Când Dumnezeu, dupa creatia lumii plina de minunatii, privi la opera si la bucuria creaturilor sale, observa ca o fiinta era trista si tacuta: era mielul nevinovat. Dumnezeu vazu durerea animalului abatut si-l întreba: "Ce-ti lipseste?" "O! raspunse mielul oftând. Sunt slab si lipsit de ajutor, si sunt supus tratamentului dur din partea altor animale! De ce nu mi-ai dat mijloace pentru a ma apara? Ceilalti au coarne ascutite sau copite puternice, gheare ascutite sau dinti veninosi. Ei pot sa fuga repede, sa se înalte în zare sau sa se scufunde în apa. Doar eu am ramas prada samavolniciei dusmanilor mei".
Plângerea mielului îl misca pe Dumnezeu. El spuse: "Bine, îti dau posibilitatea de a alege: Vrei gheare sau dinti ascutiti cu care sa prinzi sau sa distrugi tot ceea ce-ti vine-n cale?" "O, nu, Doamne! raspunse mielul. Nu vreau astfel de instrumente periculoase! Îmi place pacea! Te rog sa-mi dai acele instrumente care ma fac sa uit nedreptatea acumulata, sau care ma ajuta sa suport mai usor suferintele!"
"Bine, raspunse Dumnezeu, îti voi da trei din cele mai bune instrumente cu care nu vei dispera în momentele de nefericire. Îti daruiesc: blândete, devotament si rabdare!
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
