Imediat dupa cutremur, un tata, supravietuind catastrofei, se îndrepta spre scoala, unde se afla fiul sau. De altfel îi promisese ca va fi mereu alaturi de el. Când ajunse acolo observa ca totul era aproape una cu pamântul. El nu dispera, ci se apuca numaidecât sa sape printre darâmaturi, dar lumea prezenta încerca sa-l opreasca spunându-i ca si-asa de acum totul este în zadar. Si împotriva oprelistilor din toate partile, el se puse pe treaba. A sapat doua ore, zece, 20, 30 de ore, si nu dadu de nimic. Dupa vreo 38 de ore de munca continua sa-l strige întruna pe fiul sau, pe nume Armand. Deodata veni si raspunsul: "Tata, aici sunt! - Scapase ca prin minune cu câtiva din colegii sai de clasa, deoarece plafonul formase cu peretele lateral un triunghi salvator - Le-am spus colegilor mei de clasa sa nu se înspaimânte, fiindca daca traiesti vei veni sa ma salvezi, si împreuna cu mine si pe ei. Stiam eu ca nu vei uita promisiunea facuta."