Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI /MEDITAȚII 

Predici la Liturghia transmisă la Radio Iași

Învierea Domnului (Paștele)
Fap 10,34a.37-43; Ps 117; Col 3,1-4; In 20,1-9

Iubiți credincioși, dragi ascultători ai Radio Iași,
Ne bucurăm să cântăm dis-de-dimineață cântul de bucurie "aleluia" care a răsunat în miez de noapte vestind și proclamând împreună cu Maria Magdalena, cu femeile sfinte și cu cei doi apostoli, Petru și Ioan, faptul învierii. Ne bucură să repetăm și noi marea victorie a învățătorului nostru Cristos, salutându-ne unul cu altul: Cristos a înviat! Adevărat a înviat.

Răsună și acum ecoul proclamării învierii și lauda adusă luminii lui Cristos prin imnul pascal "Exultet", din inima nopții sfinte.

Inima noastră tresaltă de bucurie simțind vibrația acestui cuvânt de laudă și a imnului aleluia din timpul privegherii pascale. Nu e vorba de o simplă evocare și amintire a unui fapt ce s-a întâmplat cândva în istorie, ci este vorba de o retrăire a unui eveniment care a devenit prezent și veșnic, căci Liturghia actualizează istoria plină de mister a mântuirii noastre.

Celebrarea solemnă a învierii reprezintă o realitate și un dar pentru momentul prezent. "Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa" ne îndeamnă psalmistul David (Ps 117). "Domnul a înviat cu adevărat, a lui este slava și puterea în veci de veci" ne spune Biserica prin antifonul de la începutul sfintei Liturghii din ziua învierii.

Mărturia făcută de Petru, în prima lectură în casa lui Corneliu, reprezintă rezultatul experienței făcute de el în prima zi a săptămânii, atunci când, după ce a văzut mormântul gol și l-a întâlnit în sala Cenacolului, împreună cu ceilalți apostoli, l-a recunoscut că este el și nu o nălucă sau o arătare, ci el în persoană, așa cum relatează evangheliștii Luca și Ioan (cf. In 20,19; Lc 24,36-49).

Mărturia curajoasei Maria din Magdala, din evanghelia zilei, reprezintă reacția spontană a celor care l-au urmat și l-au iubit și care erau preocupați de soarta învățătorului lor pe care l-au așezat în mormânt după prescrierile evreiești și pe care nu l-au mai găsit, dar pe care l-au întâlnit în preajma mormântului și în Cenacol. Când l-a recunoscut Maria Magdalena i-a spus: "Rabbuni, adică Învățătorule" și după ce s-a convins că este el, Isus, a alergat la discipoli și le-a vestit că l-a văzut pe Domnul și că i-a spus acestea.

Întâlnirea femeilor sfinte și a apostolilor cu el a fost scânteia care a aprins lumea și care s-a răspândit până în zilele noastre și continuă să răspândească neîncetat bucurie și speranță.

Învingătorul nostru pe care Biserica îl celebrează în ziua sfântă a Paștelui este Isus, maestrul și învățătorul pe care apostolii l-au văzut, l-au ascultat și l-au urmat pe drumurile Galileii și al Iudeii iar acum l-au întâlnit viu în mijlocul lor.

Iubiți credincioși, dragi ascultători ai Radio Iași.

Textele biblice care privesc învierea ne prezintă mai înainte de toate o experiență reală de identificare. Noi l-am văzut și recunoscut; este el, e adevărat, a înviat și s-a arătat lui Petru. E adevărat, Domnul după înviere trăiește o condiție cu totul nouă. Dar în realitatea ei persoana nu s-a schimbat.

Imediat după trecerea impactului extraordinar al primelor întâlniri, ei au simțit rodul miraculos al faptului învierii. Pentru ei Isus emana o forță nemaiîntâlnită și transformatoare. Apostolul Petru va face o referire specială la această forță, care îi cuprindea pe cei pe care-i întâlnea atunci când va explica poporului faptul învierii chiar în ziua de Rusalii. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat... El a primit de la Tatăl pe Duhul Sfânt și el l-a împărțit ucenicilor săi așa cum voi vedeți și simțiți (cf. Fap 14-36).

Pentru cei care erau chemați și rânduiți să formeze Biserica, această primă experiență a fost cu adevărat decisivă. În acele ore unice, ei au înțeles marele și strălucitorul adevăr pe care se va baza toată convingerea lor și pe care se va fundamenta toată credința creștinilor din toate timpurile. Nașterea și creșterea comunității creștine provine de la cel pe care Domnul l-a înviat din morți.

Dragi frați și surori în Cristos, de la Cristos a început să strălucească acea lumină care a fost și este capabilă să înlăture întunericul ignoranței.

De la el a început acel curaj nou pentru a răspândi cuvintele sale până la marginile pământului.

De la el emană toată acea putere care repune în picioare, vindecă și întărește pe cei paralizați, care îi liniștește pe cei posedați, care îi eliberează pe cei închiși, care redă viață celor morți.

De la el provine acea capacitate particulară de a vesti cuvântul care atinge sufletele și le convertește, care iartă păcatele, acea forță de a reuni și întări popoarele lumii, de a face prezent mereu misterul pascal al noului popor al lui Dumnezeu, de a transmite și comunica viața cea nouă, viața dumnezeiască.

De la el începe acea bucurie de a lucra pentru împărăția cea nouă și pentru o lume mai bună și mai dreaptă. Sfântul Paul va vorbi mai târziu despre acea "extraordinară energie" și de acea forță imensă revărsată de Dumnezeu în Cristos și prin Cristos, cel care a devenit capul trupului, adică al Bisericii când afirmă în Scrisoarea către Efeseni: "Toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagă, care este trupul său, plinătatea aceluia care împlinește toate în toți"( Ef 1,22).

Da, este adevărat, sărbătoarea Paștelui ne face să recunoaștem și să mărturisim că rodnicia lucrării Bisericii depinde cu totul de Cristos cel viu care trăiește în veci de veci.

El a obținut acest dar extraordinar din partea Tatălui ceresc deoarece mai întâi el s-a umilit pe sine până la moarte, până la moartea pe cruce. Nu ar fi fost posibil să obțină o asemenea forță renovatoare decât prin faptul că a îmbrățișat jertfa, suferința, moartea pe cruce.

Ne impresionează această legătură. Isus n-ar fi ajuns să fie Domn peste cei vii și peste cei morți dacă nu ar fi acceptat voința Tatălui, dacă nu s-ar fi oferit preț de răscumpărare pentru cei mulți. Iar acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă nu era crucea și moartea. Între vinerea mare și duminica învierii este o legătură esențială prin care una o presupune pe cealaltă. N-ar fi fost învierea dacă nu era moartea și n-ar fi fost valoroasă moartea dacă n-ar fi urmat învierea.

Acest adevăr îl proclamăm în ziua învierii și aceasta este adevărata victorie ce l-a ridicat pe Isus în slavă pentru ca și noi să ajungem cu el în gloria veșnică.

Apostolul neamurilor ne prezintă într-un imn cristologic tot acest adevăr în care vrea să ne includă și pe noi învrednicindu-ne de o speranță vie și nepieritoare.

"Să aveți în voi aceleași sentimente care sunt în Cristos Isus.
El fiind din fire Dumnezeu,
nu a considerat un beneficiu propriu
egalitatea sa cu Dumnezeu,
ci s-a despuiat de sine
luând firea sclavului,
devenind asemenea oamenilor
iar, după felul lui de a fi,
a fost socotit ca un om.
S-a umilit pe sine
făcându-se ascultător până la moarte,
și încă moartea pe cruce.
Pentru aceasta și Dumnezeu l-a înălțat (înviat)
și i-a dăruit numele
care este mai presus de orice nume.
Pentru ca în numele lui Isus
Să se plece tot genunchiul
al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor dedesubt
și orice limbă să dea mărturie
că Isus Cristos este domn
spre gloria lui Dumnezeu Tatăl".

Acesta este Isus care a trecut prin mormânt, prin Calvar și moarte și apoi a înviat și a fost înălțat.

Iată pentru ce apostolii, femeile sfinte și primii creștini s-au bucurat, întâlnindu-l pe Domnul, urmându-l pe el și văzându-l înviat. Pentru ei răsplata a fost mare. Pentru noi care credem în el, care îl sărbătorim viu în mijlocul nostru, bucuria este nespusă, speranța crește, iar cântarea de bucurie "aleluia" nu mai încetează.

E ziua cea mai importantă din timpul anului și din istoria lumii: învierea lui Isus Cristos.
Este o mare minune, dar mai ales o nouă creație, începutul unei noi omeniri.
Acest strigăt de bucurie străbate lumea întreagă. Pleacă din inimă, atinge buzele și ajunge la fiecare om care trăiește pe pământ.

"De ce sunteți așa de mulțumiți?" ar putea să ne întrebe cineva.
"Dar cum, nu știi? Isus a înviat, este viu, este totdeauna cu noi! A învins și a înfrânt moartea, durerea, păcatul și tot ce există rău în lume!".
Să ne încredem în el. Este un prieten care își ține promisiunile. Este un Dumnezeu care este de partea vieții.

Dragi creștini, iubiți ascultători, vă îndemn să vă bucurați în această zi căci sărbătorim victoria Dumnezeului nostru, sărbătorim Paștele.

Vă dorim să creșteți în speranță pentru că învierea lui Cristos, vă va fi de mare și sfânt folos.

Vă dorim vouă tuturor celor care sunt bolnavi, legați de un pat sau departe de biserici și altare dintr-un motiv sau altul, vouă tuturor celor care călătoriți și sunteți uniți cu noi prin intermediul Radio Iași: Curaj, Cristos e viu și se apropie de voi toți spunându-vă și vouă: "Pace tuturor", curaj, eu am învins suferința și moartea. Amin.

Cristos a înviat! Aleluia, aleluia.

8 aprilie 2007, Radio Iași

Ep. Petru Gherghel

[ index ]

 



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat