Scrisoare pastorală pentru Ziua Bolnavului

Domnul să fie cu voi!

Dragi fraţi şi surori în suferinţă,

Tuturor părintească binecuvântare!

Când Dumnezeu a hotărât să-i mântuiască pe oameni şi să-i ridice din păcat şi din moarte, în marea lui iubire, ni l-a promis şi ni l-a dat pe Fiul său unul-născut. El a luat asupra sa trupul nostru muritor, suferinţele şi durerile noastre, s-a suit pe cruce şi s-a dăruit pe sine, murind, ca aşa să învie biruitor a treia zi şi, ridicându-ne şi pe noi din păcat şi din moarte, ne-a câştigat dreptul să ne înălţăm cu el în slavă.

Pentru noi a ales suferinţa. Pentru noi s-a jertfit pe sine, s-a oferit ca preţ dumnezeiesc pentru mântuirea noastră.

La o astfel de jertfă a ales-o şi pe cea care trebuia să-l nască, pe preacurata Fecioară Maria. Prin inima ei trebuia să treacă sabia durerii, aşa cum avea să prorocească bătrânul Simeon (cf. Lc 2,35), jertfă ce avea să se adauge la jertfa Fiului său.

Jertfa şi suferinţele, durerile şi moartea au fost semnele şi argumentul cel mai mare al iubirii divine.

Crucea, care i-a cerut lui Isus să-şi deschidă braţele, este simbolul cel nou al iertării şi al împăcării.

Biserica, dintotdeauna, i-a învăţat pe oameni că pe această cale Dumnezeu s-a milostivit de fiii săi: este vorba de calea jertfei şi a suferinţei.

Papa Ioan Paul al II-lea, arătând lumii acest drum predilect al lui Isus, ne învaţă că preacurata Fecioară Maria s-a alăturat la acest plan, când a spus: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău". Papa a ţinut ca în ziua apariţiei Mariei la Lourdes (11 februarie), în care s-a arătat Bernadetei pentru a-i chema pe oameni la rugăciune şi la pocăinţă, pentru ca păcătoşii şi bolnavii să înţeleagă cu adevărat că jertfa şi suferinţa sunt valori mântuitoare şi că ele pot fi mijloc de ispăşire, de iertare şi de binecuvântare pentru toţi, să fie celebrată Ziua Mondială a Bolnavului ca o zi de rugăciune şi de oferire a jertfelor, a muncii şi a sacrificiilor pentru îngrijirea, întărirea şi vindecarea lor.

Hotărârea Sfântului Părinte a fost bine primită de întreaga Biserică şi, în această zi, toţi cei ce lucrează în spitale, care se îngrijesc de cei bolnavi, toţi bolnavii şi toţi cei care sunt în suferinţă se simt pe drept uniţi în iubire şi în gesturi creştine şi umane faţă de cei încercaţi şi marginalizaţi din cauza bolilor.

Ne bucurăm să ştim că şi în Dieceza de Iaşi, în toate bisericile parohiale, în casele călugărilor şi călugăriţelor, în dispensare şi în centrele de îngrijire la domiciliu, promovate de Centrul Diecezan Caritas Iaşi, în familii unde sunt bolnavi s-a instalat o practică binecuvântată de însoţire specială a celor ce suferă, de îngrijire şi mai vie a celor bolnavi şi o creştere în iubire şi solidaritate a lucrătorilor sanitari.

De asemenea, este o tradiţie ca în întreaga dieceză, pe lângă acţiunile comune făcute în ziua de 11 februarie, să avem o zi specială dedicată bolnavilor, ziua de 13 mai, când iniţiativele sunt şi mai ample, cum sunt însoţirea bolnavilor la biserici sau, chiar şi mai mult, pelerinajul bolnavilor la Cacica.

Ne bucurăm mult că Sfântul Părinte a stabilit o asemenea zi, că ne transmite mesajul său de solidaritate şi de încurajare. Binecuvântăm acest gând dedicat celor ce sunt în suferinţă şi îi felicităm pe cei care se ocupă de bolnavi, acordând cu preţuire şi părintească dragoste binecuvântarea noastră specială tuturor persoanelor în suferinţă ca şi tuturor celor care le acordă îngrijire.

Cu bunul Isus, să vă binecuvânteze Fecioara de sus!

11 februarie 2010

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi