Corp stabil de soldaţi (catolici elveţieni) în serviciul statului Vatican. Asigură paza personală a papei, supraveghează Palatul Apostolic şi toate intrările în Vatican. A fost înfiinţată în 1506 de Papa Iuliu al II-lea. Actualmente este alcătuită din 100 de persoane: 4 ofiţeri, un capelan, 23 de subofiţeri, 2 toboşari şi 70 de halebardieri. Uniforma, pe care o poartă şi astăzi, a fost creată de Michelangelo.

[ Vatican ]

(Din it. guárdia, pază). Superiorul unui convent franciscan.

[ Convent; Franciscani ]

(Cuv. lat., "bucuraţi-vă!"). Denumire dată celei de a treia duminici din Advent. Gaudéte este cuvântul cu care începe cântarea de la introitul Sfintei Liturghii: "Gaudéte in Dómino sémper" (Bucuraţi-vă mereu în Domnul, Fil 4,4).

[ Advent; Introit; Laetare ]

(Cuv. lat., "bucurie şi speranţă"). Constituţia pastorală a Conciliului al II-lea din Vatican despre Biserica în lumea contemporană, promulgată la 7 decembrie 1965. Conţine o expunere preliminară ("Condiţia omului în lumea contemporană") şi două părţi. Partea I, "Biserica şi vocaţia omului", cuprinde patru capitole: 1. Demnitatea persoanei umane; 2. Comunitatea umană; 3. Activitatea umană în lume; 4. Misiunea Bisericii în lumea contemporană. Partea a II-a, "Câteva probleme mai urgente", cuprinde următoarele cinci capitole: 1. Demnitatea căsătoriei şi a familiei şi promovarea ei; 2. Promovarea culturii; 3. Viaţa economico-socială; 4. Viaţa comunităţii politice; 5. Promovarea păcii şi construirea comunităţii popoarelor.

Superior general al unui ordin călugăresc. La fiecare ordin denumirea poate fi diferită. Astfel, la carmeliţi se spune priór general, la dominicani maestru general, la franciscani ministru general, la iezuiţi prepozit general.

Pânza cu care a fost înfăşurat trupul lui Isus când a fost pus în mormânt (cf. Mc 15,45-46; Mt 27,59; Lc 23,53; In 19,40). Actualmente se păstrează la Torino (Italia) şi aparţine Scaunului Apostolic.

(Cuv. lat., "Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu"). Marea doxologie recitată sau cântată de toţi credincioşii la Sfânta Liturghie în zilele de duminică şi sărbătoare, cu excepţia duminicilor din Advent şi Postul Mare.

[ Doxologie ]

(Cuv. lat., "Slavă Tatălui"). Mica doxologie: Glória Pátri et Fílio et Spirítui Sáncto (Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh). Partea a II-a sícut érat in princípio, et nunc et sémper et in saécula saeculórum (precum era la început, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor) a fost introdusă în Occident în sec. al VI-lea, dar nu a fost acceptată de Orient.

[ Doxologie ]

(Din gr. glóssa, limbă). Adnotaţie sau comentariu scris destinat să explice un termen obscur sau un text mai dificil. În Dreptul canonic, era, la început, explicarea termenilor dificili din Decretul lui Graţian, introdusă între rânduri (glosă interliniară) sau la marginile manuscrisului (glosă marginală). Ulterior a însemnat comentariile oficiale ale Decretului şi ale întregului Córpus iúris canónici.

(Din gr. glóssa, limbă, şi laléin, a vorbi). Carismă specială pe care, în ziua de Rusalii, apostolii şi cei prezenţi au primit-o de la Duhul Sfânt pentru a putea vorbi şi a fi înţeleşi în alte limbi, necunoscute de ei până atunci, în vederea predicării Evangheliei lui Cristos (cf. Fap 2,4-13).

[ Carisme ]

(Din lat. grádus, treaptă). Psalmul responsorial de după prima lectură de la Sfânta Liturghie. Se numea astfel deoarece era cântat de un diacon sau de un lector de la treptele (grádus) amvonului situat în prezbiteriu.

[ Psalm responsorial ]

Cartea care conţine cântările variabile de la Sfânta Liturghie: introitul, gradualul, aleluia cu versetele respective, ofertoriul, cântarea de la Împărtăşanie, toate în limba latină şi în stil gregorian. Gradualul Roman conţine cântări mai dificile şi este folosit în bisericile care au Schóla cantórum; Gradualul simplu conţine cântări mai simple şi este folosit în bisericile care nu dispun de cântăreţi calificaţi (cf. "Praenotánda", în Graduále Románum, nr. 2, Romae 1975).

[ Cânt gregorian; Schola cantorum ]

(Cuv. lat., "Deosebita importanţă a educaţiei"). Declaraţia Conciliului al II-lea din Vatican despre educaţia creştină, promulgată la 28 octombrie 1965. Tratează despre: dreptul universal la educaţie; mijloace de educaţie creştină; importanţa şcolii; îndatoririle şi drepturile părinţilor; educaţia morală şi religioasă în toate şcolile; şcolile catolice şi facultăţile de ştiinţe sacre.