Anul A
Duminica a 2-a din Advent

Is 11,1-10; Ps 71; Rom 15,4-9; Mt 3,1-12

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Liturgia duminicii de azi ne face să auzim glasul celor doi mari vestitori ai venirii Domnului: profetul Isaia şi Ioan Botezătorul. Isaia a vestit venirea Domnului de departe. Profeţia lui a hrănit aşteptarea şi speranţa multor generaţii: "Iată fecioara va zămisli şi va naşte un fiu". Ioan Botezătorul vesteşte sosirea iminentă a lui Mesia: "Iată, vine unul mai puternic decât mine". Legătura dintre cei doi vestitori ai lui Mesia o face profeţia lui Isaia pe care evanghelistul Matei o pune pe buzele lui Ioan Botezătorul: "Iată, glasul celui care strigă în deşert: «Pregătiţi calea Domnului; neteziţi-i cărările»" (Mt 3,3). Orice sosire presupune un înainte-mergător, un crainic care pregăteşte sufletele, trezeşte atenţia, pentru ca cel care soseşte să fie aşteptat, dorit, primit cum se cuvine şi sosirea lui să nu treacă neobservată. În antichitate, când un personaj important - de obicei un împărat - îşi anunţa vizita într-o cetate, un crainic mergea înainte să invite poporul să-i iasă în întâmpinare, să netezească drumurile, să repare podurile.

Profetul Isaia în prima lectură a Liturghiei ne descrie bunurile, darurile şi binefacerile extraordinare pe care Mesia, când va veni în lume, le va aduce cu el. El va readuce pe pământ paradisul pierdut. Împărăţia pe care el o va instaura, va fi o împărăţie a păcii, a armoniei, a reconcilierii universale, din care vor dispărea nedreptatea, oprimarea, exploatarea. Animalele sălbatice precum lupul, pantera, leul, ursoaica, se vor reconcilia şi vor convieţui alături de animalele domestice, inofensive precum mielul, iedul, vaca, boul - exact ca odinioară în paradisul pământesc. Mesia, odrasla ieşită din tulpina lui Iese, vlăstarul dat din rădăcinile lui, a venit în lume. Dar unde este pacea, armonia, reconcilierea universală? Războaie, conflicte la toate nivelurile; în familie între soţ şi soţie, între copii şi părinţi, între fraţi; în şcoală între profesori şi elevi; în câmpul politic, de asemenea, lupte încrâncenate, violenţe verbale între partide, între politicieni, între cei de la putere şi cei din opoziţie. Naşterea Domnului e sărbătoarea păcii, căci acesta este mesajul îngerilor în noaptea Crăciunului: pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă!

Dar, paradoxal, vedem brazi împodobiţi şi se cântă colinde de Crăciun în casele vecinilor care trăiesc în duşmănie, în casele politicienilor care se duşmănesc între ei. Pe front unde sunt războaie în ziua de Crăciun se aud cântări religioase în tranşee şi de o parte şi de alta a liniei frontului; sau se încheie pentru ziua de Crăciun un armistiţiu, pentru ca a doua zi să se reia luptele. Mesia a venit pe pământ: De ce nu au venit odată cu el cele promise de profetul Isaia? Răspunsul e simplu. Pentru că oamenii vor să instaureze pacea, armonia, reconcilierea universală, paradisul pământesc, epoca de aur, cu forţele lor proprii: prin diplomaţie, prin strategii şi ideologii omeneşti, prin violenţă, prin eliminarea adversarilor. Însă, reconcilierea, - cu Dumnezeu din care se naşte reconcilierea cu semenii, căci nu poate trăi profund fraternitatea umană cine nu trăieşte profund paternitatea divină - nu este lucrarea omului; este darul lui Dumnezeu pe care omul trebuie să-l primească cu recunoştinţă. Apostolul nu îi îndeamnă pe Corinteni să se reconcilieze cu Dumnezeu, ci le scrie. "Vă implorăm, în numele lui Cristos, lăsaţi-vă reconciliaţi cu Dumnezeu". Reconcilierea cu Dumnezeu se înfăptuieşte prin Cristos. Le scrie apostolul colosenilor: "Prin el (prin Cristos) i-a plăcut lui Dumnezeu să împace cu sine, atât cele care sunt pe pământ, cât şi cele care sunt în ceruri, făcând pace prin sângele crucii sale" (Col 1,19-20).

Şi dacă pacea, reconcilierea e darul lui Dumnezeu, nouă nu ne rămâne nimic de făcut? Noi nu avem nicio contribuţie? Ba da. Noi trebuie să ne golim inima de ură, de păcat, de egoism, de orgoliu, de răutate, de dorinţa de răzbunare, pentru a intra în ea darul lui Dumnezeu, darul reconcilierii. Păcatul e rădăcina şi cauza tuturor tensiunilor, conflictelor, dezbinărilor, care ies din inima omului şi apoi se răspândesc în lume. Reconcilierea, pacea, armonia în societate, pornesc din inima omului. Dezarmarea în lume începe odată cu dezarmarea inimilor. Dacă în inimile oamenilor încetează războiul, atunci e şi pace, războaiele în lume încetează iar, armele amuţesc. Aceasta este convertirea pe care o predică Ioan Botezătorul în evanghelia de astăzi. "Convertiţi-vă", adică schimbaţi-vă mentalitatea, schimbaţi-vă direcţia în modul vostru de a gândi şi în modul vostru de a trăi. Îmbrăţişaţi învăţătura lui Isus, urmaţi exemplul lui de iubire şi iertare: "Iertaţi-i pe duşmanii voştri"; "Dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău; apoi, venind, oferă-ţi darul" (Mt 5,23-24). Dar cine urmează învăţătura lui Cristos? Auzim uneori spunându-se: învăţătura lui Cristos nu e realistă, logica lui e utopie. Nu logica lui Cristos e utopie, ci iluzia de a crea o lume a păcii, a armoniei, a reconcilierii universale urmând logica urii, a răzbunării, a violenţei. Scria Dostoevski în "Fraţii Karamazov": "Cristos ne spune: «Întoarce şi celălalt obraz, iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi». Cristos poate că se înşală, poate că e în eroare. N-are decât. Dar prefer să fiu cu Cristos în eroare, decât să fiu cu voi cei care îl negaţi pe Dumnezeu şi pe Cristos. Căci fără Cristos, totul în lume e noroi şi păcat".

Văzându-i pe mulţi farisei şi saducei venind să primească botezul, Ioan le adresează cuvinte necruţătoare: "Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia ce va să vină? Nu e de ajuns să primiţi botezul; faceţi roade vrednice de convertirea voastră. Nu spuneţi în inima voastră: «Îl avem pe Abraham de tată!» Nu vă înşelaţi cu ideea că făcând parte din poporul ales al lui Dumnezeu, că fiind urmaşi ai lui Abraham, vă mântuiţi fără să vă convertiţi, rămânând în orbirea şi împietrirea voastră. Iată marea piedică în calea convertirii: orgoliul şi pretenţia că făcând parte din poporul lui Dumnezeu, că aparţinând unei confesiuni religioase, că fiind botezat, automat te mântuieşti, nu mai trebuie să te converteşti. Întregului popor român, nouă tuturor, ne spune astăzi Ioan Botezătorul: convertiţi-vă, nu vă faceţi iluzia că făcând parte din poporul încreştinat de sfântul Andrei, din poporul care, spre deosebire de alte popoare, s-a născut creştin, aveţi asigurată mântuirea. Convertiţi-vă! Faceţi fapte vrednice de convertirea voastră!

8 decembrie 2013

Pr. Claudiu Dumea

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
528 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 2-a din Advent:

Anul A
9 decembrie 2007 - Pr. Iosif Iacob
5 decembrie 2010 - Pr. Marius Adam
4 decembrie 2016 - Pr. Felician Tiba

[ Index predici şi predicatori ]