Predici la Liturghia transmisă la Radio Iaşi

Anul A
Duminica a 15-a de peste an
Is 55,10-11; Ps 64; Rom 8,18-23; Mt 13,1-23 (Mt 13,1-9)

Textele sfinte pe care ni le propune Biserica, în această duminică, sunt deosebit de bogate în ceea ce priveşte învăţătura creştină. Este greu să ne decidem la ce să ne referim.

Aş începe cu un exemplu pentru a putea percepe mai bine ceea ce poate realiza cuvântul lui Dumnezeu în sufletele oamenilor.

Se spune că într-o duminică, în timp ce se celebra sfânta Liturghie, un bărbat, venit de la o anumită distanţă, a fost împins de harul lui Dumnezeu să intre în biserica din localitatea unde ajunsese. Se celebra sfânta Liturghie şi tocmai se citea textul evanghelic în care Isus Cristos se adresa ucenicilor săi spunând: "Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc" (Lc 6,27), "Iertaţi şi veţi fi iertaţi" (Lc 6,37). Înfăţişarea acelui om era stranie. Avea un păr foarte lung şi neîngrijit, o barbă stufoasă şi lungă, nişte unghii de la mâini care arătau ca nişte gheare. Cei din jur văzându-l s-au speriat. Bărbatul însă s-a retras într-un colţ al bisericii şi după ce a ascultat cuvintele evangheliei a continuat să asculte explicaţiile date de preot la predică. După terminarea sfintei Liturghii a ieşit din biserică, s-a dus la un frizer, şi-a tăiat părul şi şi-a ras barba, şi-a tăiat unghiile şi s-a spălat, iar apoi s-a îmbrăcat cu haine curate. În sfârşit, s-a îndreptat spre închisoarea din localitatea respectivă pentru a afla dacă este întemniţat acolo un anumit bărbat, pe care îl căuta de mult timp. Acel bărbat îi făcuse un mare rău lui şi familiei sale. Datorită acestui fapt, el s-a decis atunci că nu-şi va tunde părul, nu-şi va rade barba şi nu-şi va tăia unghiile până nu se va răzbuna pe acel om. Dar ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi a predicii de la sfânta Liturghie din acea zi l-a transformat radical. După ce a aflat că este întemniţat acolo, s-a interesat pentru câţi ani era condamnat pentru faptele sale şi, pentru că avea posibilităţi materiale, a plătit o cauţiune pentru el, l-a scos din închisoare, l-a iertat şi l-a îmbrăţişat, redându-i libertatea.

Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi plin de putere, a pătruns adânc în sufletul acelui om care venise să se răzbune şi l-a transformat dintr-un lup fioros într-un mieluşel blând, plin de milostivire.

Iată ce este capabil să realizeze cuvântul lui Dumnezeu, pe care astăzi Isus îl compară cu o sămânţă. Cuvântul lui Dumnezeu este o veritabilă sămânţă care poartă în ea viaţă, poartă în ea speranţă, poartă în ea posibilitatea de a produce roade pentru viaţa veşnică. Aşa cum am observat fiecare dintre noi, care am avut în mână o sămânţă şi pe care am semănat-o, aceasta are o vitalitate proprie şi este capabilă să producă roade dacă întâlneşte condiţiile necesare. Acest fapt l-a determinat pe Isus să compare cuvântul lui Dumnezeu cu o sămânţă.

Sfânta Scriptură, în Scrisoarea către Evrei, face această afirmaţie: "Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere, capabil să judece gândurile şi sentimentele inimii, este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, care pătrunde până la despărţitura dintre suflet şi trup, dintre măduvă şi oase" (Evr 4,12). Acest cuvânt divin, viu şi plin de putere, a fost proclamat şi astăzi.

În prima lectură luată din profetul Isaia Dumnezeu spune că: "Cuvântul meu nu se va întoarce înapoi fără să producă rod, aşa cum ploaia şi zăpada nu se întorc fără să facă pământul să producă roade".

Parabola semănătorului, pe care am ascultat-o, explicată de însuşi Isus ne arată ce fel de teren poate întâlni sămânţa cuvântului lui Dumnezeu. Textul parabolei ne dezvăluie eficacitatea extraordinară a cuvântului lui Dumnezeu, asemănat de Isus cu o sămânţă. Nici o sămânţă din această lume nu poate avea o productivitate atât de mare cum vedem că are sămânţa cuvântului lui Dumnezeu. Putem semăna o sămânţă care să producă de 8-10 ori mai mult, sau poate chiar anumite seminţe şi mai mult, dar în nici un caz nu găsim seminţe care să rodească de 60 sau de 100 de ori mai mult, aşa cum spune Isus despre cuvântul lui Dumnezeu. Închipuiţi-vă că un bob de grâu ar produce o sută de boabe de grâu, ce extraordinar ar fi! Din cele spuse de Isus observăm că cuvântul lui Dumnezeu are o eficacitate cu adevărat uimitoare.

Dar, dacă această sămânţă a cuvântului lui Dumnezeu este capabilă să producă un rod atât de îmbelşugat, să nu uităm că această eficacitate depinde de terenul în care este semănată. Semănătorul Cristos observăm că seamănă cu deosebită largheţe sămânţa cuvântului divin în orice fel de teren. Pe terenul bătătorit ca o stradă, pe terenul pietros, pe terenul cu spini şi pălămidă ca şi pe terenul bun. De ce oare procedează astfel semănătorul divin? Nu cumva este un semănător care face risipă de sămânţă? Pentru că o bună parte din sămânţă se pierde, atât cea căzută pe stradă unde este călcată de oameni şi apoi mâncată de păsările cerului, cât şi cea căzută pe un teren pietros unde, după ce încolţeşte şi creşte puţin, dogorită de soare, se usucă fără a produce roade, precum şi cea căzută între spini ce este înăbuşită de aceştia şi nu poate rodi. Sămânţa poate produce roade doar semănată într-un pământ fertil.

Modul în care Isus ne vorbeşte prin această parabolă ne provoacă la meditaţie. Cu siguranţă că am avut ocazia să ascultăm de mai multe ori această parabolă, ce la prima vedere pare să fie foarte simplă. Cu toate acestea ea ne invită să intrăm cu sinceritate în adâncul sufletului nostru şi să descoperim ce fel de teren este fiinţa noastă pentru sămânţa cuvântului lui Dumnezeu. Nu cumva suntem un teren tare ca o stradă sau un drum bătătorit? Degeaba arunci sămânţă pe un asemenea teren, niciodată nu va putea produce roade. Vor veni cu siguranţă păsările cerului şi o vor mânca.

Nu cumva suntem şi noi un pământ pietros, deasupra un pic de pământ, iar restul piatră? Sau poate suntem un pământ năpădit de spini şi pălămidă? Ferice de noi dacă suntem un pământ bun, fertil, care primeşte sămânţa cuvântului lui Dumnezeu şi o face să rodească în conformitate cu capacităţile noastre umane şi spirituale!

Provocarea pe care Isus ne-o lansează în această duminică se referă la analiza sinceră a situaţiei noastre creştine: ce fel de teren suntem. În momentul în care constatăm că terenul sufletului şi al inimii noastre este un teren bătătorit ca o stradă, sau un pământ pietros sau cuprins de spini, Isus ne invită să ne angajăm a ne lăsa transformaţi de puterea harului său într-un pământ fertil, capabil să primească sămânţa cuvântului lui Dumnezeu şi s-o facă să rodească până la 100%; să rodească pentru viaţa cea veşnică.

Sămânţa cuvântului lui Dumnezeu primită în terenul fertil al sufletului nostru va produce roade îmbelşugate, care vor deveni atât hrană pentru sufletul nostru cât şi sămânţă bună pentru sufletele celorlalţi oameni. Această idee este susţinută de profetul Isaia care spune că aşa cum ploaia şi zăpada nu se întorc înapoi fără să facă pământul să producă hrană pentru înfometaţi şi sămânţă pentru semănători, la fel nici cuvântul lui Dumnezeu nu va rămâne steril.

În această duminică, Cristos ne invită să devenim un pământ fertil capabil să producă hrană pentru noi şi pentru alţii şi să producă sămânţă bună pentru a fi semănată în sufletele celor dornici de adevăr şi de viaţă veşnică.

Am văzut că în cea de-a doua lectură sfântul Paul ne vorbeşte despre suferinţă, afirmând că întreaga natură şi fiinţa umană suferă durerile unei naşteri în aşteptarea manifestării gloriei fiilor lui Dumnezeu. Atunci când vom descoperi că suntem un pământ bătătorit, un pământ pietros sau un pământ cuprins de spini şi vom simţi neputinţa şi imposibilitatea noastră de a ne transforma într-un pământ fertil, să nu ne speriem, ci să ne unim suferinţa incapacităţii şi a slăbiciunii noastre cu suferinţa lui Cristos şi astfel vom colabora cu el la naşterea unei lumi noi, a unei lumi răscumpărate care se îndreaptă spre împlinire la momentul revelării măreţiei fiilor lui Dumnezeu.

Cine ne va ajuta să devenim un teren fertil pentru sămânţa cuvântului lui Dumnezeu? Cu siguranţă Cristos. Acelaşi Cristos care ni s-a prezentat astăzi ca semănătorul divin. Prin întrupare Cristos îmbracă haina de lucru a naturii umane pentru ca să poată lucra direct terenul fiinţei umane, să-l facă apt pentru a primi sămânţa cuvântului lui Dumnezeu şi astfel să rodească pentru viaţa veşnică. Cristos, îmbrăcat cu haina de lucru a naturii umane şi înzestrat cu instrumentul genial al crucii sale, sapă pământul bătătorit, îndepărtează pietrele şi spinii din terenul pietros şi plin de spini şi îl face apt pentru a primi şi a face rodnică sămânţa cuvântului lui Dumnezeu.

Mintea noastră luminată de cuvântul lui Dumnezeu şi inima noastră transformată de acelaşi cuvânt divin vor deveni terenul fertil capabil să producă roade vrednice de viaţa veşnică.

Cristos a venit să ne transforme cu puterea crucii sale şi să ne susţină cu puterea sacramentelor ca să devenim capabili să producem roade care să rămână veşnic.

De aceea, să ne adresăm lui în rugăciune şi să-i spunem: Doamne Isuse Cristoase, agricultor şi semănător divin, transformă sufletele noastre cu puterea harului tău într-un pământ fertil şi fă ca sămânţa cuvântului divin să producă roade îmbelşugate pentru viaţa cea veşnică. Amin.

13 iulie 2008, Radio Iaşi

Pr. Iosif Enăşoae

[ index ]