Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI /MEDITAȚII 

Predici la Liturghia transmisă la Radio Iași

Anul B
Duminica a 27-a de peste an

Gen 2,18-24; Ps 127; Evr 2,9-11; Mc 10,2-16

"Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă".

La aniversarea a 50 de ani de căsătorie, celebrul Henry Ford a fost întrebat de cineva care este secretul succesului și fericirii în căsătorie. El a răspuns: "Este la fel ca în industria automobilelor: să rămâi fidel unui singur model".

Liturgia cuvântului din această duminică, a 27-a de peste an, vrea să ne răspundă și nouă, familiilor și tinerilor de astăzi, care este secretul succesului și al fericirii în căsătorie.

Și este necesar să aflăm răspunsul pentru că astăzi familia este în criză. Astăzi sunt din ce în ce mai multe situații în care soții se întreabă dacă "mai merită să stăm împreună". Nu ne mai iubim, suntem caractere diferite, ne certăm toată ziua, ne jignim etc. Ce rost mai are să continuăm împreună? Nu este mai bine ca fiecare să-și vadă de drumul său și să-și refacă viața?

La aceste întrebări logica oamenilor are un singur răspuns: divorțul.

Care este logica divină și creștină? O găsim în lecturile pe care le-am ascultat astăzi la sfânta Liturghie. Astfel, prima lectură luată din cartea Genezei, prima carte a Sfintei Scripturi, ne prezintă realitatea căsătoriei în planul divin al Creatorului. Punctul de plecare al planului divin pornește de la expresia: "Nu este bine ca omul să fie singur". Omul singur și autosuficient este o ființă statică, închisă în sine însuși și expus egoismului.

Atunci Domnul Dumnezeu a plămădit din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om să vadă ce nume avea să le dea.

Adam nu mai era singur și totuși nu era fericit, mulțumit. Omului nu-i sunt de ajuns creaturile și succesul profesional: pentru a-și umple singurătatea are nevoie de cineva asemenea lui. "Atunci Domnul Dumnezeu a plămădit o femeie din coasta sa și a adus-o la om" (Gen 2,2).

Apariția femeii spulberă singurătatea și monotonia lui Adam, ceea ce îl va determina să înalțe spre Creator primul și eternul imn de iubire: "Iată, în sfârșit, pe aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea" (Gen 2,3).

Acum bucuriile, neliniștile și întrebările omului sunt împărțite cu o ființă asemănătoare lui. Între cei doi s-a stabilit o comuniune perfectă, capabilă să formeze o ființă unică, pe care nici moartea nu o poate distruge, deoarece "tare ca moartea este iubirea" (Ct 8,6).

Ce ne învață acest text din cartea Genezei? Că Dumnezeu, creând bărbatul și femeia, i-a făcut egali în demnitate, complementari, capabili de a se dărui unul altuia în iubire: astfel, ei au același fundament, același izvor de existență și de aceea aparțin unui plan măreț: "De aceea, va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un singur trup" (Gen 2,24). Misterul iubirii lui Dumnezeu față de noi este un dar inestimabil.

Dacă Dumnezeu a ridicat căsătoria la o demnitate atât de mare și a voit-o indisolubilă, de nedespărțit, totuși, fragilitatea, slăbiciunea ființei umane nu a ținut cont de acest plan al lui Dumnezeu. Poporul evreu s-a lăsat influențat de mentalitatea popoarelor păgâne din jur. Fariseii, voind să-l pună la încercare pe Isus, l-au întrebat: "Este permis unui bărbat să se despartă de femeia sa?" Isus i-a întrebat: "Ce v-a prescris Moise?" Ei i-au răspuns: "Moise a permis să se despartă de femeie, cu condiția să-i întocmească un act de despărțire".

Isus cunoștea legea mozaică și le-a replicat: "Din cauza împietririi inimii voastre v-a dat el această prescripție". Și intră în miezul problemei și își justifică poziția sa cu privire la căsătorie, aducând drept argument planul divin originar: "Însă la începutul lumii - spune Isus -, când Dumnezeu i-a creat pe oameni, i-a creat bărbat și femeie. De aceea, omul va părăsi pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa: și amândoi vor fi un singur trup. Astfel, ei nu mai sunt doi, ci unul singur: deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Mc 10,6-9).

Isus exclude categoric divorțul și, mai departe, exclude și mai categoric încheierea unei alte căsătorii, cu aceste cuvinte: "Cine se desparte de femeia sa pentru a se căsători cu alta se face vinovat de adulter. Tot așa și femeia, dacă se desparte de bărbatul ei și se căsătorește cu altul, se face vinovată de adulter" (Mc 10,11-12).

Sfânta evanghelie se încheie cu scena copiilor aduși de mulțime la Isus ca să-i binecuvânteze și cuvintele Mântuitorului: "Cine nu primește împărăția lui Dumnezeu asemenea unui copil nu va intra în ea".

Vom înțelege și vom primi mesajul, învățătura lui Isus, numai dacă vom avea o inimă nevinovată, simplă, umilă, ca inima unui copil. Și numai atunci vom avea o credință solidă.

În anul 1987, într-un oraș din Franța, un doctor renumit a hotărât să se despartă de soția sa. Au mers amândoi la tribunal pentru a face actele necesare. Fiind creștini, judecătorul care se ocupa de acest caz le-a explicat ce trebuie să facă pentru divorț, dar le-a dat un sfat care i-a surprins pe amândoi: "Înainte de a începe procesul să faceți o sărbătoare așa cum ați făcut în ziua Căsătoriei". Au plecat, iar în drum spre casă, soția, care își iubea foarte mult soțul, i-a spus: "Am o mare rugăminte: înainte de a ne despărți aș vrea să vorbim cu preotul care ne-a oficiat Căsătoria". Neavând nimic împotrivă, doctorul și soția au mers și i-au povestit preotului situația în care se aflau. Ascultându-i, preotul și-a dat seama că viața lor era lipsită de un element important: Dumnezeu! I-a pus să-și amintească de clipele fericite petrecute împreună. La sfârșit le-a spus: "Să nu uitați niciodată, iubiți soți, că pentru o căsătorie și o familie fericită este absolut necesară prezența a trei persoane: soțul, soția și Dumnezeu".

Da, acesta este un adevăr fundamental pentru viața de familie. Dumnezeu este cel care realizează unitatea unei familii. Cum? Îndepărtând certurile, neînțelegerile și favorizând renunțarea, spiritul de sacrificiu și de dăruire Aceasta ne învață a doua lectură a duminicii de astăzi, luată din Scrisoarea către Evrei. Cristos a fost încununat cu cinste și măreție datorită suferințelor morții pe care le-a îndurat.

Papa Paul al VI-lea spunea în una dintre predicile sale: "Viața de familie este o cale spre sfințire care se hrănește din bucuriile și sacrificiile zilnice... și ea devine cu adevărat un mijloc al sfințirii atunci când se lasă călăuzită de poruncile lui Dumnezeu și de iubire".

A iubi este frumos și dificil: a construi familia este, de asemenea, frumos și dificil; deși orice iubire, pentru fi trainică, trebuie să fie zidită pe stâncă trainică, trebuie să fie zidită pe stâncă neclintită: Dumnezeu. Aceasta este semnificația urărilor pe care le facem mirilor: casă de piatră, adică familie zidită pe cuvântul lui Cristos.

Dea bunul Dumnezeu ca, și în familiile noastre, el să fie stânca și să se îndeplinească cuvintele psalmistului pe care le-am cântat la această sfântă Liturghie: "Să ne binecuvânteze Domnul în toate zilele vieții noastre". Amin.

4 octombrie 2009, Radio Iași

Pr. Isidor Dâscă

[ index ]

 



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat