Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI /MEDITAȚII 

Predici la Liturghia transmisă la Radio Iași

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
Is 49,1-6; Fap 13,22-26; Lc 1,57-66.80

"A venit un om trimis de Dumnezeu și numele lui era Ioan. El a venit ca martor ca să dea mărturie despre lumină și să-i pregătească Domnului un popor desăvârșit" (In 1,6-7; Lc 1,17), spune antifona de la intrare.

De obicei sfinților li se sărbătorește ziua morții, ziua nașterii pentru cer; excepție fac doar sfânta Fecioară Maria și Ioan Botezătorul.

Nașterea unui copil este întotdeauna o binecuvântare, un moment important și fericit pentru orice familie. Pentru nașterea lui Ioan Botezătorul se bucură nu numai familia lui, ci Biserica întreagă: "Adevăr vă spun... nu s-a născut cineva mai mare decât Ioan Botezătorul", a spus Mântuitorul.

Într-adevăr, totul la el arată măreția despre care vorbea Isus:
A fost mare în ceea ce privește nașterea: s-a născut dintr-o femeie care își pierduse orice speranță de a deveni mamă și i s-a pus numele de Ioan, adică "Dumnezeu are milă".
A fost mare în ceea ce privește misiunea pentru care s-a pregătit în rugăciune și pocăință: "Pregătiți calea Domnului... Împărăția lui Dumnezeu este aproape..."
A fost mare în ceea ce privește mărturia: o mărturie directă și vizibilă pe malurile Iordanului: "Iată Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii..."

Iubiți credincioși, ziua de astăzi, care este o bucurie pentru Biserică, ne vorbește despre vocație, ne vorbește despre bucuria unui tată și a unei mame pentru că au un copil căruia Dumnezeu i-a încredințat o mare misiune, ne vorbește despre bucuria a 30 de diaconi pentru că peste câteva ore vor fi aleși pentru misiunea de păstori ai poporului lui Dumnezeu.
Vocația părinților, vocația copiilor.
Vocația la viața de familie, vocația la slujirea preoțească.
Sunt conștient că deja la această oră vreun părinte și-a încruntat privirea asupra fiicei adolescente căreia nu i-a acordat vreo permisiune, sau s-a enervat pe cel mai mic copil care este foarte capricios și niciodată nu vrea să fie ordonat.

Cât de fascinantă și de migăloasă este munca aceasta de educare a copiilor, mai ales astăzi când parcă acestora din urmă le lipsește orice idee despre viitor și nu văd viața ca pe o vocație ci ca pe o întâmplare sau un risc.

Iată, astăzi aș vrea să vă invit să le deschideți copiilor orizonturi de speranță. Acești copii ai voștri, pe care îi iubiți atât de mult, sunt iubiți mai înainte și cu o iubire infinită, de Dumnezeu Tatăl: de aceea sunt chemați la viață, la fericirea pe care Isus o anunță în evanghelia sa. Vocația este calea care duce la bucurie, căci acesta este planul lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi: să fim fericiți.

Așadar, nu vă temeți: Dumnezeu cheamă numai pentru a ne face fericiți în orice stare de viață: căsătorie, viață consacrată, slujirea preoțească... Toate acestea pot fi un mod de a trăi vocația creștină dacă sunt motivate de iubire și nu de egoism, dacă comportă o dăruire definitivă, dacă criteriul și stilul de viață zilnică este cel al evangheliei.

Prima vocație despre care vreau să vă vorbesc este a voastră, iubiți credincioși, aceea de a fi soț sau soție, tată sau mamă.

Iubirea este cea care vă unește. Dar inerția vieții cu frenezia și plictiseala ei, obișnuința conviețuirii, faptul că fiecare este mai degrabă sau mai târziu o deziluzie pentru celălalt atunci când apar și se întăresc defecte și răutăți, toate acestea vă fac poate să uitați binecuvântarea lui Dumnezeu din ziua căsătoriei, de a vă iubi, de a trăi împreună, de a da naștere la copii și de a-i educa.

Știți bine că iubirea care v-a condus la căsătorie nu se reduce la emoția unei perioade puțin euforică, nu este numai o atracție pe care timpul o consumă. Iubirea conjugală este chemarea voastră. Căsătoria nu este numai hotărârea unui bărbat și a unei femei: este harul care atrage două persoane mature, conștiente, mulțumite, să dea un chip definitiv propriei libertăți. Chipul celor doi care se iubesc ne descoperă ceva din misterul lui Dumnezeu.

Păstrați frumusețea iubirii voastre și perseverați în vocația voastră. Asta înseamnă o concepție de viață care încurajează fidelitatea, vă susține în încercări și deziluzii, vă ajută să depășiți eventualele crize fără a le considera iremediabile, vă dă siguranța că Domnul este prezent, vă dă răbdarea plină de umilință de a vă lua zilnic crucea proprie.

Nu întotdeauna condițiile de viață, datoriile familiale, sănătatea, vă ajută să vă trăiți această vocație. Căutați atunci liniștea, rugăciunea împreună: o rugăciune simplă pentru a-i mulțumi Domnului, pentru a-i cere binecuvântare pentru voi, pentru copiii voștri, pentru prieteni. Profitați de unele date importante (ziua căsătoriei, ziua botezului copiilor, aniversarea unei zile de doliu) pentru a o marca printr-un semn: o Liturghie la care participă toată familia, vizita la un sanctuar, o scrisoare în care să scrieți tot ceea ce nu poate rosti gura.

Găsiți un timp ca să vorbiți între voi fără a vă înțepa la orice idee, recunoscându-vă greșelile și cerându-vă scuze, bucurându-vă de binele făcut.

Vocația voastră de a educa este binecuvântată de Dumnezeu. A educa este la fel cu a semăna: rodul nu este garantat și nu este imediat, dar cu siguranță, dacă nu se seamănă, nu se culege. Cu răbdare și iubire, dar și cu fermitate voi sunteți colaboratorii lui Dumnezeu pentru ca fiecare să-și realizeze propria vocație. A educa este o slujire umilă și o muncă formidabilă!

Voi, părinților, simțiți responsabilitatea de a vă îngriji de fericirea copiilor voștri: sunteți dispuși să dați mult, uneori prea mult, "numai să fie fericit". Acest lucru devine un motiv de neliniște, de sentimente de vinovăție, de exasperare atunci când nu reușiți să obțineți de la ei ceea ce doriți. Dar nu trebuie să vă simțiți întotdeauna vinovați pentru toate greșelile și nefericirea copiilor.

Vorbeam zilele trecute cu un profesor care îmi spunea: "Am cunoscut odată un băiețel. Când avea șapte ani, acest băiețel a făcut o greșeală care l-a marcat profund. El a intrat într-un magazin și a încercat să fure niște bomboane. Încercarea nu a reușit, dar, în loc să fie predat la poliție, i s-a spus să meargă acasă și să le povestească părinților ce s-a întâmplat. Această sarcină a fost mai grea decât tot ceea ce făcuse până atunci. Prin minte i-au trecut o multitudine de gânduri: să-și rupă mâna intenționat, să se arunce în fața unei mașini sau să facă orice altceva, numai să nu aibă acea conversație cu părinții. Dar conversația a avut loc. Reacția tatălui a fost imediată: «Fiul meu este un infractor». Aceste cuvinte au produs răni profunde. Au fost cuvinte extrem de teribile, dar erau adevărate: infractor la șapte ani. În timp ce băiatul plângea, mamei nu i-au trebuit decât câteva secunde să schimbe verdictul: «Copilul meu nu este un infractor; el va deveni preot».

Acel băiat am fost eu, iar răspunsul mamei a fost o lecție despre dragoste. Și tatăl meu mă iubea, mă iubea îndeajuns încât să spună adevărul. Am făcut ceva care, pentru moment, m-a definit ca hoț. Dar el nu a spus întregul adevăr; mama a fost cea care a văzut potențialul meu, a văzut ce pot face și nu doar ceea ce am făcut. Acum se dovedește că amândoi au greșit: nu am devenit nici preot, nici infractor, ci profesor, dar felul în care m-a iubit mama atunci m-a învățat multe despre cum să mă iubesc pe mine însumi..."

Unii părinți se tem ca nu cumva copilul lor să se îndrepte spre slujirea preoțească. Ce-l așteaptă pe fiul meu, dacă va fi preot? Va fi fericit? Va fi singur? Astăzi vor fi hirotoniți preoți 30 de tineri. Aș vrea să răspund că viața preotului de astăzi și de mâine, precum și cea de ieri, este o viață creștină: de aceea cine vrea să fie un preot bun își va duce crucea în fiecare zi, așa cum faceți și voi, într-o dăruire care nu va fi mereu gratificată cu recunoștință și rezultate, ci va întâlni și critici, neînțelegere în mijlocul multor alte datorii ale stării.

Mulți oameni, când se gândesc la preoția catolică o văd reductiv, ca pe o renunțare, ca viața unuia care nu se căsătorește, și nu văd ceea ce face frumoasă viața unui preot și-l face fericit într-un mod unic.

Preotul trăiește din relațiile pe care le are cu ceilalți oameni: își dăruiește timpul persoanelor. Nu se îngrijește de celelalte lucruri decât în mod secundar. Își petrece timpul întâlnind oameni: pe copii și bătrâni, pe tineri și adulți, pe bolnavi și sănătoși, pe cei care țin la el și-l ajută și pe cei care-l critică și-și bat joc de el. Este o experiență umană extraordinară. Și întâlnește persoanele nu pentru a le vinde ceva, nu pentru a trage vreun avantaj, nu din curiozitate, nu așa cum se întâlnește un client, ci pentru a se îngriji de viața lor, de vocația lor de fii ai lui Dumnezeu. Oamenii își deschid uneori inima în fața preotului așa cum nu o fac în nici o altă împrejurare pentru a li se semăna cuvântul adevărului, al speranței vieții veșnice, al vindecării prin iertare.

Preotul trăiește o libertate extraordinară: s-a oferit Bisericii de aceea nu se alipește de acest pământ; s-a încredințat episcopului și tocmai în această ascultare trăiește o mare libertate, dispune de timpul său pentru a sluji, se folosește de calitățile sale pentru binele comunității. El celebrează pentru sine și pentru lume misterele mântuirii, oferă lumii harul de a intra în viața veșnică, comuniunea cu Isus, dă mărturie prin viața sa că împărăția lui Dumnezeu vine ca un bob de grâu care moare pentru a aduce rod.

La sfârșitul vieții sale, preotul, privind înapoi, va simți părere de rău pentru mizeriile sale și se va întrista văzându-se inadecvat pentru misiunea pe care a avut-o, dar nu-i va lipsi incomparabila mângâiere că a oferit oamenilor pâinea vieții veșnice, sfânta Împărtășanie, și îmbrățișarea iertării lui Dumnezeu în sfânta spovadă.

Sunt sigur că mulți părinți înțeleg ce mare har este darul preoției și se bucură dacă un fiu de-al lor simte atracție pentru acest drum: vă asigur că nu-i va lipsi bucuria dacă va fi un preot bun.

Frumusețea creștină a vieții unui preot bun și harul extraordinar pe care-l reprezintă un preot sfânt pentru o comunitate trebuie să ne sugereze tuturor să ne rugăm ca în comunitățile noastre să nu lipsească preoții: "Rugați-l pe stăpânul secerișului să trimită lucrători în secerișul său" (Lc 10,2), sau să spună: "Doamne, dacă vrei, trimite-mă pe mine" (Is 6,8).

Putem să ne rugăm astfel:
Dumnezeule Tată atotputernic, însoțește și sfințește cu harul tău pe acești 30 de preoți noi sfințiți, te rugăm să trimiți mereu lucrători ai evangheliei pentru dieceza noastră în care ai făcut atâtea minuni și pentru întreaga Biserică. Te rugăm prin mijlocirea Mariei, Mama ta, patroana diecezei noastre.

Te rugăm pentru comunitățile noastre ca să aibă părinți plini de credință, asemenea sfinților Zaharia și Elisabeta, care să radieze bucuria de a fi creștini în ciuda dificultăților, a înfrângerilor, a persecuțiilor. Chiar dacă societatea noastră ar fi impregnată de evanghelie, dacă răstignitul ar fi pus la loc de cinste în familii, în școli, în birouri și dacă în fiecare duminică bisericile ar fi pline, ar mai fi încă multe de făcut, cuceririle pentru împărăția lui Dumnezeu nu s-ar termina.

Te rugăm să reverși în tinerii noștri pe Duhul tău Sfânt ca să fie atrași de urmarea lui Cristos și cu toții să fim perseverenți în bine împlinindu-ne vocația și ajungând la bucuria veșnică și perfectă pe care o pregătești pentru fiii tăi iubiți. Amin.

24 iunie 2007, Radio Iași

Pr. Cristinel Fodor

[ index ]

 



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat