Predica ţinută de cardinalul Cormac Murph-O'Connor, arhiepiscop de Westminster în sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului în Sala Sporturilor "Transilvania" (8 septembrie)

Dragi fraţi şi surori în Cristos, dragi prieteni,

Cât de frumos este să ne întâlnim aici în această dimineaţă şi să celebrăm împreună sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului! Mai întâi de toate, Maica Domnului este un model de ascultare pentru noi, toţi creştinii, iar tocmai această chemare spre ascultare ne-a reunit pe noi toţi, din întreaga Europă, aici la Sibiu, pentru a împărtăşi rugăciunea comună şi a concelebra împreună cu fraţii noştri creştini. Acest model de ascultare, care totodată reprezintă şi diversitatea modului de a acţiona, este redat foarte elocvent de întâlnirea dintre Marta şi Maria, ce reprezintă comuniunea dintre cea care ascultă şi cea care îşi urmează misiunea. Iar noi suntem aici pentru a asculta şi a acţiona.

Nu pot să nu amintesc aici de numeroasele sanctuare şi altare dedicate Maicii Domnului şi de nenumăratele locuri din întreaga lume care, de-a lungul istoriei, au primit numele Mariei, purtată în inimi de cei care au plecat de pe bătrânul continent în aventura descoperirii noilor continente. Sunt sigur că misiunea acestor înainte mergători a lăsat un ecou răsunător în inimile miilor de oameni care au putut, datorită lor, să primească şi să păstreze cuvântul evangheliei. Bisericile Europei astăzi sunt diferite şi divizate datorită vicisitudinilor istoriei, drept pentru care noi, astăzi, ca actori ai propriei noastre istorii, ne-am adunat aici, în acest loc, însufleţiţi de speranţa redescoperirii unităţii pe care o propovăduia Isus Cristos. E adevărat că sunt şi dintre aceia care afirmă că spiritul ecumenic este în descreştere sau că nu există energie şi voinţă necesară pentru unitate. Tuturor acestora le spun, împreună cu dumneavoastră: Nu! Ascultaţi şi credeţi, mai degrabă, cuvântul lui Cristos: "Dumnezeu l-a ridicat la ceruri şi i-a dat numele care este mai presus de orice nume, pentru ca toate limbile să strige într-un glas: Isus Cristos este Domnul!".

Misiunea noastră este de a propovădui, în numele Domnului, aşa cum ne învaţă şi Conciliul Vatican II, care spune: "Nu există ecumenism fără convertirea inimii şi sfinţenia vieţii, împreună cu rugăciunile individuale şi publice pentru unirea creştinilor" (UR 8). Tot ce înseamnă unitate se poate realiza doar în Cristos, doar ridicându-ne privirile spre el, putem trece peste barierele confesionale şi diferenţele ce ne separă. Cu cât ne apropiem mai mult de Isus, cu atât ne apropiem mai mult unul de altul.

Convertire interioară înseamnă convertire către Dumnezeu; o reînnoire a atitudinilor ne va ajuta să fim fraţi şi surori întru Cristos; iar dragostea necondiţionată înseamnă dragoste pentru Dumnezeu şi totodată dragoste pentru aproapele nostru. Drumul spre unitatea creştină este, de fapt, un pelerinaj în preamărirea lui Dumnezeu, un drum fără pauză sau cale de întoarcere.

Astfel, ne-am adunat astăzi aici din dorinţa de unitate, îngenunchem şi ne rugăm pentru unitate şi ne angajăm să stăruim în lupta noastră pentru această cauză.

Modelul nostru de astăzi este Maria, Maica lui Dumnezeu. Ea a acceptat de îndată chemarea Domnului şi nu a şovăit în a urma voinţa acestuia. Fără nici o ezitare, ea a plecat în vizită la verişoara sa Elisabeta, care, la rândul ei, i-a răspuns cu o binecuvântare şi o preamărire a numelui Domnului: "Cum este aceasta să vină la mine Maica Domnului meu, căci a tresăltat de bucurie pruncul în sânul meu!".

Deci vă spun şi vouă, în această dimineaţă, să stăruim în rugăciune pentru ca această întâlnire ecumenică a creştinilor din întreaga Europă să reaprindă în sufletul fiecăruia dintre noi dorinţe de unitate şi, luând ca exemplu pe Maria, Marta şi pe Maica Domnului, să nu ne oprim a răspunde acestei chemări interioare. Să purtăm, prin muncă, în casele şi comunităţile noastre un spirit de renaştere pentru tot ceea ce înseamnă "Ca toţi să fie una!"

Pe vremea când am început acest pelerinaj, în ianuarie 2006, le-am povestit celor aflaţi la Roma o mică istorioară, pe care, cu riscul de a mă repeta, v-o relatez şi vouă.

Este povestea celor patru croitori (care ar putea fi din România sau, poate, chiar de aici, din Sibiu). Toţi locuiau în aceeaşi localitate, pe aceeaşi stradă. Afacerile mergeau prost. Aşa se face că unul dintre ei s-a hotărât să-şi pună în vitrină un afiş pe care scria: "Aici locuieşte cel mai bun croitor din acest oraş!". Văzând aceasta, celălalt croitor şi-a pus şi el în vitrină un afiş pe care scria: "Aici locuieşte cel mai bun croitor din întreaga ţară!". Trecând pe stradă şi văzând afişele celor doi, cel de-a treilea croitor şi-a scris şi el un afiş cu următorul mesaj: "Aici locuieşte cel mai bun croitor din întreaga lume!". După ce a văzut anunţurile celorlalţi trei croitori, cel de-al patrulea croitor şi-a scris şi el un afiş, ce spunea: "Aici locuieşte cel mai bun croitor de pe strada noastră!".

Sunt sigur că aţi înţeles sensul acestei istorioare. A treia Întâlnire Ecumenică Europeană de la Sibiu este, desigur, un mare eveniment ecumenic, dar esenţa ecumenismului nu constă în organizarea de mari evenimente ci, mai degrabă, în paşi mărunţi în casele, parohiile, satele şi oraşele noastre, căci acolo lucrează Duhul Sfânt făcând miracole. Arhanghelul Gabriel a venit la Maria acasă pentru a-i aduce vestea cea bună. A fost şi la casa verişoarei sale, unde Maria, ducându-se, şi-a arătat credinţa. De asemenea, a fost şi în casa Martei, unde aceasta muncea, iar Maria asculta cuvântul Domnului.

Ce faceţi voi în casele voastre, în parohiile voastre, în oraşul vostru, pe strada voastră pentru a promova spiritul ecumenic, astfel încât cuvântul Domnului "ca toţi să fie una!" să se împlinească?

Ceea ce este cu totul deosebit în celebrarea sărbătorii Naşterii Mariei este reamintirea celor întâmplate şi misiunea încredinţată pe care a păstrat-o în taină în sufletul ei fără să facă prea multe discursuri, ci doar acţionând pe parcursul întregii sale vieţi. Tot aşa şi noi, plecând de la această întâlnire şi contemplând întreaga Europă, continent şi casă a noastră, să purtăm acest cuvânt activ care să aducă roade în casele, străzile şi oraşele noastre.

Europa are şi ea o istorie trăită şi o memorie prezentă a faptelor ei, are un trecut, dar ce este mai important este că are un prezent în mâinile noastre şi un viitor. Peste ani generaţiile viitoare ne vor judeca faptele. Numeroşi creştini, bărbaţi şi femei, au dat viaţă spiritului european, construind biserici, formând culturi, educându-şi copiii în moralitate şi sfinţenie, formând legi şi principii democratice şi idealuri care ne guvernează astăzi viaţa. Milioane de creştini de pe bătrânul continent au călătorit şi au luat cu ei evanghelia şi valorile ei în fiecare colţ al acestei lumi. Principiile şi valorile ce ne guvernează astăzi au fundament european, iar valorile europene sunt valori creştine. De aceea este o onoare şi un adevăr să credem că evanghelia lui Cristos este piatra fundamentală a acestui continent.

Ce păcat că atât de mulţi oameni şi lideri politici nu pot să accepte acest fapt istoric. Ei se tem şi se preocupă de atât de multe lucruri, dar ignoră, parcă cu bună ştiinţă, creştinismul. Un drept câştigat prin naştere, dar şi esenţa unei paradigme sociale, care dăruieşte seva întregilor generaţii prezente şi viitoare şi impregnează cultura europeană.

Cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări a tratatului de la Roma, din martie 2007, Papa Benedict a XVI-lea a spus: "O casă autentică europeană, o casă comună, nu poate fi construită fără a lua în considerare identitatea oamenilor ce trăiesc pe acest continent. Este o întrebare istorică, culturală şi de identitate morală, înainte de a fi vorba de o identitate geografică, economică sau politică. Această identitate cuprinde un set de valori universale care au fost fondate o data cu creştinismul. Aceste valori, care dau suflet Europei, trebuie să rămână şi în mileniul trei, valori ale continentului nostru".

Împreună cu Sfântul Părinte noi, creştinii adunaţi astăzi la Sibiu, spunem cu glas tare oamenilor şi politicienilor acestui continent: Să nu uităm niciodată piatra pe care ne-am fondat.

Noi, împreună cu celelalte comunităţi de pe coasta Atlanticului şi până la malurile Mării Negre, stăm mărturie că creştinismul nu a murit. Este absurd să ignori intenţionat credinţa europenilor sau să desconsideri credinţa lor doar ca o rămăşiţă a istoriei. Evanghelia lui Isus Cristos trăieşte în casele şi inimile credincioşilor, fiind o prezenţă continuă în viaţa noastră cotidiană. Cu cât credinţa noastră este mai puternică, cu atât civilizaţia europeană va vibra de freamătul chemării "Ca toţi să fie una!"

Mesajul creştinismului este simplu: Cristos nu a murit, el este viu şi îl preamărim ca Domn al nostru, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. În virtutea învierii, acceptăm cu toţii misiunea noastră de a asculta cuvântul Domnului şi de a-l păstra, purtând astfel în casele şi inimile noastre roadele credinţei: viaţa, speranţa, libertatea, iubirea şi bucuria, daruri pe care eu le doresc fiecăruia dintre voi şi tuturor fiilor Europei.

Marie, Maica Bisericii, cinstită şi invocată în faţa atâtor altare din Europa, care este casa noastră, roagă-te pentru noi. Amin.