Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 PREDICI LA RADIO IAŞI 

Anul A
Duminica a 27-a de peste an

Is 5,1-7; Ps 79; Fil 4,6-9; Mt 21,33-43

Iubiți credincioși, dragi radioascultători,

Parabola viticultorilor ucigași, pe care tocmai am ascultat-o, Isus a spus-o în capitala politică și religioasă a Israelului, a doua zi după intrarea sa triumfală în Ierusalim. Ascultătorii săi au înțeles imediat ce a voit să spună Isus și că cei vizați erau liderii religioși. Trăindu-și ultimele zile ale misiunii sale pe pământ, Isus li se adresează, pentru că a avut ceva de spus și acestei categorii de oameni, dar ni se adresează și nouă, celor de astăzi.

Isus le-a reproșat că se pretind sfinți, inocenți și deja mântuiți doar pentru faptul că stau mai mult în casa Domnului decât în casele lor și că nu-și dau seama că pericolul care-i paște este grav, pentru că Dumnezeu are așteptări foarte mari de la ei, tocmai datorită poziției și rolului pe care îl au în fruntea poporului lui Dumnezeu. De aceea, în parabola viticultorilor ucigași, Isus pune în evidență cât de mult a investit Dumnezeu în poporul său și ce mare este responsabilitatea celor care îl conduc, din păcate, uneori, nu după preceptele lui Dumnezeu, ci după bunul lor plac.

Și care este vinovăția lor? Pentru ce i-a pedepsit Dumnezeu? Pentru că nu și-au făcut datoria? Nu au muncit? Ba da. Au muncit, și încă bine. Erau pricepuți, competenți și adevărați profesioniști. Și atunci, unde au greșit?

Au greșit atunci când au dat dovadă de nerecunoștință și nu i-au dat lui Dumnezeu ce i se cuvenea, când s-au purtat rău cu cei pe care Dumnezeu i-a trimis să le aducă aminte de obligațiile pe care le au față de el, și față de poporul care-i aparține și când l-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu cu scopul de a-i lua moștenirea.

Știm foarte bine că un rău mic, necorectat la timp, duce la un rău și mai mare. Acest lucru se adeverește atât în viața unui om, cât și a unui grup de oameni. Un păcat necorectat va fi repetat, cu o gravitate mai mare și cu o intensitate sporită. Acest adevăr iese bine în evidență din parabola de astăzi: "După unul au aruncat cu pietre, pe altul l-au bătut, pe altul l-au ucis".

Stăpânul viei nu s-a comportat în același fel. El a avut răbdare, a așteptat. Nici după a treia încercare nu i-a pedepsit. Din bunătate îl trimite pe fiul său, pe singurul său fiu, spunându-și: "Le fac o onoare, nu mai trimit un servitor, ci-l trimit pe moștenitorul meu".

În inima multor oameni există o astfel de așteptare: să fie luați în seamă. Oamenii doresc relații apropiate cu superiorii lor și nu o colaborare prin telefon sau prin intermediari. Să nu creadă că-i subapreciază, stăpânul viei îl trimite pe cine avea el mai drag, chiar pe fiul său. Dacă nu ar fi procedat așa viticultorii ar fi invocat scuza că au încheiat contractul nu cu un slujitor, ci cu el personal. Cum să încredințeze ei roadele muncii de un an unor slujitori? Fiul stăpânului viei nu mai era un necunoscut pentru ei. Scuza aceasta nu puteau să o invoce, și oamenii se pricep bine la scuze. Dar pe viticultori nu i-a interesat nici fiul stăpânului viei. Îi interesa, în schimb, moștenirea lui.

Este de apreciat răbdarea de care a dat dovadă Dumnezeu în timpul celor patru trimiteri succesive. Aceasta era problema lui, și a gestionat-o bine. Nu s-a întrebat "Ce să fac?" Știa ce să facă. Dar, după ce a epuizat toate metodele posibile, a investit în via sa, a încredințat-o unor oameni competenți care au muncit-o bine, a așteptat timpul recoltei, a avut răbdare cu ei, i-a iubit, le-a dat o șansă, și încă una, și încă una, acum problema nu mai era a lui, ci a trecut în responsabilitatea viticultorilor. Abia acum se poate pune întrebarea: "Ce le va face oare stăpânul viei?" Și avem și răspunsul: "Îi va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora".

- "Doamne, dar până acum ai fost așa de bun, ai avut atâta milă și răbdare..."

- "Eu mereu sunt bun, dar acum nu am mai acționat din milă, ci în spirit de dreptate".

Ca o concluzie a parabolei, să reținem că Dumnezeu le face cinste oamenilor prin faptul că-i cheamă să muncească în via sa, dar are și așteptări. El nu dă dovadă de slăbiciune când iartă păcatele oamenilor din iubire, oferindu-le șansa de a se converti, dar, dacă oamenii fac din păcat un mod de viață, Dumnezeu va interveni cu dreptate.

Liderii religioși căutau să pună mâna pe el, căci au înțeles că pentru ei a spus Isus parabola aceasta, dar se temeau de popor. Iată confirmarea comportamentului dur al lui Isus față de ei! Aceștia nu se temeau de Dumnezeu, ci de popor. Ei s-au regăsit în parabola lui Isus, dar nu s-au convertit la predica lui.

Și în zilele noastre sunt semeni de-ai noștri care știu și simt că Dumnezeu le vorbește, și rămân împietriți la inimă. În loc să se convertească plănuiesc să distrugă lucrarea lui Dumnezeu propovăduită de apostolii lui din zilele noastre. De oameni se rușinează ca să nu se facă de râs, dar de Dumnezeu nu le pasă. O tragedie mai mare decât aceasta nici nu ar putea să existe.

Generația aceea de evrei a murit de mult. Însă întrebarea lui Dumnezeu este actuală pentru noi: "Ce aș mai fi putut să fac viei mele și nu am făcut?"

Pe balanța lui Dumnezeu nu se judecă acum soarta lor, ci a noastră, a creștinilor de astăzi: "Ce aș mai fi putut să fac pentru tine și nu am făcut pentru a fi omul pe care-l aștept de ani de zile să se întoarcă la mine să-l mântuiesc? Te-am așteptat zeci de ani. Te-am trecut prin foc și prin apă. Te-am căutat și ziua și noaptea. Te-am binecuvântat, dar te-am și avertizat. Mi-am epuizat toate mijloacele cu care te puteam influența, fără a-ți încălca libertatea. Când mă uit la strugurii pe care-i produci constat că sunt acri. N-ai învățat nimic din istoria ta și a altora! Nu vezi că toți se nasc cu mâinile goale și mor lăsând totul în urma lor? Ce vrei să faci cu viața ta? Ai dat vina pe părinți, pe învățători, pe preoți, pe societatea și mediul în care trăiești, pe cine ai să mai dai vina? Când ai să înțelegi că deciziile tale sunt importante pentru mântuirea ta?"

De răspunsul pe care-l dai va depinde mântuirea sau osânda ta veșnică. Amin.

2 octombrie 2011

Pr. Viorel Ababei


[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
445 accesari.


Alte predici pentru Duminica a 27-a de peste an:

Anul A
5 octombrie 2008 - Pr. Lucian Farcaș
5 octombrie 2014 - Pr. Felician Tiba
8 octombrie 2017 - Pr. Claudiu Dumea

[ Index predici și predicatori ]

 



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat