Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI /MEDITAȚII 

Predici la Liturghia transmisă la Radio Iași

Anul A
Duminica a 9-a de peste an

Dt 11,18.26-28; Ps 30; Rom 3,21-25a.28; Mt 7,21-27

Iubiți credincioși, dragi ascultători,
1. În rugăciunea de la colectă a acestei duminici ne-am adresat cu toții lui Dumnezeu, care nu greșește în orânduirile sale, rugându-l pe el să îndepărteze din viața noastră răul și să ne ajute a ne îndrepta spre bine. Această rugă scoate la iveală o caracteristică importantă a omului: aceea de a fi pus fără încetare, pe tot parcursul vieții sale, în fața binelui și în fața răului. Nimeni nu se poate sustrage acestei situații oricât de mult ar dori.

În prima lectură de azi, Moise, adresându-se poporului ales, la porțile Canaanului, îl îndeamnă, înainte de toate, să asculte, să asculte învățătura pe care Dumnezeu i-o dă. Dumnezeu se îndreaptă spre poporul său, îl caută, îl asistă, îl inspiră întrucât dorește ca viața sa, să aibă, să capete un sens. Acest popor se îndrepta spre țara promisă. Scopul său era acesta, însă nu știa, nu cunoștea cum va trebui să trăiască această nouă perioadă a existenței sale, cum va trebui să trăiască această alianță. De aceea era necesară ascultarea, ascultarea constantă și atenția acordată lui Dumnezeu care vorbește în diferite moduri și în diferite timpuri. Și creștinul își cunoaște identitatea, însă nu rareori se întâmplă să nu se conformeze întocmai identității sale. Lectura a doua, luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani, ne dezvăluie care este cauza acestei constante necesități de a fi, de a sta în ascultare față de cuvântul lui Dumnezeu care dă viață. Și ne spune sfântul Paul că este păcatul, păcatul sub stăpânirea căruia se găsesc toți oamenii. Lipsa păcatului în viața omului înseamnă plinătate. Prezența păcatului înseamnă goliciune. Paul ne spune că toți oamenii sunt sub stăpânirea păcatului, de aceea toți oamenii au nevoie de Dumnezeu.

Acestei necesități Dumnezeu îi răspunde cu acțiunea sa plină de iubire, necondiționată de starea noastră de păcat, prin faptul că "pe când eram încă păcătoși - ne spune sfântul Paul - Cristos a murit pentru noi". Cristos, după cum cunoaștem din Sfintele Scripturi, atât prin exemplu cât și prin faptă a împlinit misiunea de a chema, de a scoate pe om de sub stăpânirea Celui Rău și a conduce poporul noii alianțe la mântuire. În evanghelia de azi, adresându-se apostolilor, el vorbește despre exigența de a face în așa fel încât să existe o strânsă legătură și coerență între a asculta, a spune, a face și a fi. De această coerență depinde adevărata fericire a omului atât în viața aceasta cât și în viața de dincolo: "Nu oricine îmi zice «Doamne, Doamne», va intra în împărăția cerurilor, dar acela care face voința Tatălui meu din ceruri". Pentru a cunoaște voința Tatălui este necesară ascultarea cuvântului. Pentru ca acest cuvânt să fie cunoscut este necesară vestirea lui. Pentru ca el să nu fie zadarnic trebuie sa fie pus în practică, trăit. Și toți acești pași ne ajută să fim, să fim acele persoane care prin cuvinte și fapte coerente dăm mărturie de credința noastră. Acea credință despre care sfântul Paul ne spune că este calea unei vieți sfinte, trăite în dreptate și adevăr, "căci noi avem convingerea că omul devine drept numai prin credință".

2. Din nefericire, poporul lui Israel și omul din toate timpurile nu a reușit întotdeauna să facă diferența între ceea ce este cu adevărat un bine pentru el și ceea ce reprezintă un rău în viața sa. De aceea Moise le vorbește iudeilor și le spune că blestemul (răul) are la origine uitarea lui Dumnezeu, neascultarea de poruncile sale și abandonarea unei vieți bazată pe dreptate, iubire, pace, iertare, pentru a alege o altă cale mult mai comodă. Binecuvântarea însă, înseamnă ascultarea și urmarea legii iubirii, a dreptății, a păcii, a iertării care iau naștere și vin doar de la Domnul. Iată de ce este important a fi deschiși cuvântului ce ne este nouă vestit și a-l asculta. Această ascultare trebuie să fie constantă și cu credință. Pentru a fi adevărați ucenici este înainte de toate necesar a asculta și după aceea să dăm mărturie prin cuvintele și faptele noastre. Fără a fi ascultători fideli ai cuvântului riscăm să nu știm ce sens și scop, ce valoare au faptele noastre, în numele cui le săvârșim. Iar această situație este acuzată aspru de Isus: "Mulți îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, oare nu în numele tău am profețit, nu în numele tău am scos diavoli, și nu în numele tău am făcut multe minuni?». Le va spune: «Nu vă cunosc, plecați de la mine nelegiuiților!»". Făcând astfel suntem ca aceia care, lipsiți de înțelepciune își clădesc viața pe nisip. Putem realiza lucruri mărețe, lucruri care ies în evidență, însă lipsite de prezența acelui care trebuie să acționeze și să lucreze în noi, rămân fapte fără valoare .

3. Iubiți credincioși, dragi ascultători prezența noastră la sfânta Liturghie, ascultarea cuvântului lui Dumnezeu face din noi persoane privilegiate, persoane care se bucură de această vocație de a fi creștini, de a beneficia de darul credinței. Însă Cristos ne amintește că acest lucru este mai mult decât un privilegiu, este un angajament, este un talant ce trebuie să fie înmulțit, este o sămânță ce trebuie să rodească. Dacă îl privim doar ca privilegiu riscăm să ne mândrim cu ceea ce nu ne aparține, dacă reușim să o privim ca un angajament vom simți necontenit nevoia de a ne îndrepta spre cel de la care am primit aceste daruri și să invocăm sprijinul și ajutorul său constant pentru a clădi întreaga noastră viață pe el, Cristos, care este stânca de nezdruncinat. De aceea trebuie să știm că în viață, datorită credinței, un creștin prin tot ceea ce este el și face nu poate fi niciodată neutru. Prin gând, faptă și cuvânt viața noastră ori aparține și este în slujba lui Cristos, ori este în slujba răului. În fiecare moment, ori dăm mărturie în favoarea lui Cristos, ori dăm mărturie împotriva lui. Iar dacă, privind la lumea de azi spunem că ea este mai puțin credincioasă, trebuie să știm că acest lucru, această lipsă de credință se datorează și nouă, lipsei noastre de credibilitate, faptului că viața noastră nu este întotdeauna o mărturie vie de credință.

Timpurile noastre au nevoie de mărturisitori adevărați ai credinței. În aceste timpuri putem constata cu ușurință cât de mult se pune accentul pe putere. Câți nu evidențiază importanța puterii în familie, în instituții, în societate!? Câți recunosc slăbiciunile și limitele! Ne este de multe ori teamă să ne știm slabi, limitați într-o lume în care se luptă pentru putere și ca atare trebuie să ne afișăm și noi prin putere. Biserica ne invită azi să alegem binecuvântarea, care înseamnă slujire. Ne invită să alegem credința, care conduce la adevărata dreptate. Ne îndeamnă să fim asemenea copiilor care au curajul de a se abandona în mâinile celor care le poartă de grijă; și noi, asemenea lor să avem curajul de a ne abandona în brațele Tatălui ceresc. Ne îndeamnă să-l purtăm în cuvintele și faptele, în viața noastră pe Cristos care este o stâncă ocrotitoare în care să ne încredem, așa cum am cântat astăzi în psalmul responsorial: "Doamne, în tine mă încred; fii pentru mine o stâncă ocrotitoare. Tu ești stânca mea, cetatea mea: pentru numele tău, povățuiește-mă și călăuzește-mă". De aceea să-l rugăm cu toții pe bunul Dumnezeu pentru ca el să ne ajute să ascultăm întotdeauna cuvântul său din care să înțelegem voința sa, iar prin viața noastră, prin cuvintele și faptele noastre să facem ca în lume, la toți cei pe care îi vom întâlni în această zi, în săptămâna ce urmează, să fim prin mărturia credinței noastre o rază strălucitoare a prezenței sale. Fie ca orice om văzând un creștin al timpurilor noastre să poată exclama asemenea unui cunoscut jurnalist care întâlnind-o pe Maica Tereza de Calcutta a spus: "Nu mai văzusem niciodată un sfânt. Când însă am întâlnit-o pe Maica Tereza am rămas mișcat. În ochii săi strălucea cu putere mesajul creștin, adevăratul mesaj creștin al iubirii. Am simțit deșertăciunea acestei lumi în care eu mă găsesc și am descoperit idealul pentru care eu trebuie să trăiesc". Amin.

Lăudat să fie Isus Cristos!

1 iunie 2008, Radio Iași

Pr. Iosif Iacob

[ index ]

 



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat