Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI /MEDITAȚII 

Chemați la sfințenie
Culegere de predici în cinstea sfinților

SFÂNTA AGNEZA
21 ianuarie

1Cor 1,26-31
Ps 22
Mt 13,44-46

"Cine se laudă, în Domnul să se laude!" (1Cor 1,31)

Necazurile și greutățile de care dăm în viața de zi cu zi, cea mai mare parte dintre oameni le consideră ca pe o nenorocire, ca pe o pierdere. Însă noi, creștinii, îndrăznim să le vedem ca pe un câștig, ca pe o purificare și înălțare a sufletelor noastre spre Dumnezeu.

Și această perspectivă nu o avem prin noi înșine, ci prin puterea și harul lui Dumnezeu care, așa cum ne spune sfântul Paul în prima lectură, "alege pe cele slabe ale lumii, ca să le dea de rușine pe cele tari" (1Cor 1,27). De aceea, noi ne lăudăm în Domnul și nu ne atribuim nici un merit nouă înșine. Și astfel câștigăm prin crucea suferințelor zilnice mai multe comori în ceruri. Astfel trăim deja de pe acum împărăția cerurilor, această comoară a inimilor, dăruită nouă de regele inimilor, Isus.

Astăzi Isus ne prezintă pe aceea care a știut să-l aibă ca pe adevăratul rege al inimii sale, ca soț al ei din fragedă copilărie, sfânta Agneza. Ea, pentru dragostea lui Cristos, și-a jertfit viața și candoarea copilăriei sub mâinile impudice ale păgânilor cu ochi necurați.

În ciuda scurtei sale existențe petrecute în primele veacuri ale creștinismului, undeva la începutul secolului al IV-lea, avem suficiente elemente descrise veridic despre viața ei.

Avalanșa de reprezentări, devoțiuni și tradiții populare care au început la puțin timp după moartea sa, și prin care s-au transmis majoritatea cunoștințelor noastre de azi despre Agneza, constituie un motiv suficient pentru a vedea în ea o autentică sfântă și un model de mărturie matură a credinței la o vârstă la care nu ne putem gândi decât la gingășie și fragilitate.

Poetul Prudențiu ne prezintă varianta cea mai demnă de crezare a vieții ei:

La Roma, în timpul prigoanei lui Dioclețian, o tânără de 12 ani înfruntă fără teamă moartea, decât să-l nege pe Cristos pe care-l iubea mai presus de toate. Întărită de Dumnezeu, această copilă a rezistat amenințărilor, torturilor și a reușit să-și apere fecioria. Aceasta a fost sfânta Agneza, al cărei nume, de origine greacă înseamnă "cea curată". Dar Agneza mai înseamnă și "miel". De fapt ea, după cum ne relatează Pancrațiu, după ce a refuzat să aducă jertfă zeiței Vesta, a fost dusă cu forța într-un local rău famat și expusă bătăii de joc a celor de acolo, apoi a fost decapitată cu o lovitură de spadă.

Dar totuși să nu uităm că toate aceste încercări care au culminat cu moartea, au fost trăite de o fată fragedă de 12 ani, vârstă la care multe dintre fetele de astăzi, cu multă precauție, abia încearcă să intre în drumul aspru al vieții.

S-a spus, și Agneza ne-o confirmă încă odată, că sfințenia nu are vârstă. Și oare de ce? Și tot ea ne răspunde prin psalmul responsorial pe care l-am proclamat azi: atât timp cât "Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic, el îmi înviorează sufletul" (Ps 22,1), el este comoara și mărgăritarul meu, el este Mirele meu. Isus, Mirele intim al Agnezei, o conduce și îi hrănește sufletul cu harurile sale într-o asemenea manieră încât, în ciuda gingășiei și fragilității ei exterioare, forța ei interioară și sufletul ei s-au maturizat de mult pentru că însuși Isus o împodobise cu darurile sale spirituale. Și în toată această exaltare a sa, Agneza nu se mândrește ci, din contra, când îi este cerută mâna de către fiul procuratorului Sempronius, îi răspunde acestuia: "Să nu crezi că îi voi fi vreodată infidelă soțului meu cu care sunt atât de unită încât sufletul meu nu trăiește decît prin iubirea lui. Nu încerca să crezi că ai putea avea vreun merit care să te facă demn de a fi rivalul său" (Vie des Saints, 506). Cum am auzit, Agneza nu spune: nu ești demn să fi mirele meu, ci: nu ești demn de a fi rivalul aceluia care posedă toată frumusețea și bogăția. Pentru Agneza, Isus este un mire fără egal între oameni deoarece are 6 calități la modul superlativ, el fiind: "nobil, frumos, înțelept, bogat, bun, puternic. El este atât de bogat, spune Agneza, încât mi-a dăruit o comoară mai prețioasă decât tot Imperiul Roman" (Vie des Saints, 507).

De aceea, nu întâmplător, evanghelia de azi o zugrăvește fidel pe Agneza care, lucrând neîncetat la pământul sufletului său, găsește comoara ascunsă, un mărgăritar neprețuit, pentru care este în stare să vândă tot ce are pentru a intra cu adevărat, prin moarte, în posesia lui, în posesia Mirelui ei Isus.

Insă pentru acest final glorios, Agneza încă de mică îl alege definitiv pe Isus, pe care apoi îl redescoperă zi de zi, îi face mai mult loc în inima sa renunțând la toate capriciile și la toate comorile pământești care ar fi tentat-o. Ea și-a dus crucea zilnică cu bucurie, cruce care era un scandal și o curată nebunie pentru păgâni, însă pentru ea este semnul logodnei sale cu Cristos pe acest pământ, pentru ca, înviind cu el în moartea martiriului, să se bucure de nunta cerească a Mirelui său.

Dacă Domnul preferă "ce e slab pe lume, ca să-i facă de rușine pe cei puternici" (1Cor 1,27) prin aceasta nu trebuie să înțelegem că tot ce este slab, sărac și neînsemnat pe pământ, capătă de la sine o valoare spirituală infinită. Ci scopul acestei predilecții divine este arătat clar: "ca nici o făptură să nu se mândrească înaintea lui Dumnezeu" (1Cor 1, 29) deoarece tot ceea ce are, are de la Domnul.

Așadar, de aici ne dăm seama de infinita bunătate a lui Dumnezeu, de darul său oferit nouă gratuit și nemeritat. Căci vârsta, capacitatea intelectuală, poziția socială, originea nobilă, nu contează pentru mântuire. Inculți sau învățați, săraci sau puternici, oameni simpli sau nobili, marginalizați sau admirați, indiferent de starea noastră socială sau de vârsta pe care o avem, noi toți am primit prin har divin o nouă ființă răscumpărată. Prin opera mântuitoare a lui Dumnezeu noi toți suntem în Isus Cristos, adică participăm la viața celui înviat. Noi toți suntem valoroși, existăm, însă nu prin merit propriu, ci aceasta o datorăm lui Cristos, mijlocitor al acțiunii răscumpărătoare și eliberatoare a lui Dumnezeu.

În această privință pe lângă slăbiciunea și gingășia ei, normală la acea vârstă, Agneza și-a atras și mai mult privirea divină asupra ei dăruindu-se total lui Dumnezeu, punându-i la dispoziție întreaga sa ființă cu toată fragilitatea și neputința ei, iar acest act de dăruire a însăși slăbiciunii și neputinței ei l-a fermecat într-atât pe Domnul încât a înzestrat-o pe mireasa sa într-adevăr cu toate bogățiile sale, ba, mai mult, i-a dat și puterea de a înfrunta cu tăria unui om matur toate torturile și batjocurile la care a fost supusă. Iată ce face forța credinței în Cristos!

De aceea capacitatea ei de dăruire a uimit și uimește și azi sufletele noastre, și de aceea suntem invitați să ne verificăm din nou puritatea și transparența atitudinii noastre în fața lui Dumnezeu, ca în fața unei oglinzi clare, în fața acestui exemplu de puritate și claritate plin de nevinovăție, întruchipat în Agneza.

În primul rând, să ne punem întrebarea: ce contează pentru noi?

Oare mărgăritarul sau comoara împărăției cerului este unicul lucru important pentru noi? Sau îl sfidăm pe Dumnezeu alegând comorile înșelătoare și trecătoare ale acestei lumi?

În plus, sfântul Paul ne arată că nu e de ajuns să alegem împărăția lui Dumnezeu, ci, alegând-o, să ne oferim în mâinile Domnului recunoscându-ne păcătoși și neputincioși pentru că doar în Domnul Isus putem avea viață, doar el ne justifică și ne sfințește, doar el ne poate elibera de păcat, doar el ne poate reda o nouă condiție de a fi.

Însă pentru a ajunge la această fericită stare de har e nevoie, mai întâi de toate, să descoperim în primul rând comoara împărăției lui Dumnezeu. Această comoară trebuie căutată cu asiduitate, cu insistența rugăciunii și cu angajarea întregii noastre vieți. Trebuie să lăsăm totul la o parte pentru ascultarea cuvântului lui Dumnezeu. Căci acest cuvânt al lui Dumnezeu este de mare preț, ca mărgăritarul, și are nenumărate bogății, ca o comoară.

Pilda comorii și a mărgăritarului nu ne învață numai că trebuie să ne depărtăm cu totul de cele lumești și să îmbrățișăm cuvântul lui Dumnezeu, ci și să facem lucrul acesta cu bucurie. Cel care s-a despărțit de tot ce are pentru împărăția cerurilor, trebuie să știe că pierderea aceasta e un câștig și nu o pagubă. Așadar toate bunătățile sunt în cuvântul lui Dumnezeu.

Ca și mărgăritarul, adevărul este unic, și nu împărțit în mai multe părți. Și după cum numai cel care are mărgăritarul știe că este bogat, iar ceilalți nu știu de multe ori ce are el în mână - pentru că mărgăritarul este mic - tot așa și cuvântul lui Dumnezeu: cei care au, știu că sunt bogați; necredincioșii însă, necunoscând această comoară, nu știu de bogăția noastră.

Cristos, soțul și comoara neprețuită a Agnezei, este și mărgăritarul nostru, el este Cuvântul întrupat prin care împărăția cerurilor începe încă de pe pământ.

Să-i cerem lui Cristos harul de a-l căuta și a-l găsi, de a-l redescoperi zi de zi ca pe unica noastră comoară. Și, nu în ultimul rând, pentru a nu cădea în păcatul mândriei, să ne ofere harul umilinței sale, să ne facă recunoscători mereu lui și numai lui, pentru că ne-a umplut sufletul cu bogăția lui pentru care să fim în stare să ne dăm și viața.

Marius GROSU

© Editura Sapientia



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Durcovici.ro

Biblia on-line

Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Radiovaticana.org


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS),
tel. 0232/212003 și 0371/179909 (Episcopie); 0232/211527 (Editură); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2012  --  toate drepturile rezervate [stat]