Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI /MEDITAȚII 

Predici la Liturghia transmisă la Radio Iași

Anul A
Duminica a 8-a de peste an

Is 49,14-15; Ps 61; 1Cor 4,1-5; Mt 6,24-34

"Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni... De aceea nu puteți sluji și lui Dumnezeu și banului".

Dragi ascultători, iubiți credincioși,

Puține sunt frazele din evanghelie care să-l pună pe om în fața unor hotărâri atât de precise și de categorice cum sunt acestea: ori Dumnezeu, ori banul.

Însă despre ce fel de ban e vorba? Desigur că nici nu poate fi vorba despre acel ban care este o răsplată justă, pentru munca prestată și care este echivalent cu pâinea cea de toate zilele, pe care însuși Cristos ne-a învățat să o cerem de la Tatăl ceresc.

Prin urmare, aici nu poate fi vorba despre banul care slujește vieții, ci despre banul care, subjugă viața, care devine din mijloc scop și din slugă devine stăpân; e vorba de banul acumulat prin exploatarea altora și prin tot felul de șiretlicuri în dauna celor săraci și lipsiți de apărare. Acel ban care îi este dușman lui Dumnezeu, acel ban care nu-i folosește nici omului, nici familiei lui; acel ban luat drept scop al vieții.

Când banul a devenit stăpân în locul lui Dumnezeu, atunci putem spune că este un idol, este "vițelul de aur" ce-și are numeroși adoratori chiar și printre creștinii din zilele noastre.

Unii oameni parcă nici nu știu să discute despre altceva decât numai despre bani: cum să-i câștige, cum să-i păstreze, ce să facă cu ei, cât câștigă unul, cât câștigă altul.

Sfânta Scriptură ne vorbește despre un idol monstruos, numit Moloh, care era adorat în Palestina înaintea sosirii evreilor acolo și căruia i se aducea cultul prin jertfirea copiilor, care erau arși de vii în fața lui. Acel Moloh al zilelor noastre este banul, căruia i se aduc astăzi diferite jertfe. Atâția oameni, bătrâni și copii, care îndură boli de tot felul și foamete din cauza exploatării nemiloase, sunt victimele acestui zeu crud care se umflă ca un vampir sugând în neștire sângele nevinovat al victimelor.

Am criticat până acum banul, dar trebuie să fim atenți cu toții, pentru că putem fi nu numai victimele mamonei, ci și aceia care mai mult sau mai puțin adoră acest zeu mai ales în convorbirile zilnice, care de multe ori se învârt în jurul banului.

Dumnezeu vrea ca banul să fie în slujba vieții. Tatăl e dator să muncească și să câștige cât mai mult, ca să-și întrețină familia. Omul care nu pune banul în slujba vieții, îl pune în slujba morții, îl investește în lucruri moarte: casă, mașini, pământ, aur, argint, bijuterii... sau în lucruri care ne conduc la o moarte timpurie: petreceri, beții, destrăbălări.

Cu bani se dă omului haine, se construiesc locuințe, se călătorește: dar cu aceste lucruri nu se mântuiesc nici persoanele care recurg la ele, nici familiile.

După atâtea falimente ale filozofiei, științei și tehnicii, s-a dovedit încă odată, că numai recunoașterea și așezarea lui Dumnezeu pe primul loc îl poate mântui pe om. Trebuie să ne folosim de ban, dar nu să-i slujim.

Acest idol care este banul, mai are și o altă divinitate geamănă, care nu poate fi decât plăcerea trupească, destrăbălarea. Așadar, alături de zeul Moloh (zeul banului) se află zeița Astarte (zeița plăcerii).

Nu e vorba de acel instinct care îl face pe om să iasă din singurătate și pe care l-a binecuvântat Dumnezeu atunci când a poruncit: "Creșteți și vă înmulțiți", și pe care Biserica îl binecuvântează în sacramentul Căsătoriei, dar este vorba de acea plăcere peste care a trecut păcatul devastator și pe care diavolul ca o omidă și-a lăsat balele lui infecte, dezgustătoare și molipsitoare.

Un filosof contemporan spunea că "dezmățul s-a cocoțat și a trecut în fruntea tuturor oamenilor ca un fel de comandant; a devenit un fel de religie care își are misionarii săi plătiți, templele și ritualul lui aparte".

Rezultatul este dezastruos, căci întinează și înăbușă viața.

Oamenii din zilele noastre sunt foarte îngrijorați de poluarea atmosferei, a apei, însă nu fac nici un caz din otrăvirea conviețuirii umane, mai ales în rândul tinerilor care au pierdut orice gingășie, delicatețe și sinceritate în priviri.

La fiecare colț de stradă din orașele și satele noastre, se poate observa că ceea ce iese din gura oamenilor mici și mari nu-i decât o miasmă (duhoare) otrăvitoare, care ucide și care este mai toxică decât radiațiile de la Cernobâl.

Aceasta fiind situația poate vă întrebați ce trebuie să facem noi în calitate de creștini? Marea obligație a Bisericii din zilele noastre, adică a noastră, a fiecăruia în parte, este aceea de a exorciza lumea, de a o îndepărta de idolii banului și ai desfrâului, de a o înstrăina de cele două mari puteri ale răului spre a o aduce la Cristos.

Misiunea noastră este de a lucra cu mult curaj și cu tot sufletul la a ne reda nouă înșine și apoi și altora adevărata libertate. De fapt această idolatrie a banului și a desfrâului, pe lângă faptul că este o ofensă adusă lui Dumnezeu, este totodată și o sclavie, o degradare a omului însuși, fiindcă desfigurează o creatură a lui Dumnezeu.

Dragi ascultători, iubiți credincioși,

Redescoperirea libertății de fii ai lui Dumnezeu compromisă prin păcat ne-a fost recâștigată de Isus Cristos. În acest an dedicat familiei creștine în Dieceza de Iași, poate mai mult ca oricând ar trebui să fie redată bărbatului și femeii acea coroană regească de la început, acea demnitate care să-l oprească pe om să se mai închine în fața atâtor vitei de aur.

"Amintește-ți creștinule de demnitatea ta!", spunea sfântul Leon cel Mare. Gândul acesta ne va opri de a mai trăi ca în vechea sclavie a păcatului.

"Toate sunt ale voastre, însă voi sunteți ai lui Cristos", spunea sfântul apostol Paul în Prima Scrisoare către Corinteni în capitolul 3, versetul 22. După cum se vede, nu mai există loc pentru altă slujire și nici pentru altă sclavie. Așadar să ne descătușăm, să ne eliberăm de patimile care încearcă să pună stăpânire pe noi. În calitate de creștini nu trebuie să stăm nici o clipă la îndoială, dar trebuie să luptăm pentru că aceasta este cea mai mare obligație a momentului care ne stă astăzi în față. Amin.

27 februarie 2011, Radio Iași

Pr. Alois Farțadi

[ index ]

 



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat