Cuvânt de salut citit de PS Virgil Bercea

"Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit" (Mt 4,16).

Profetul Isaia (9,1) vedea răsăritul şi strălucirea luminii pentru cei cărora le lipsea, pentru cei umbriţi de întunericul morţii. Evangheliile reiau textul profeţiei pentru a o dovedi plinită în coborârea la noi a Fiului lui Dumnezeu, întrupat de la Spiritul Sfânt şi din preacurata Fecioară Maria.

La mai bine de două mii de ani de la Întruparea Cuvântului, de la strălucirea luminii, omenirea se mai confruntă cu întunericul, cu loviturile păcatului, cu umbrele îndoielilor, cu atentatele orgoliilor, cu disperarea provocată de consumismul exagerat şi cu lipsa echilibrelor. Organizatorii Celei de-a III-a Adunări Ecumenice de la Sibiu (4-9 septembrie) au considerat că este potrivit să se reflecteze asupra luminii lui Cristos, lumină deschizătoare de speranţă şi artizană de unitate în Europa. Dorim şi ne rugăm stăruitor ca toate eforturile noastre să ne conducă pe toţi fiii bătrânului şi frumosului continent la reînnoită speranţă, susţinută de jertfelnicia iubirii care se revarsă în inimile noastre prin credinţă.

Lumina străluceşte în întuneric. Lumina lui Cristos străluceşte în întunericul acestei lumi, alungându-l. Speranţa noastră are suport desăvârşit în dinamismul luminii, adică în atotputernicia acesteia de a alunga întunericul. Prin patima, moartea şi învierea lui Cristos "toate s-au umplut de lumină". Acestei atotputernice lumini îi lipseşte colaborarea neputinţei noastre, îi lipseşte convertirea noastră permanentă şi recunoaşterea unicităţii mântuirii adusă de unicul Domn şi Răscumpărător, Isus Cristos.

Poporul "stătea" în întuneric şi "şedea" în latura şi în umbra morţii. Noi toţi, cu toată forţa dinamismului iubirii, ne-am îndreptat spre Sibiu, nevrednici pelerini, pentru a depune mărturie despre lumină, pentru că trăim în lumină!

Sibiu, 7 septembrie 2007

† Lucian, arhiepiscop major