|
Predici la Liturghia transmisă la Radio Iași
Anul B
Dragi ascultători,
"Trimite, Doamne, Duhul tău și reînnoiește fața pământului". Semnul vizibil că ceva nou s-a înfăptuit la Rusalii pe fața pământului este reunificarea limbajului uman. Apostolii, ieșind din Cenacol, vorbesc o limbă nouă, misterioasă pe care o înțeleg toți cei care o ascultă: parți, elamiți, greci, romani. Rusaliile sunt antibabelul. Oamenii Babelului au avut ambiția de a unifica omenirea și au sfârșit prin a nu se mai înțelege între ei. La Rusalii, unitatea, armonia este refăcută. Acum, scrie sfântul Irineu, "neamurile formează un cor admirabil care celebrează în diferite limbi lauda lui Dumnezeu, în timp ce Duhul Sfânt readuce la unitate semințiile risipite și oferă Tatălui primele roade culese din toate popoarele" (Adv. Haer. III, 17,2). Întreaga tradiție creștină a văzut Rusaliile în antiteză, în contrast cu Babelul. Oamenii care au construit Turnul Babel nu erau nici atei, nici dușmani ai lui Dumnezeu. Nu erau niște giganți de tipul titanilor din mitologia greacă, nu erau niște nelegiuiți care sfidează cerul, care înfruntă cu aroganță divinitatea precum Prometeu odinioară. Dimpotrivă, oamenii Babelului erau oameni cucernici, religioși. Proiectul lor nu era împotriva lui Dumnezeu, ci pentru Dumnezeu. Turnul pe care l-au construit era un templu, un lăcaș de cult închinat divinității. Era un edificiu uriaș, unul din faimoasele temple cu terase suprapuse numite zikkurat ale căror ruine se mai pot vedea și acum în fosta Mesopotamie (în Irakul de astăzi). Cu cât templul era mai înalt, mai aproape de cer, cu atât bunăvoința divinității era câștigată mai ușor și binefacerile așteptate, mai sigure. Atunci unde era păcatul babilonienilor? De ce le-a încurcat Dumnezeu limbile? Răspunsul îl găsim în textul Genezei: "Haidem să ne facem o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul, și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului" (11,4). Aici e totul. Voiau să-și facă un nume. Pietatea lor era falsă, religiozitatea lor era o mască. Nu căutau slava lui Dumnezeu, ci propria slavă. Nu era la mijloc intenția de a-l cinsti pe Dumnezeu, ci urmăreau propria afirmare. Dumnezeu era instrumentalizat, religia era manipulată. A construi un turn, un templu de proporții ieșite din comun, însemna pentru babilonieni să-și proclame cu orgoliu propria putere și capacitatea de a dialoga cu Dumnezeu de pe picior de egalitate, spunând în inima lor: "Vezi ce am fost noi în stare să facem pentru tine? Acum arată-ne tu ce ești în stare să faci pentru noi". A fost, ca să spunem așa, încercarea de a face o spărtură în cer, o poartă de acces la divinitate cu forțele proprii. De fapt, în limbile semite Babel înseamnă "poarta cerului". Și în ce a mai constat păcatul constructorilor Babelului? Împăratul Babilonului, în orgoliul său nemăsurat, și în ambiția sa imperialistă, voia unificarea lumii, sub sceptrul său. Odată cucerit cerul, trebuia cucerit și pământul. Voia să înfăptuiască globalizarea, impunând tuturor popoarelor o singură limbă, o singură cultură, o singură religie, o nouă ordine mondială, un singur regim mondial, inaugurând o nouă eră a omenirii. Și ce a rezultat? Confuzie, încurcătură. Acesta este sensul pe care Biblia îl atribuie cuvântului Babel: "De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului" (Gen 11,9). "Din vina unor oameni orgolioși s-au divizat limbile - scrie sfântul Augustin. Datorită umilinței apostolilor, la Rusalii limbile s-au reunificat" (Exp. asupra psalmilor, 54,11). Babelul și Rusaliile sunt două șantiere veșnic deschise în istoria lumii. Pe această concepție își întemeiază sfântul Augustin geniala sa operă De civitate Dei. În lume, scrie sfântul Augustin, sunt în construcție două cetăți: cetatea Babilonului fondată pe iubirea de sine împinsă până la disprețul față de Dumnezeu, și cetatea lui Dumnezeu, noul Ierusalim, fondată pe iubirea față de Dumnezeu împinsă până la disprețul de sine. Fiecare om este chemat să aleagă în care din aceste două șantiere vrea să muncească. Sărbătoarea de astăzi ne îndeamnă să redescoperim unitatea și armonia între toți oamenii, să vorbim aceeași limbă care este limba iubirii pe care ne-o învață Duhul Sfânt. Minunea înfăptuită la Rusalii trebuie să continue neîncetat în lume. Scria un autor din primele veacuri ale Bisericii: "Dacă îți va zice cineva: «Dacă l-ai primit pe Duhul Sfânt, de ce nu vorbești în toate limbile?» îi vei răspunde: «Cu siguranță vorbesc în toate limbile, căci sunt mădular al acelui trup al lui Cristos care este Biserica, iar Biserica vorbește toate limbile»". Biserica înțelege și vorbește limbile tuturor popoarelor. Ea înțelege și respectă cultura, limba, libertatea, patrimoniul tuturor raselor și popoarelor fiind, în același timp, cum ne învață Conciliul al II-lea din Vatican, semn al unității întregului neam omenesc. Împreună cu întreaga Biserică să-l implorăm astăzi pe Duhul Sfânt care este Duhul reconcilierii, al unității și al iubirii: "Vino, Duhule Sfânt, umple inimile credincioșilor tăi și aprinde în ele focul iubirii tale". Amin. 4 iunie 2006, Radio Iași Pr. Claudiu Dumea [ index ]
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |