Scrisoare pastorală

Nr. 2045

Către toate congregaţiile / ordinele călugăreşti, către toate parohiile Diecezei de Iaşi

La invitaţia Sfântului Părinte de a "înainta în larg" (Lc 5,4), la 8 decembrie 2001 a fost proclamat şi convocat solemn Sinodul diecezan, având ca deviză aceleaşi cuvinte: "Duc în altum!". Sub coordonarea directă a Preasfinţitului Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, Comisia de Pregătire a Sinodului, precum şi comisiile parohiale sinodale au lucrat şi continuă să lucreze cu mult zel pentru a diagnostica situaţia concretă existentă în Biserica locală, pentru a răspunde la provocările timpului, pentru a preveni ceea ce ar putea duce la tristele experienţe din alte ţări occidentale şi pentru a descoperi noi perspective, semne de speranţă, care, cultivate cu grijă, să conducă la o înflorire a vieţii creştine pe meleagurile noastre. Dinamica strategiei Sinodului vrea să exprime lapidar şi atât de bine: cine suntem, cine trebuie să fim, ce trebuie să facem.

Dacă până acum 13 ani, în ciuda tuturor barierelor, Biserica noastră locală avea posibilitatea să-şi dezvăluie vigoarea interioară într-un mod demn de admirat, o dată cu "liberalizarea" survenită, neînţeleasă de unii, greşit înţeleasă, interpretată şi trăită de alţii, poporul lui Dumnezeu se află la răscruci de drumuri şi are nevoie de jaloane şi indicatoare sigure, clare şi vizibile de la mare distanţă, care să îndrepte lumea pe drumul care duce la mântuirea dobândită prin Cristos, calea, adevărul şi viaţa.

Între membrii Bisericii, care fac parte din poporul lui Dumnezeu şi pe care se bazează Biserica locală în împlinirea misiunii ei, persoanele consacrate au un rol vital şi incontestabil. Ele sunt ca nişte raze de lumină a căror luminozitate înseninează, liniştesc şi generează efecte terapeutice pentru ambientul în care se află.

Fiind ca şi apostolii, destinatari ai cuvintelor lui Isus: "Voi sunteţi lumina lumii, voi sunteţi sarea pământului", călugării, călugăriţele, fecioarele consacrate, membrii asociaţiilor de viaţă apostolică, alături de păstorii sufleteşti, preoţii, trebuie să-şi trăiască semnificaţia plină de conţinut a acestei afirmaţii şi să o dovedească prin atitudinea comportamentală transcrisă în viaţa de zi cu zi.

Fiind conştienţi că sunt semne ale timpurilor prezente, martori ai invizibilului, ei vor trebui să fie mărturisitori autentici, cu putere de convingere, care să electrizeze şi pe alţii, înflăcărându-i în menţinerea şi propagarea luminii care încălzeşte, dă strălucire şi viaţă.

Participând la misterul pascal al lui Cristos, ca mădulare de seamă ale trupului său mistic, identificându-se în mod special cu Biserica şi cu misiunea ei mântuitoare, fiind chemaţi să-l urmeze mai îndeaproape pe Cristos, sărac, ascultător şi cast, persoanele consacrate arată lumii că aparţin total lui Dumnezeu şi că se aseamănă cu Cristos, de care se lasă mereu însoţite şi luminate, prin care şi pentru care îşi desfăşoară întreaga activitate misionară. Slujirea eclezială a călugărilor trebuie să aibă fundament evanghelic şi cristologic, să se asemene cu slujirea lui Cristos care a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească pe alţii.

Pentru a nu ne limita numai la întâlnirile intercongregaţionale zonale sau numai la situaţiile ocazionate de zilele de exerciţii spirituale ori de cursurile de formare, în intenţia de a favoriza cunoaşterea reciprocă, împărtăşirea experienţelor proprii, a succeselor obţinute sau a dificultăţilor cu care vă confruntaţi, vă invităm pe toţi la un moment comun de rugăciune, verificare şi reflecţie, pentru ca apoi, întăriţi şi încurajaţi, să continuăm împreună programul pentru o evanghelizare nouă, adecvată necesităţilor locale şi timpului de faţă.

În acest sens, aşa cum am anunţat anul trecut, vom celebra ziua vieţii consacrate la nivel diecezan, duminică, 5 octombrie 2003, la sanctuarul marian de la Cacica, unde vom încheia în mod solemn Anul Rozariului şi unde, sub privirile materne, pline de gingăşie, ale sfintei Fecioare Maria, vom reînnoi sentimentele noastre de totală angajare şi de fidelitate deplină faţă de Fiul ei şi de Biserică.

Vă invităm să vă opriţi cu precădere asupra conţinutului schemei din broşura nr. 6 - Vocaţia la viaţa consacrată şi persoanele consacrate în slujirea diecezei, care va constitui subiectul principal ce va fi tratat la Cacica.

Vă invităm, de asemenea, să interveniţi cu reflecţii proprii şi completări sau să expuneţi situaţii concrete cu care v-aţi confruntat în perioada de când activaţi în cadrul Bisericii locale de Iaşi.

Insistăm ca fiecare ordin, congregaţie sau institut de viaţă consacrată să se organizeze în aşa fel încât să participe cu cât mai mulţi membri la această întâlnire diecezană.

Sfânta Fecioară Maria, regina sfântului Rozariu, vă aşteaptă la sanctuarul din Cacica, pentru a vă asigura de iubirea lui Cristos şi de mijlocirea ei maternă.

Apreciindu-vă munca şi osteneala în slujba Bisericii, vă asigurăm de binecuvântarea şi îmbrăţişarea noastră arhierească şi vă dăm întâlnire la Cacica.

Iaşi, 12 septembrie 2003, Sfântul Nume al Mariei

Petru Gherghel, episcop de Iaşi