(Din gr. éschatos, cel din urmă, şi lógos, ştiinţă, cuvânt). Ramură a teologiei dogmatice care tratează despre sfârşitul pământesc al omului şi despre mântuirea lui (moartea, judecata, situaţia sufletului), precum şi despre a doua venire a lui Cristos (sfârşitul lumii, învierea morţilor, judecata universală, cerul şi iadul). Mai pe scurt: parte a teologiei dogmatice care tratează despre "lucrurile de pe urmă", adică despre destinul final al omului şi al universului.

[ Cer; Iad; Învierea morţilor; Judecată particulară; Judecată universală; Viaţă veşnică ]