Predici la Liturghia transmisă la Radio Iaşi

Anul B
Duminica a 18-a de peste an
Înţ 7,7-11; Ev 4,12-13; Mc 10,17-30

Iubiţi credincioşi, dragi ascultători ai Radio Iaşi,

După Cel de-al Doilea Război Mondial foarte multe familii duceau lipsuri. La fel şi o mamă tânără, al cărei soţ a căzut pe front, a rămas singură să crească trei copii. Iniţial a început să-şi vândă lucrurile din casă, de care se putea lipsi. Acestea s-au terminat, însă copiii trebuiau hrăniţi. Nu i-a mai rămas altceva decât inelul de logodnă, ultima amintire de la soţul ei. Cu inima sfâşiată de durere stătea în faţa tejghelei magazinului de pietre preţioase şi, în timp ce argintarul cerceta inelul, mama îşi strângea mezinul la inimă şi spunea: "Pentru voi, numai pentru voi fac asta".

Iubiţi credincioşi, am auzit la evanghelie cuvintele lui Cristos: "Eu sunt pâinea vieţii: cel care vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată". De aceea vă invit în această duminică să reflectăm la prezenţa lui Cristos în mijlocul nostru sub chipul pâinii şi al vinului, la cel mai mare dar pe care ni l-a lăsat nouă, la sfânta Euharistie. Este cel mai mare mister al credinţei noastre şi izvor de har pentru credncioşi. De aceea este necesar ca din când în când să facem referire la ea şi s-o aprofundăm.

Ce este sfânta Euharistie? Înainte de toate sfânta Euharistie este jertfă. De ce s-a făcut Cristos om? Pentru că ne-a iubit şi încă ne mai iubeşte. Şi de ce a murit Cristos pe cruce? "Pentru că nimeni nu are o iubire mai mare, decât acela care îşi dă viaţa pentru prietenii săi". Am aprofundat vreodată suficient acest adevăr? În ochii Tatălui ceresc nu există o iubire mai mare şi datorită acestei iubiri ne-a iertat nouă păcatele: "Iată Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii". Drama sângeroasă de pe Calvar a trecut, dar esenţialul acestei drame a rămas: dragostea cu care s-a jertfit pentru noi. Pentru ca noi să fim mântuiţi, pe Cristos l-a costat mai mult de un inel sau un lucru. L-a costat viaţa. De aceea a rânduit sfânta Liturghie, ca acea jertfă făcută din dragoste să fie celebrată mereu: "Faceţi aceasta în amintirea mea". Sfânta Liturghie nu este o ceremonie automatizată, nu este o amintire lipsită de conţinut. La sfânta Liturghie, Cristos se jertfeşte pe altarele noastre din iubire, este aceeaşi iubire pe care o avea în inimă atunci când bătea pentru ultima oară. Aceeaşi inimă bate astăzi la sfânta Liturghie. "Misterul credinţei" este misterul iubirii infinite al lui Cristos. Cristos glorificat s-a suit la cer şi stă la dreapta Tatălui, rănile îi strălucesc, totul s-a schimbat, un singur lucru a rămas acelaşi: iubirea cu care ne-a mântuit. De aceea vrea să ne convingă prin prezenţa sa sub chipul pâinii şi al vinului: "Acesta este trupul meu, care se jertfeşte pentru voi" şi "acesta este potirul sângelui meu... care se varsă pentru voi". Cu această iubire infinită ne întâlnim la fiecare sfântă Liturghie. Trebuie să atingă sufletul nostru în profunzimea lui şi trebuie să-i răpundem cu aceeaşi iubire. Trebuie să ne trezim din obişnuinţă şi indiferenţă. Pe drumul pe care îl parcurgem până la biserică trebuie să ne pregătim deja inima şi sufletul. Să nu îngăduim ca obişnuinţa să ne plictisească. La sfânta Liturghie Cristos face acelaşi lucru pe care l-a făcut pe cruce, numai că fără vărsare de sânge: adică din iubire pentru noi, Cristos se oferă cu totul. Şi mai este încă o diferenţă: pe cruce Cristos s-a jertfit singur, la sfânta Liturghie îi adună pe credincioşi în jurul lui şi prin ei face acelaşi lucru.

Iubiţi credincioşi, dragi ascultători,

Discursul lui Isus de astăzi este o continuare a minunii înmulţirii pâinilor şi o anticipare a "ultimei cine". În pustiu, înconjurat de apostoli şi prin mijlocirea apostolilor oferă pâinea ca hrană, ca nu cumva cineva să cadă pe drum. Noi ne aflăm în pustiul acestei lumi, noi suntem cei care venim de departe, noi, cei cărora Cristos se oferă ca hrană în sfânta Euharistie. Aşa cum trupul nostru biologic este hrănit de pâine, viaţa spirituală este hrănită de Euharistie. Am putea întâlni un creştin care nu-şi hrăneşte trupul? Nu există. Am putea întâlni un creştin care nu-şi hrăneşte sufletul? Cu siguranţă că da. Cristos se oferă pentru toţi la fiecare sfântă Liturghie. El ne spune: "Luaţi şi mâncaţi!" Şi ce fac mulţi creştini? "Mulţumesc Doamne, mie nu-mi trebuie". Şi de ce nu-ţi trebuie? "Pentru că nu-i simt nevoia". Dar Cristos ne-a spus: "Fără mine nimic nu puteţi face". Sau spun unii credincioşi: "Nu sunt suficient de curat ca să te primesc". Tot Cristos ne-a spus: "Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi". Ai făcut crimă, trăieşti în adulter, porţi duşmănie în inimă? Nu, dar am mici păcate. Dacă vrei să te eliberezi de ele, dacă vrei să avansezi în viaţa de credinţă, dacă vrei să fii asemenea lui Cristos atunci trebuie să te încarci şi sufleteşte.

Cristos ne-a spus: "Iată, eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor". Forma cea mai plauzibilă a acestei realităţi este sfânta Euharistie. Vrea să fie prezent în viaţa noastră pentru simplul fapt că ne iubeşte. Dacă cineva este închis, cea mai mare dorinţă este ca să fie cu propria familie. Dacă cineva este bolnav la spital, vrea să plece acasă, să fie cu cei dragi. Isus s-a suit la cer, dar cu puterea sa dumnezeiască poate ca la sfânta Liturghie să fie mereu cu noi. Pot fi cel puţin două motive care ne lasă indiferenţi în faţa acestui adevăr: ori nu avem destulă credinţă şi nu credem cuvintelor lui Cristos care ne spune "Cu dor am dorit să mănânc la această cină cu voi"; ori suntem lipsiţi de iubire şi nu dorim prezenţa lui Isus. "Învăţătorul este aici şi te cheamă", i-a spus Marta Mariei şi ea a fugit repede la Isus. Despre aceasta este vorba la sfânta Liturghie: "Învăţătorul este aici". De ce este aici? Ca să te cheme şi pe tine: "Vino şi urmează-mă!" Sunt aici ca acest drum să-l parcurgem împreună, la fel ca şi cu ucenicii de la Emaus. Sunt aici ca să spui împreună cu apostolul: "Doamne, bine ne este nouă aici!" Amin.

5 august 2012, Radio Iaşi

Pr. Andrei Varga

[ index ]