Anul A
Duminica a 25-a de peste an

Is 55,6-9; Ps 144; Fil 1,20c-24.27a; Mt 20,1-16a

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Astăzi, 21 septembrie, în calendarul Bisericii Catolice este amintit sfântul apostol şi evanghelist Matei. Şi chiar dacă din punct de vedere liturgic celebrarea duminicii, ziua Domnului prin excelenţă, are întâietate asupra amintirii sfinţilor, vă propun totuşi astăzi să ne îndreptăm privirea, gândul şi rugăciunea asupra sfântului Matei şi să ne lăsăm conduşi de el mai aproape de Cristos, căci unde putem să vedem şi să înţelegem mai bine prezenţa lui Cristos înviat dacă nu în viaţa sfinţilor şi în transformarea profundă pe care întâlnirea cu Domnul o produce în fiinţa lor, aşa cum atât de frumos ne spune şi sfântul apostol Paul în cea de-a doua lectură de astăzi: "Fie că voi trăi, fie că voi muri, măreţia lui Cristos se va arăta în trupul meu, căci pentru mine a trăi înseamnă Cristos şi a muri este un câştig".

"Pentru mine a trăi înseamnă Cristos", ne spune şi sfântul Matei şi dacă duminică de duminică de-a lungul acestui an liturgic îi ascultăm evanghelia cu dorinţa de a-l cunoaşte şi de a ne apropia mai mult de Cristos, cu atât mai mult astăzi, în ziua sărbătorii sale, să-l rugăm să ne deschidă şi nouă mintea şi inima pentru a-l lăsa pe Cristos să pătrundă cât mai adânc în viaţa noastră.

Din biografia sfântului Matei nu cunoaştem prea multe. După Rusalii a mai rămas câţiva ani în Palestina, predicând conaţionalilor săi şi edificându-i printr-o viaţă de sfinţenie. Tradiţia spune că apoi a evanghelizat în Egipt şi Etiopia, unde a murit ca martir. Moaştele sale sunt păstrate şi venerate încă din anul 954 în oraşul Salerno, pe coasta Mării Mediterane, în Italia.

Dar dacă datele biografice, iubiţi credincioşi şi dragi radioascultători, nu spun prea multe, totuşi, despre viaţa sfântului Matei, evanghelia sa este o mărturie minunată a sufletului acestui om atât de profund, marcat de întâlnirea cu Cristos. În evanghelie Matei ni l-a arătat pe Cristos, iar acesta ni l-a arătat pe Matei, căci numai Cristos Domnul este acela care dă vieţilor noastre valoare şi împlinire. Evanghelia nu reprezintă o simplă relatare istorică a evenimentelor vremii, ci este expresia unei întâlniri, mărturia unei experienţe care continuă şi astăzi pentru cei care o trăiesc cu credinţă.

Levi al lui Alfeu, aşa îl numeau ceilalţi evanghelişti pe Matei şi aşa s-a numit pe sine înainte de întâlnirea cu Cristos. Era vameş, adică strângător de taxe pentru cotropitorii romani. Categoria cea mai urâtă şi invidiată în Palestina acelor timpuri. Vameşii erau oameni fără scrupule, hoţi şi cămătari puşi pe căpătuială sub ocrotirea romanilor. Bogaţi şi puternici, erau temuţi şi dispreţuiţi în acelaşi timp. Şi, iată, de acest levit se apropie Cristos. Într-una din zile l-a primit la masa lui de vamă şi l-a chemat solemn: "Urmează-mă". Are loc unul dintre cele mai surprinzătoare momente din evanghelie, chiar şi pentru noi cei de astăzi. Levi vameşul, se ridică, lasă totul, bani, putere, bogăţii şi-l urmează pe Isus din Nazaret. Ce s-a întâmplat? Levi păcătosul s-a transformat; Levi vameşul a devenit apostolul Matei. A văzut în privirea nazarineanului posibilitatea unei vieţi noi, liberă şi diferită. Milostivirea l-a convertit, acea iubire milostivă pe care a văzut-o în ochii Mântuitorului.

Iubirea milostivă, iubiţi credincioşi şi dragi radioascultători. Matei a întâlnit în ochii lui Isus toată simpatia şi delicateţea pe care a negat-o celorlalţi şi pe care ceilalţi i-au negat-o lui. Tot binele pe care nici măcar nu-l credea posibil, tot respectul unuia care te iubeşte cu adevărat, care trece dincolo de limitele, de păcatele şi de căderile tale şi vede în tine ceea ce nici măcar tu nu mai vezi: sfântul care ai putea să fii. Experienţa aceasta pe care a trăit-o Matei întâlnindu-l pe Cristos a marcat întreaga sa viaţă şi s-a transformat în evanghelie. De multe ori în evanghelia sa Matei insistă asupra privirii lui Isus, care îmbrăţişa plin de milostivire mulţimile şi pe fiecare om în parte. În privirea lui Isus, Matei a contemplat mereu infinita iubire a lui Dumnezeu.

Prin parabola din evanghelia de astăzi, relatată doar de evanghelistul Matei, pătrundem mai adânc în taina privirii lui Dumnezeu şi suntem invitaţi să înţelegem că milostivirea divină nu este un sentiment, o slăbiciune sau un capriciu de moment al lui Isus, ci este însăşi taina împărăţiei cerurilor. Aşa începe evanghelia de astăzi. Împărăţia cerurilor este asemenea unui gospodar înstărit care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa.

Dincolo de interpretările care au fost date acestei parabole şi detaliilor ei, să ne oprim atenţia asupra relatării în ansamblu. Toată relatarea, tot dinamismul scenelor sunt o imagine a împărăţiei cerurilor, a spiritului acelei lumi noi pe care Dumnezeu vrea să o construiască împreună cu noi, o lume a generozităţii, a gratuităţii, o lume a dăruirii de sine şi a grijii faţă de cel de lângă noi.

Matei a fost un bun afacerist înainte de a-l întâlni pe Cristos şi a reuşit să înţeleagă şi să surprindă noutatea absolută, care a răsturnat şi răstoarnă toate principiile economiei de atunci şi de acum, a acestui mod de a face afaceri a patronului din parabolă. Atenţia se îndreaptă asupra omului şi nu asupra banilor, asupra persoanei şi nu asupra capitalului. Grija sa nu este doar creşterea profitului, ci grija sa este omul concret care are nevoie de strictul necesar. Atât însemna un dinar pe vremea aceea, strictul necesar pentru un om şi familia sa într-o zi.

Lumea lui Dumnezeu, iubiţi credincioşi şi dragi radioascultători, şi lumea cu Dumnezeu este o lume în care nu se calculează în funcţie de interes şi de profit. De fapt, nu se calculează în niciun fel, ci se deschid braţele şi inima tuturor care sunt în nevoi şi fără a aştepta o răsplată. În această lume nu-şi găseşte loc invidia, ci se trăieşte din compasiune, dintr-o preocupare pentru celălalt, cu dorinţa nu de a cumula, ci de a împărţi şi de a dărui.

Într-o clipă Matei, la masa sa de vameş îngropat în bani şi interese, luminat de privirea lui Cristos, a înţeles deşertăciunea şi golul vieţii sale şi a devenit ucenicul împărăţiei lui Dumnezeu, a acestei lumi noi care nu se aşteaptă de pomană, ci se construieşte zi de zi. Gospodarul din parabolă nu a dat pomeni la colţurile de stradă, ci i-a chemat pe toţi la muncă.

Ştiu, iubiţi credincioşi şi dragi radioascultători, pare o utopie această lume, pare un vis frumos pe care noi, preoţii, de multe ori poate rupţi de problemele adevărate ale acestei lumi, ne putem permite să-l visăm, dar nu este aşa şi am să vă dau un exemplu. Există un proiect lansat în anul 1991 în Brazilia de către Chiara Lubich şi de către mişcarea focolarină care se numeşte "Economia de comuniune" şi care implică câteva sute de fabrici, întreprinderi şi afaceri din toată lumea. Proprietarii acestor întreprinderi, care aderă în mod liber la această iniţiativă, decid să-şi organizeze strategia economică după principiile unei culturi a comuniunii, punând împreună profitul pentru a realiza trei scopuri, toate la fel de importante. Primul este ajutorarea persoanelor în dificultate prin crearea a noi locuri de muncă şi satisfacerea nevoilor de strictă necesitate începând cu cei care participă la spiritul care animă acest proiect. Al doilea scop este educarea şi promovarea culturii dăruirii şi a iubirii, fără de care nu este posibilă realizarea economiei de comuniune. Şi al treilea scop este dezvoltarea afacerii care trebuie să rămână eficientă. Am cunoscut personal pe unul dintre promotorii acestui proiect, profesor la Universitatea Pontificală "Gregoriana" din Roma, care ne spunea că în comparaţie cu economia consumistă, bazată pe dorinţa de a avea şi de a cumula cât mai multe, economia de comuniune se bazează pe dorinţa de a dărui, de a împărţi cu ceilalţi. Poate părea dificil sau chiar imposibil, ne spunea el, pentru lumea de astăzi, dar omul, făcut după chipul şi asemănarea cu Dumnezeu care este iubire, îşi găseşte propria împlinire, adevărata împlinire nu atunci când adună, ci când dăruieşte şi împarte cu ceilalţi.

Iată, iubiţi credincioşi şi dragi radioascultători, cum întâlnirea cu Cristos cel înviat poate transforma cu adevărat faţa acestei lumi. Şi poate, astăzi, când asistăm la aceste probleme de natură financiară care zguduie lumea, ar fi bine să ne întrebăm dacă nu cumva în evanghelie găsim răspunsuri la problemele noastre.

Evanghelia nu este doar un vis frumos, nu este o utopie, ci e trăirea concretă şi radicală a prezenţei lui Cristos care continuă să se dăruiască şi astăzi pe altarele noastre.

Acesta este, iubiţi credincioşi şi dragi radioascultători, mesajul evangheliei sfântului Matei. Aceasta este mărturia vieţii sale sintetizată sublim în semnificaţia numelui pe care şi l-a ales după ce l-a cunoscut pe Cristos. "Matei" în ebraică înseamnă "darul lui Dumnezeu".

Îi cerem lui Dumnezeu ca prin mijlocirea sfântului Matei să devenim tot mai conştienţi de măreţia darurilor sale şi să devenim şi noi dar pentru această lume, pentru împărăţia cerurilor.

21 septembrie 2008

Pr. Bogdan Herciu

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
433 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 25-a de peste an:

Anul A
18 septembrie 2011 - Pr. Cristinel Fodor
21 septembrie 2014 - Pr. Claudiu Dumea
24 septembrie 2017 - Pr. Cornel Cadar

[ Index predici şi predicatori ]