Predici la Liturghia transmisă la Radio Iaşi

Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (Anul Nou)
Num 6, 22-27; Ps 66; Gal 4, 4-7; Lc 2, 16-21

Sfânta Biserică, mama noastră înţeleaptă, ne propune în prima zi a Anului Nou câteva adevăruri de credinţă spre aprofundare, prin meditaţie.

Primul eveniment salvific propus spre meditare este solemnitatea Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu. Prin această solemnitate Biserica vrea să ne arate că Fecioara Maria este Mama lui Isus Cristos, principele păcii şi Mântuitorul omenirii. Biserica ne învaţă că prin misterul întrupării Cuvântului divin, în sânul Fecioarei Maria, şi prin misterul pascal, la care Maria a aderat cu toată fiinţa ei, noi, toţi oamenii, dacă îl acceptăm, adică credem în Cristos, primim puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu (In 1,12) şi fraţi ai lui Isus.

Un alt motiv de reflecţie pentru astăzi ne este oferit de Ziua Mondială a Păcii, ajunsă la a 45-a celebrare şi care are ca temă "Educarea tinerilor la dreptate şi la pace".

Tot astăzi suntem îndemnaţi la reflecţie de începutul noului an civil, 2012, an care va aduce, pentru unii evenimente fericite împreună cu încercări şi suferinţe, iar pentru alţii va fi ultimul al vieţii lor trecătoare, după care va urma judecata divină şi răsplata cuvenită pentru activitatea desfăşurată în decursul vieţii pământeşti.

Ziua a opta după naşterea primului născut de parte bărbătească al soţilor Iosif şi Maria din Nazaret coincide atât cu circumciziunea, prin care copilul este introdus în rândul fiilor lui Israel, cât şi cu punerea numelui, cel de Isus, care înseamnă Dumnezeu-salvează.

Toate aceste motive de reflecţie ne pot ajuta să descoperim misterul lui Cristos şi al maternităţii Mariei şi să ne determine la o trăire angajantă a credinţei în scurta călătorie a vieţii noastre pământeşti.

Se povesteşte că într-o după-amiază ploioasă, într-o staţie, s-a urcat într-un vechi autobuz, care făcea legătura între diferite localităţi, un bărbat obosit cu o faţă posomorâtă. A luat loc şi privea, de-a lungul străzii monotone, cu un aer de plictiseală, asemenea tuturor celorlalţi călători, împovăraţi de grijile vieţii. După câteva minute de călătorie autobuzul a ajuns în staţia Roma. Acolo a urcat în autobuz o tânără femeie. Avea în braţe un copil care, cu mânuţele în jurul gâtului ei, privea cu uimire lumea din jurul său. Atunci toate privirile curioase ale călătorilor din autobuz s-au îndreptat spre ei. Autobuzul s-a pus din nou în mişcare, iar femeia, după ce s-a aşezat pe un scaun, a început să vorbească, să râdă şi să se joace cu copilul ei încântător. Deodată, un suflu plăcut de bucurie de viaţă s-a strecurat în sufletele călătorilor. Un călător a început să surâdă amabil, altul să comenteze binevoitor, iar ceilalţi au început să se simtă învioraţi. Din acel moment călătoria a devenit mai plăcută.

În autobuzul vechi al omenirii a urcat o mamă cu un copil în braţe. Această mamă este sfânta Fecioară Maria cu pruncul Isus în braţe. În călătoria vieţii noastre ne însoţeşte cuvântul Mamei lui Dumnezeu şi surâsul sfânt şi confortant al ei şi al lui Isus, fiul ei şi fratele nostru; împreună cu ei călătoria vieţii noastre, cu siguranţă, este mai puţin dificilă, devine mai agreabilă şi cu o destinaţie mai sigură, casa noastră veritabilă, patria cerească.

Misterul maternităţii divine a sfintei Fecioare Maria, pe care noi îl mărturisim în Crezul nostru, ne este revelat de textul evanghelic propus pentru sărbătoarea de astăzi. Acest adevăr de credinţă devine şi fundamentul încrederii noastre în puterea de mijlocire a Mariei, numită de noi Maica lui Dumnezeu, în rugăciunea Bucură-te Marie. În cea de-a doua parte a acestei rugăciuni spunem: Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Adevărul că Isus s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi s-a născut din femeie ne este arătat şi de sfântul Paul în Epistola către Galateni (4,4), din care am citit astăzi la cea de-a doua lectură. După ce păstorii au ascultat mesajul îngerului trimis de Dumnezeu să le aducă vestea cea bună că în cetatea Betleem s-a născut Mântuitorul, Cristos Domnul, aceştia "s-au dus în grabă şi i-au găsit pe Maria... şi pe Iosif... împreună cu copilul care era culcat în iesle".

Titlul de "Mamă a lui Dumnezeu" a fost recunoscut sfintei Fecioare Maria în mod oficial de Biserică la Conciliul din Efes, în anul 431. Când episcopii au recunoscut sfintei Maria acest titlu, creştinii din oraşul Efes au fost cuprinşi de o mare bucurie şi au ieşit pe străzi, în toiul nopţii, la o sărbătoare cu torţe aprinse. Intrarea sfintei Fecioare Maria în istoria omenirii, purtându-l în braţe pe Isus, Fiul întrupat al lui Dumnezeu, a oferit oamenilor posibilitatea să-şi trăiască viaţa pământească într-o nouă perspectivă, aceea a iubirii autentice, atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de semeni.

Prin întrupare, întreaga existenţă umană se manifestă a fi sacră şi inviolabilă. Copilul Isus, găsit de păstori culcat pe paie în iesle, ne arată că nimic din ceea ce este şi trăieşte omul în viaţa sa pământească nu mai este lipsit de sens. Asumarea naturii umane prin întruparea Cuvântului, a Fiului unul-născut al lui Dumnezeu, arată până unde merge Dumnezeu în ceea ce priveşte alianţa sa cu oamenii. De asemenea, ne arată că tot ceea ce este strâns legat de existenţa, de viaţa şi de destinul omului este sacru. Zămislirea, naşterea, creşterea, educarea, munca, bucuriile, suferinţele până şi moartea sunt realităţi sacre şi toate sunt introduse în planul de creaţie şi de răscumpărare al omenirii prin Isus Cristos.

Ziua Mondială a Păcii ne ajută să reflectăm asupra misiunii de promovare a păcii şi a armoniei între oameni, aşa cum ne sugerează papa Benedict al XVI-lea. Mesajul său, adresat Bisericii şi oamenilor de bunăvoinţă, are în centrul atenţiei tânăra generaţie ce trebuie educată pentru promovarea dreptăţii şi a păcii.

Mesajul papei se adresează părinţilor, familiilor, tuturor componentelor educative, formative, precum şi responsabililor în diferitele domenii ale vieţii religioase, sociale, politice, economice, culturale şi al comunicaţiei. Ne îndeamnă să fim atenţi la lumea tinerilor, să ştim să-i ascultăm şi să punem în valoare darurile lor, iar aceasta nu este numai o oportunitate, ci o îndatorire primară a tuturor membrilor societăţii, pentru construirea unui viitor de dreptate şi de pace. E vorba de a comunica tinerilor aprecierea faţă de valoarea pozitivă a vieţii, trezind în ei dorinţa de a se dedica în slujba binelui. Aceasta este o misiune în care trebuie să ne angajăm personal fiecare.

În mesajul său, papa scrie: Tuturor, îndeosebi tinerilor, vreau să spun cu forţă: "Nu ideologiile salvează lumea, ci numai îndreptarea spre Dumnezeul cel viu, care este creatorul nostru, garantul libertăţii noastre, garantul a ceea ce este cu adevărat bun şi adevărat... îndreptarea fără rezerve spre Dumnezeu care este măsura a ceea ce este drept şi în acelaşi timp este iubirea veşnică. Şi oare ce ar mai putea să ne salveze dacă nu iubirea?" Iubirea se bucură de adevăr, este forţa care ne face capabili să ne angajăm pentru adevăr, pentru dreptate, pentru pace, pentru că toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură (cf. 1Cor 13,1-13).

Mesajul papal se încheie astfel: "Vouă tuturor, bărbaţi şi femei care aveţi la inimă cauza păcii! Pacea nu este niciodată un bine dobândit, ci o ţintă spre care toţi şi fiecare trebuie să tindem. Să privim cu speranţă mai mare spre viitor, să ne încurajăm reciproc în drumul nostru, să lucrăm pentru a da lumii noastre o faţă mai umană şi fraternă şi să ne simţim uniţi în responsabilitatea faţă de tinerele generaţii prezente şi viitoare, îndeosebi în educarea lor ca să fie paşnice şi făcătoare de pace. Pe baza acestei conştiinţe vă trimit aceste reflecţii şi vă adresez apelul meu: să ne unim forţele noastre, spirituale, morale şi materiale, pentru a educa pe tineri la dreptate şi la pace".

Cu ziua de astăzi începem un nou an, anul 2012. Această zi este o ocazie bună pentru a reflecta asupra darului timpului oferit de Dumnezeu omului, în existenţa sa trecătoare pământească, şi asupra modului cum trebuie acesta folosit pentru a fi instrumentul eficient spre realizarea noastră plenară, mântuirea veşnică. La început de an, toţi ne dorim, nouă şi celor dragi, un an bun, lipsit de încercări şi suferinţe, plin de bunuri materiale şi de împliniri umane şi creştine. Cum va fi însă şi ce surprize ne va rezerva, numai Dumnezeu ştie. Este însă bine să reţinem că tot ceea ce vom face, fie în bine, colaborând cu harurile oferite de Dumnezeu, fie în rău, refuzând ajutorul divin, va fi consemnat în cartea vieţii noastre pe care Dumnezeu o va face publică la judecata finală.

Consider că un exemplu ar putea să ne sugereze modul în care ar trebui să fructificăm darul unui nou an. Sora Carmela a Duhului Sfânt, un suflet generos şi mistic, la începutul unui nou an de viaţă a scris, îndreptându-se spre Isus: ,,Consider acest nou an ca pe o carte albă pe care Tatăl mi-o prezintă şi pe care el va scrie, în fiecare zi, ceea ce a dispus în planul său binevoitor. Dar încă de acum, în partea de sus a primei pagini, eu scriu cu toată încrederea: Doamne, fă cu mine ceea ce vei voi. Iar pe partea de jos a ultimei pagini scriu deja Amin!, aşa să fie, la toate dispoziţiile voinţei tale divine. Doamne, spun Da! la toate oboselile şi suferinţele, precum şi la toate harurile şi bucuriile pe care mi le-ai pregătit pentru acest an şi pe care mi le vei descoperi în fiecare zi. Fă ca Amin!-ul meu să fie un Amin! pascal, mereu urmat de Aleluia!, pronunţat cu toată inima, în bucuria unei totale dăruiri ţie. Dă-mi iubirea ta şi harul tău şi voi fi suficient de bogată".

Dragi credincioşi, înaintaţi în vârstă sau bolnavi, prezenţi în biserică sau care mă ascultaţi prin intermediul Radio Iaşi, perspectiva unui nou an de încercări şi suferinţe nu trebuie să vă sperie, din contra trebuie să vă dea curaj la gândul că prin toate suferinţele, acceptate cu răbdare şi unite cu cele ale lui Isus suferind, puteţi să vă purificaţi sufletele, să ispăşiţi păcatele şi să vă sfinţiţi şi, de asemenea, să contribuiţi, prin oferirea suferinţelor, la convertirea, sfinţirea şi mântuirea celor apropiaţi, a celor din propria familie sau a persoanelor cunoscute, care au nevoie de harul lui Dumnezeu. Nici gândul că acest an ar putea să fie ultimul al vieţii dumneavoastră nu trebuie să vă sperie, ci să vă mobilizeze la o trăire profundă a credinţei, în speranţa că sfârşitul călătoriei pământeşti înseamnă sfârşitul suferinţelor şi începutul fericirii eterne pentru care ne-a creat Dumnezeu pe fiecare.

Prima zi a anului, care coincide cu ziua a opta după naşterea copilului divin, comemorează circumciziunea şi punerea numelui. Textul evanghelic consemnează: "Când a sosit ziua a opta, ziua tăierii împrejur, i-au pus copilului numele Isus, nume pe care i-l dăduse îngerul înainte de a fi fost zămislit". Numele Yeshoua, adică Isus, care înseamnă Dumnezeu-salvează, ne arată că mântuirea este darul lui Dumnezeu oferit fiecărui om care vrea să colaboreze cu el.

Sfânta Biserică, propunându-ne în prima zi a anului sărbătoarea maternităţii sfintei Fecioare Maria şi comemorarea numelui lui Isus, vrea să ne arate cum trebuie să trăim fiecare zi a vieţii noastre pământeşti: sub ocrotirea Mamei cereşti, având mereu în inimă şi pe buze numele divin al lui Isus, pentru a-l invoca cu încredere totală în toate momentele vieţii noastre, dar mai ales în cele de încercare şi de suferinţă. Numai ocrotiţi de mâna iubitoare a Mamei noastre cereşti şi susţinuţi de puterea divină a lui Isus putem parcurge cu sfinţenie călătoria existenţei noastre pământeşti şi putem ajunge la fericire, în patria cerească.

Celebrând solemnitatea Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu să ne adresăm ei spunându-i: Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a noastră, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum, la începutul acestui nou an pentru a-l trăi cu sfinţenie, dar şi în ceasul morţii noastre, pentru a învinge puterea Celui Rău şi a ajunge alături de tine, în ceruri, unde să ni-l arăţi pe Isus, rodul binecuvântat al trupului tău, pe care să-l contemplăm, să-l adorăm şi căruia să-i mulţumim veşnic, pentru că ne-a creat şi ne-a răscumpărat, prin iubirea sa divină milostivă. Amin.

1 ianuarie 2012, Radio Iaşi

Pr. Iosif Enăşoae

[ index ]