În urma cu câteva secole, în insula Sicilia domnea împaratul german Friedrich al II-lea. Deoarece oamenii de acolo vorbeau o limba diferita de cea germana, deseori se întreba: "Care limba este de fapt cea adevarata? Ce limba începe omul sa vorbeasca de la sine?" Pentru a afla acest lucru facu urmatorul experiment: trimise câtiva servitori într-o cresa, unde erau îngrijiti si crescuti copiii abandonati de parintii lor, sa-i aduca 50 de prunci care erau doar de câteva zile sau saptamâni si care înca nu puteau sa vorbeasca. Împaratul porunci apoi ca fiecare din acesti copii sa primeasca câte o mama adoptiva. Acestea trebuiau sa le dea copiilor tot ceea ce aveau nevoie pentru a creste mari: mâncare, bautura si îmbracaminte. Dar un lucru nu avea voie sa le dea: iubire. Nici un cuvânt de iubire, nici un zâmbet.
Se povesteste ca acesti copii n-au învatat nici o limba. Toti au ramas muti. N-au învatat nici sa vorbeasca, nici sa se joace, nici sa lucreze. De asemenea n-au învatat nici sa se bucure si nici sa multumeasca. N-au învatat nici sa gândeasca, nici sa întrebe si nici sa iubeasca. Erau handicapati. De fapt nici unul dintre ei nu a trait mult timp.
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
