Predici la Liturghia transmisă la Radio Iaşi

Anul A
Duminica a 4-a din Advent
Is 35,1-6a.10; Ps 145; Iac 5,7-10; Mt 11,2-11

Iubiţi credincioşi, dragi ascultători,

De trei săptămâni, parcurgem împreună postul Crăciunului, Adventul, şi cel mai mare învăţător pe care l-am avut în aceste zile a fost cu siguranţă profetul Isaia, care ne prezintă timpurile lui Cristos, ca şi cum ar fi fost contemporan cu Mântuitorul, deşi Isaia a trăit cu 750 de ani înainte de Cristos.

Pe de altă parte, găsim în tot Vechiul Testament o anunţare permanentă a lui Mesia. Profeţii au avut tocmai acest rol de a anunţa, de a încuraja şi de a promite poporului că Mântuitorul cu siguranţă va veni. Mesia, Emanuel, trebuie să vină. Aşa se face că găsim astăzi în prima lectură un fragment pe care îl citim foarte des. Când e vorba de o sărbătoare a Mariei e posibil să apară tocmai acest fragment din profetul Isaia care spune: "Iată Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi-i vor pune numele Emanuel". Este un fragment, este un verset care ne place nouă tuturor, mai ales celor care ne gândim, când citim acest verset, la preasfânta Fecioara Maria.

De fapt, trebuie să spun că astăzi avem două "cupluri", patru personaje, care ne ajută să înţelegem mai bine atitudinea noastră faţă de Dumnezeu, atitudinea noastră în faţa planului lui Dumnezeu.

Avem în prima lectură pe Isaia şi Ahaz, un rege al Ierusalimului; avem în evanghelie un alt cuplu, Iosif şi îngerul.

Mai întâi de toate, vorbim puţin despre acest rege, Ahaz, care ne dă impresia că este un rege care nu vrea să ceară nimic de la Dumnezeu, adică nu vrea să ispitească pe Dumnezeu. Dar ca să înţelegem bine în ce context Isaia ne spune sau ne profeţeşte că Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, iată puţin acest, dacă vreţi, loc istoric sau ambient în care apare această afirmaţie. Avem de a face, atunci, în jurul anului 635 înainte de Isus Cristos, cu una dintre cele mai dramatice situaţii din istoria poporului Israel. Vechiul regat al lui David, care murise de 200 de ani, era de acum divizat. Avea o istorie aparte de când regatul mare era împărţit în Regatul de Nord, cu capitala la Samaria, şi Regatul de Sud, unde era acest Ahaz. Erau şi două capitale. La Ierusalim, era, desigur, dinastia lui David, care a continuat după aceea cu Solomon şi toţi ceilalţi urmaşi. Din această seminţie a lui David, noi ştim, şi tot poporul lui Israel ştia, că trebuie să se nască Mesia. Pe tronul lui David, iată că apare acest rege tânăr, de doar 20 de ani, Ahaz. Imediat după încoronare, nici n-au terminat bine de tras trâmbiţele de la sărbătoarea încoronării, că trebuie să ia nişte decizii foarte importante. În mod normal, pentru a lua decizii bune, un rege, aşa cum a făcut şi Solomon, se încrede în Dumnezeu, are credinţă că Dumnezeu trebuie să îl ajute, şi doar Dumnezeu a promis că dinastia lui David nu se va sfârşi, îşi va ţine promisiunea şi nu va părăsi poporul. Ahaz trebuia să ştie lucrul acesta. Profetul Isaia e sigur de asta şi vine şi are un dialog cu el.

Mai întâi de toate să spun că situaţia politică era foarte grea atunci. De ce? Micul regat al Ierusalimului se afla între două mari puteri. Pe de o parte, era Regatul asirian, foarte puternic, cu capitala la Ninive (în Irakul de astăzi, localitatea Mosul). Acest regat al asirienilor, cucerise deja de acum şi Damascul, deci Siria, şi Samaria.

Aceşti regi din Siria şi Samaria au devenit vasali regelui din Ninive. Pe de altă parte, era la mijloc Ahaz. Regii ocupaţi ar fi vrut să îl dea jos pe Ahaz de pe tron pentru ca să aducă un rege de-al lor ca să se alieze cu ei în lupta contra asirienilor. Aşadar, Ahaz era în mare pericol. Pe de altă parte, el trebuia acum, să ceară ajutorul lui Dumnezeu, dar nu face acest lucru. Isaia vine şi spune: "Cere un semn de la Domnul", adică prin asta spunând: "Încrede-te în Dumnezeu, ai încredere în Dumnezeu, cere ajutorul său", la care aici greşeşte regele Ahaz. N-are nevoie de Dumnezeu, el apelează la alte mijloace. De exemplu, se închină pentru a cere ajutor zeilor străini, ceea ce nu era nicidecum permis unui rege evreu, care era un rege din seminţia lui David. Pe de altă parte, ajunge şi mai departe, ceea ce este oribil, săvârşeşte o crimă. Îşi sacrifică propriul său copil jertfindu-l idolilor, şi de aceea Isaia vine şi-i spune: "Nu ajunge că obosiţi pe oameni prin politica voastră - vrând să spună - prin reacţiile voastre, că îl ispitiţi şi pe Dumnezeu". Deci Isaia vine şi îl dojeneşte pe acest rege, care trebuia dojenit la vremea respectivă, greşind enorm. Dar totuşi Isaia, profetul cel mare, profetul mesianic, vine în cele din urmă, aţi văzut, şi aduce o confirmare că Dumnezeu îşi va păstra totdeauna fidelitatea sa.

Iată, cu toate câte ai făcut tu, parcă vrea să spună: Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi-i vor pune numele Emanuel.

Vedeţi şi dumneavoastră cât de importantă este promisiunea lui Dumnezeu. Şi această lectură la care am insistat mai mult, ne dă acest curaj. Chiar dacă noi greşim, dacă rămânem în planul lui Dumnezeu, el îşi împlineşte promisiunile sale. Dar Isaia vine tocmai cu această învăţătură, Isaia este profetul pe care încă vi-l propun să-l mai citiţi în aceste zile, este cel care ne spune clar despre prezenţa şi venirea lui Mesia, despre faptul că Dumnezeu rămâne fidel alianţei sale.

Pe de altă parte, al doilea cuplu de care vorbeam la început este acela al lui Iosif şi a îngerului. Evanghelia deja începe să ne vorbească despre naşterea lui Isus Cristos. Noi ne-am obişnuit deja: naşterea lui Isus Cristos, ieslea, totul e frumos, totul e culoare, totul e lumină, parcă este ceva de basm, totul.

Ori, venirea lui Isus Cristos în lume n-a fost simplă nici pentru Maria, care ştiţi că a pus întrebări atunci îngerului, deşi după aceea vine acel frumos: "Fie mie după cuvântul tău", dar şi pentru Iosif a fost o încercare foarte grea. Să nu credeţi că a lua asemenea decizie este uşor, să devină soţul unei tinere deja însărcinate. Aşa se face că Iosif are această tendinţă, are acest gând, i-aş spune aproape tentaţie, să o lase pe Maria în ascuns.

Evanghelistul este foarte concret aici, spune: fiind drept. Sigur că fiind drept, înseamnă că Iosif ştia să asculte de Lege. El era un foarte practicant evreu, ştia multe lucruri pe de rost, ştia multe lucruri din Vechiul Testament şi cunoştea, aşa cum aţi văzut şi în evanghelie, foarte bine şi acest verset din Is 7,14: "Iată Fecioara va zămisli şi va naşte un fiu". Şi Dumnezeu se foloseşte de un mijloc, am spune banal aproape, în somn vine un înger şi îl încurajează.

Aş vrea să vă imaginaţi puţin această căutare, nelinişte a lui Iosif. Ce să facă, cum să rezolve? El vrea să fie şi drept, vrea să fie şi corect, vrea să fie şi cu Maria. Şi de aceea vă spuneam că a fost greu pentru el să ia o decizie. Dar atunci când el rămâne încă sub voinţa lui Dumnezeu, Dumnezeu îşi împlineşte minunat atribuţiile sale: trimite un înger care îl încurajează, şi cuvintele sunt de-a dreptul încurajatoare: "Nu te teme să o iei la tine pe Maria, ceea ce se va naşte din ea este de la Duhul Sfânt".

Nu te teme ştiţi că apare, se spune, de foarte multe ori în Biblie.

De fapt oamenii, de multe ori, suferă de frică, o frică imaginară, o frică pe care nici ei nu şi-o explică.

Ori, prin credinţă, la foarte multă lume, şi puteţi vedea şi dumneavoastră, poate aveţi experienţe personale, încrezându-ne în Dumnezeu dispare acest nu te teme.

De ce ne temem oare? Avem multe lucruri de care să ne temem: de viitor, de boală, de situaţiile care ne înconjoară, de vecini, de moarte poate. Dar prin credinţă, de fapt aceste temeri, aceste frici dispar cu siguranţă. Aşa a fost şi cu Iosif, încrezându-se în Dumnezeu i-a dispărut această teamă şi de fapt a continuat mai departe să intre în planul lui Dumnezeu.

Foarte mulţi oameni, atunci când se tem, se tem de viitor, refuză proiectul lui Dumnezeu. Mă gândesc acum la un seminarist, de exemplu, care porneşte pe drumul preoţiei, dar la un moment spune: "Mă tem, mi-e frică", şi rămâne deoparte de planul lui Dumnezeu. Şi poate mulţi, de exemplu, dintre noi, am primit în momente grele un mesager a lui Dumnezeu, un mod de a vorbi a lui Dumnezeu, care ne-a încurajat. Poate am întâlnit o carte, un prieten, o suferinţă sau cine ştie altceva care ne-a încurajat să pornim mai departe în planul lui Dumnezeu.

Poate multe familii, câteodată, dând de greu, vor să părăsească planul lui Dumnezeu, spun: "Nu mai putem, este imposibil, trebuie să rupem căsătoria noastră". Ori atunci intervine cineva şi spune: "Nu vă temeţi, voi sunteţi familie sfântă, voi sunteţi familie creştină, nu trebuie să părăsiţi planul lui Dumnezeu".

Cred că Iosif astăzi este unul dintre cele mai frumoase modele de a împlini, cu toată seriozitatea, cu toată voinţa şi cu toată credinţa planul lui Dumnezeu.

Iată de ce spuneam că avem învăţători astăzi şi pe Isaia, care ştie şi crede în promisiunile lui Dumnezeu, şi pe Iosif, care aplică în viaţa sa planul lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, sigur, spunem de acum că e deja Crăciunul şi este o sărbătoare a comuniunii. Ahaz, de exemplu, a greşit că a rupt comuniunea cu Dumnezeu şi cu cei din jurul său. N-a ascultat nici de popor, nici de Isaia, nici de Dumnezeu. A greşit aici, a rupt comuniunea. Iosif, în schimb, câştigă enorm pentru că creează şi rămâne în comuniune şi cu Maria, şi cu Dumnezeu.

Vedeţi ce înseamnă comuniunea? Tocmai de aceea spun: Crăciunul este o sărbătoare a comuniunii prin excelenţă. Mai întâi de toate, a revenirii noastre la Dumnezeu. Şi Crăciunul ne aduce în faţa lui Dumnezeu prin Spovadă, prin Împărtăşanie, prin sărbătoarea ca atare ne aduce în faţa lui Dumnezeu.

Apoi, Crăciunul trebuie să fie o sărbătoare a comuniunii în familie. Mulţi se reunesc, mulţi îşi oferă cadouri, crezând că creează astfel comuniune. Poate o creează, poate nu. Dar e nevoie de această întâlnire între oameni, e nevoie de această iubire adevărată creştină.

Aş spune un exemplu, sigur, care ne dă de gândit tuturor ce importantă este comuniunea. Într-o perioadă, într-o eră, aş spune eu, de acum digitală, informatică, când lumea comunică doar prin internet sau pe alte căi, telefon, e nevoie de comuniunea inimii.

Dacă se spune că există multe crize pe faţa pământului: criză economică, criză energetică, criză politică, criză socială, de care vreţi, credem că există şi o criză care se cheamă criză de iubire.

Crăciunul ar trebui să fie adevărata sursă de iubire.

Şi închei cu o scurtă povestioară, care ne va ajuta să înţelegem ce înseamnă să se iubească oamenii între ei, ba chiar şi cei mai apropiaţi:

Se spune că într-o zi, un copilaş cu voce timidă şi ochii plini de aşteptare, priveşte la tatăl său, care se uita la televizor, şi îl întreabă: "Tăticule, cât câştigi pe oră la serviciu?". Tatăl, cu un zâmbet sever, răspunde: "Auzi fiule, nu ţi le spun nici ţie, nici mamei tale". Copilul insistă: "Dar, tăticule, spune-mi cât câştigi pe oră?". Reacţia tatălui a fost mai severă, răspunde: "Cinci dolari pe oră". Atunci, copilul întreabă: "Tată, poţi să-mi dai şi mie doi dolari?". Tatăl s-a supărat şi nervos îi spuse: "Acesta este motivul pentru care ai vrut să ştii cât câştig pe oră? Du-te, deja trebuia să dormi, şi să nu mă mai deranjezi, copil profitor".

Un pic mai târziu, tatăl reflectă asupra problemei, se simte vinovat şi nu mai poate urmări programele TV. Se gândea că poate copilul avea nevoie de bani ca să cumpere ceva de mare interes pentru el, aşadar, se ridică şi plecă spre camera copilului.

Cu o voce înceată întreabă: "Dormi, fiule?". "Nu tată, încă nu!". "Ascultă fiule: ai aici doi dolari, pe care i-ai cerut". "Mulţumesc, tăticule", spuse copilul şi băgând mânuţele sub pernă, mai scoase trei dolari. Atunci spuse: "Tăticule, acum sunt fericit, am deja cinci dolari". "Bine, fiule, acum spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani?". Copilul răspunde: "Tăticule, ai putea să-mi vinzi o oră din timpul tău ca să stai cu mine?".

Iubiţi credincioşi, se apropie Crăciunul. Avem nevoie de iubire. Tocmai de aceea, să o căutăm acolo unde există ea. În ieslea din Betleem vom găsi izvorul cel mai mare de iubire şi de comuniune, o vom găsi în Biserică, unde este Cristos, o vom găsi atunci când noi toţi ne vom iubi cu adevărat creştineşte între noi. Amin.

23 decembrie 2007, Radio Iaşi

Pr. Iosif Dorcu

[ index ]