Predici la Liturghia transmisă la Radio Iaşi

Anul C
Duminica a 17-a de peste an
Gen 18,20-32; Ps 137; Col 2,12-14; Lc 11,1-13

"Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi lucruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult nu-l va da Tatăl ceresc pe Duhul Sfânt acelora care i-l cer?"

Cu aceste cuvinte concluzive, pe plan uman, relatate de sfântul evanghelist Luca, pedagogul dumnezeiesc, Isus îi învaţă pe ucenicii săi cum să se roage.

Vrednice de luat în seamă sunt primele opt cuvinte (versetul 1) din textul evanghelic (Lc 11,1-13) alocat liturgiei cuvântului din această duminică, a 17-a de peste an, din anul C.

Evanghelistul notează scurt şi cuprinzător: "Într-o zi, Isus se afla în rugăciune". Este atitudinea ideală a unui pedagog care vrea să-i înveţe pe elevii săi ceva esenţial, rugăciunea, pe care o practică mai întâi el însuşi. Aşa face Isus, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Ce înseamnă pentru Isus rugăciunea?

Înseamnă a vorbi cu Tatăl, a-l mărturisi pe Tatăl, a face voia Tatălui, a-l arăta pe Tatăl, a se întoarce la Tatăl şi a-l trimite pe Mângâietorul, Duhul adevărului, de la Tatăl.

De aceea, în momentul în care unul dintre ucenicii săi îi cere să-i înveţe cum să se roage, Isus le îndreaptă atenţia asupra aceluiaşi Tată ceresc care le spune tuturor, totdeauna şi pretutindeni: "Sfinţi veţi fi, pentru că eu, Domnul Dumnezeul vostru sunt sfânt" ( Lev 11,44).

Învăţându-i să spună " Vie împărăţia ta" (v. 2), Isus le aminteşte de toate câte le-a spus în parabolele sale despre împărăţia lui Dumnezeu (parabola semănătorului, a tezaurului descoperit într-un ogor, a năvodului aruncat pentru pescuit, ş.a.) care, de fapt, este împărăţia adevărului şi a vieţii, împărăţia sfinţeniei şi a harului, împărăţia dreptăţii, a iubirii şi a păcii.

Sfântul apostol şi evanghelist Matei a reţinut şi un al treilea obiectiv în rugăciunea domnească, şi anume: "Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ" (6,10b). Fără îndoială, voinţa lui Dumnezeu este ca toţi copiii săi (oamenii) să fie sfinţi. În acest sens, ne-au fost date poruncile, ca expresie a voinţei Tatălui ceresc, îndeosebi a celei dintâi, care le cuprinde pe toate celelalte: " Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Dt 6,4-7).

Pentru oricine caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, toate cele necesare traiului i se vor adăuga (cf. Mt 6,25-34 ). Într-adevăr, Isus ne învaţă să-i cerem Tatălui ceresc "pâinea de care avem nevoie în fiecare zi" (v. 3). Acelaşi Învăţător dumnezeiesc, în iubirea sa nemărginită, a binevoit să ne dea "pâinea vieţii", pe el însuşi, Trupul şi Sângele său, în taina sfintei Euharistii.

Pentru că suntem păcătoşi, ne-a învăţat să cerem să ni se ierte păcatele, căci şi noi iertăm oricui ne-a greşit. O, dacă am conştientiza bine şi permanent iertarea semenilor, chiar şi a duşmanilor, ce liberi am fi şi rodnici în viaţa noastră creştinească!

Iar ultimul obiectiv al rugăciunii, "şi nu ne duce pe noi în ispită" (v. 4b), vrem să-l înţelegem cât se poate de bine, şi anume ca atotputernicul şi milostivul Dumnezeu să ne dea lumină şi putere de a învinge ispitele, de a evita pericolele care duc la păcat. Doamne, nu vrem să fim fraierii Celui Rău! Şi asta, în duh de smerenie, conştienţi de fragilitatea naturii umane decăzute şi că fără ajutorul lui nu putem face nimic bun, nici măcar să spunem "Abba, Părinte!"

Aşa cum făcea oricând învăţa mulţimile şi pe ucenicii săi apropiaţi, folosindu-se de asemănări, pentru o mai lesne înţelegere, la fel face şi în această împrejurare, dându-le pilda prietenului inoportun care, în miez de noapte, merge la un semen al său pentru a-i cere pâine cu împrumut, şi primeşte datorită insistenţei sale. Concluzia parabolei, universal valabile, plină de curaj, este vrednică de reţinut şi de aplicat: "Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide!"

În prima lectură a liturgiei cuvântului acestei duminici, din cartea Genezei, capitolul al 18-lea, versetele 20-32, este evidenţiată insistenţa lui Abraham cu privire la cruţarea cetăţilor nelegiuite, Sodoma şi Gomora, având în vedere prezenţa în ele a barem 50 de drepţi. Pare o negociere între Abraham şi Dumnezeu. Răspunsurile Domnului sunt cât se poate de conciliante: "pentru cei zece drepţi (ipotetic), nu voi distruge cetatea Sodoma". Din păcate, nu s-au găsit nici atâţia, astfel că dreptatea divină s-a coborât asupra cetăţii păcătoase. Este un avertisment şi pentru postmodernitatea noastră!

Lectura a doua, două versete din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni (2,12-14), face apel la conştiinţa noastră creştină, la Botezul prin care am fost înmormântaţi cu Cristos şi am înviat împreună cu el. Eram morţi din cauza păcatelor noastre, dar Dumnezeu ne-a iertat păcatele, dându-ne viaţă împreună cu Cristos.

Şi copiii pot să ne spună cum trebuie să ne adresăm lui Dumnezeu.

Odată, un grup de copii vorbeau despre Dumnezeu. La un moment dat, unul dintre copii a zis: "- Iată, fiecare dintre noi are două nume, unul de familie şi altul primit la Botez. Dumnezeu de ce are numai un nume? Haideţi să-i mai găsim un nume, ca să aibă şi el două". Şi fiecare şi-a dat cu părerea ce nume să mai poarte Dumnezeu. "- Eu zic să se cheme Dumnezeu Soare, a spus unul, pentru că soarele ne dă lumină şi căldură, şi alungă noaptea". Un al doilea copil a spus: "- Eu zic să se cheme Dumnezeu Apă, pentru că fără apă, nimic nu poate trăi pe pământ". Un al treilea copil a spus: "- Eu zic să se cheme Dumnezeu Pământ pentru că pământul ne dă tuturor de mâncare". Al patrulea copil a spus: "- Eu zic să se cheme Dumnezeu Aer, pentru că fără aer nu putem trăi". În acel moment, trecea pe lângă ei un tată cu un copil mic în braţe. Îl legăna, îl dezmierda şi din când în când îl săruta. Văzându-l, ultimul copil a spus: "- Eu zic să se cheme Dumnezeu Tatăl. Şi toţi au căzut de acord că acesta este numele cel mai frumos care i se poate da lui Dumnezeu.

Tată din cer, Dumnezeule, îndură-te de noi!

Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, îndură-te de noi!

Sfântule Duh, Dumnezeule, îndură-te de noi!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

25 iulie 2010, Radio Iaşi

Pr. Anton Despinescu

[ index ]