularele, deşi sunt multe, nu formează decât un singur trup. Tot aşa şi Cristos. ¹³ Toţi, iudei sau păgâni, sclavi sau oameni liberi, am fost botezaţi într-un singur Duh, ca să formăm un singur trup, şi acelaşi Duh a potolit setea tuturor. ¹⁴ Trupul omului este alcătuit din mai multe mădulare, nu din unul singur. ¹⁵ Chiar dacă ar spune piciorul: "Eu nu sunt mână, deci nu fac parte din trup", nu înseamnă că nu face parte din trup. ¹⁶ Chiar dacă ar spune urechea: "Eu nu sunt ochi, deci nu fac parte din trup", nu înseamnă că nu face parte din trup. ¹⁷ Dacă trupul n-ar avea decât ochi, cum ar putea auzi? Dacă n-ar avea decât urechi, cum ar putea simţi mirosul? ¹⁸ Dumnezeu însă a orânduit diferitele mădulare ale trupului după ordinea stabilită de el. ¹⁹ Un singur mădular nu poate forma un trup; ²⁰ pentru a avea un trup e nevoie de mai multe mădulare. ²¹ Ochiul deci nu poate spune mâinii: "Eu n-am nevoie de tine"; capul nu poate spune picioarelor: "n-am nevoie de voi". ²² Dimpotrivă, acele părţi ale trupului care ar părea mai delicate sunt de mai mare trebuinţă, ²³ iar pe cele pe care le considerăm mai puţin nobile le tratăm cu mai mult respect, iar pe cele mai puţin decente le tratăm mult mai cuviincios; ²⁴ grijă pe care nu trebuie s-o avem faţă de cele decente. Însă Dumnezeu astfel a alcătuit trupul, încât a dat mai multă cinste acelor mădulare de care avea mai mare nevoie. ²⁵ El a voit să nu fie dezbinare în trup, ci diferitele mădulare să aibă toate grijă unele de altele. ²⁶ Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el, dacă unui mădular i se acordă cinste, toate se bucură împreună cu el. ²⁷ Or, voi sunteţi trupul lui Cristos şi fiecare în parte este un mădular al acestui trup.

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

Isus a strigat cu glas puternic: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit".

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 15,33-41

³³ Pe la amiază s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ora trei. ³⁴ Iar la ora trei Isus a strigat cu glas puternic: "Eloi, Eloi, lema sabactani!" Ceea ce înseamnă: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit". ³⁵ Auzindu-l unii dintre cei care stăteau acolo, ziceau: "Iată, îl strigă pe Ilie". ³⁶ Unul a alergat şi a înmuiat un burete în oţet; l-a înfipt într-o trestie şi i-a dat să bea, zicând: "Ia să vedem dacă vine Ilie să-l dea jos". ³⁷ Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul. ³⁸ Perdeaua templului s-a rupt în două de sus până jos. ³⁹ Sutaşul care stătea în faţa lui Isus, văzând cum a murit a zis: "Acest om era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!" ⁴⁰ Se mai aflau şi nişte femei care priveau de departe; printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel mic şi a lui Iosif, şi Salomea, ⁴¹ care, şi când era Isus în Galileea, mergeau după el şi îl slujeau, şi multe altele, care urcaseră cu el la Ierusalim.

Cuvântul Domnului

Comentariu

Lumea în care trăim este plină de suferinţă. Aproape în fiecare zi, televiziunile difuzează imagini dramatice şi ziarele povestesc catastrofe îngrozitoare care se abat asupra diferitelor populaţii şi comunităţi. Dar încercările îndurate de nenumăratele persoane nu sunt de multe ori nici măcar recunoscute. Îi uităm pe aceşti oameni. Am putea crede că ei suferă în tăcere, dar acest lucru este fals. Această tăcere este mai curând dovada ignoranţei şi a egoismului nostru.

Dumnezeu ascultă de multe ori ceea ce noi nu vrem să auzim. El ascultă strigătele celor care suferă şi vede că sunt oprimaţi. El nu-i ignoră (Ex 3). Când citesc despre ieşirea din Egipt a poporului lui Israel, locuitorii Africii de Sud îşi amintesc de propria eliberare de sub regimul de apartheid. Deşi erau reduşi la tăcere în mod sistematic, apelurile lor la libertate şi la dreptate se făceau auzite; îndurau mari suferinţe şi au avut mult de aşteptat înainte de a-şi regăsi libertatea.

În ziua de astăzi, în Africa sunt multe victime ale epidemiei de SIDA. Nici un război din lume nu a fost atât de ucigător ca această boală nemiloasă. Dar acest lucru nu-i prea preocupă pe oameni - mai ales pe cei din societăţile occidentale. Un zid al tăcerii divizează lumea. Psalmul 28 ne vorbeşte de o persoană care suferă, care strigă după Dumnezeu. În suferinţă şi speranţă, se îndreaptă către Dumnezeu. Se roagă şi păstrează în inimă speranţa că Dumnezeu va vedea, căci semenii săi nu-i văd suferinţa.

Credem cu toţii că Dumnezeu este cu cei care sunt în dificultate şi care suferă. Strigătul lui Cristos de pe cruce este cel mai elocvent în acest sens (Mc 15). Dumnezeu nu este departe, ci este acolo, în mijlocul suferinţelor noastre.

Noi formăm un singur trup în Cristos, Dumnezeul compasiunii. Durerea unor membre ale acestui trup nu le afectează doar pe acestea, ci toţi şi fiecare dintre noi suntem implicaţi. Nu putem trece cu vederea peste strigătele celor bolnavi sau să le pretindem să tacă spunându-le că Dumnezeu îi judecă. Dacă sfântul Paul are dreptate când spune: "Dacă un membru suferă, toate celelalte împărtăşesc suferinţa lui" (1Cor 12), atunci noi putem afirma că "Toată Biserica suferă de SIDA". Suntem legaţi unii de ceilalţi într-un singur trup, al lui Cristos. Împreună trebuie să avem grijă de cei lăsaţi deoparte şi de cei pe care toată lumea îi ignoră.

În faţa sfidării acestei maladii, avem nevoie de o Biserică unită, nedivizată. Avem nevoie de o Biserică în care toţi membrii să colaboreze şi să construiască o comunitate plină de compasiune şi de credinţă, ca trup al lui Cristos; o comunitate care să rupă tăcerea celor uitaţi şi care să audă strigătele tuturor celor care suferă.

Rugăciune

Dumnezeule veşnic, tu eşti speranţa celor uitaţi de lume. Tu auzi strigătele inimilor sfâşiate şi glasurile sufletelor aflate în deznădejde. Prin puterea Duhului Sfânt, învaţă-ne să ascultăm cu urechile tale şi să ştim să percepem vocea celor care suferă şi speră în tăcere. Fă ca noi, ca membre ale trupului unic al lui Cristos, să fim din ce în ce mai mult o comuniune de compasiune şi un semn profetic al întrupării harului şi al dreptăţii tale.

© Editura Presa Bună