Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SCURTĂ ISTORIE 

Scurtă istorie a Episcopiei Romano-Catolice de Iași

3. Înființarea Episcopiei Catolice de Iași

La mijlocul secolului al XIX-lea problema misionarismului și a clerului indigen devenise foarte acută. Numărul din ce în ce mai mare al catolicilor cerea un număr din ce în ce mai mare de preoți. Misionarii erau de mult insuficienți pentru a face față numărului crescând de comunități ce trebuiau deservite. Italia se confrunta și ea cu numeroase greutăți politice, ceea ce făcea ca numărul misionarilor italieni să scadă și să crească proporțional numărul misionarilor unguri. La acestea se mai adăuga faptul că nu puteau cunoaște bine limba moldavă, ceea ce le îngreuna activitatea pastorală.

Aceste probleme l-au frământat mult pe episcopul vizitator apostolic Paul Sardi (1843-1848), care a încercat să le rezolve. La toate acestea se mai adăuga insistența Congregației "De Propaganda Fide" care cerea exploatarea elementelor locale și formarea unui cler indigen. În spiritul acestor directive, în 1845 s-a înființat un mic Seminar pentru seminariștii indigeni, care și-a încetat activitatea în anul 1848, o dată cu moartea fondatorului său, episcopul Paul Sardi (+ 19 noiembrie). Inițiativele episcopului Sardi au fost preluate și continuate de episcopul Antonio de Stefano (1848-1859). Acesta era prieten intim al lui Mihail Kogălniceanu (1817-1892). Sub influența episcopului, programul Partidului Unionist prevedea la punctul 25 organizarea clerului catolic cu toate instituțiile necesare. Un rol important l-a jucat și directorul Departamentului Cultelor din cadrul Ministerului Educație și Învățământului, V.A. Urechia, care s-a străduit să favorizeze organizarea minorității catolice și în special a Seminarului Catolic. Acesta avea un proiect mai amplu care viza protecția și supravegherea statului pentru fiecare cult profesat de români. Prin intermediul Guvernului Român acesta obținuse de la Congregația "De Propaganda Fide" înlăturarea din parohiile Moldovei a preoților unguri care făceau prea multă maghiarizare, refuzând limba română. Astfel, după numeroase demersuri, la 16 octombrie 1864 apare în Monitorul oficial decretul domnesc semnat de Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) pentru "înființarea unui Seminar în România de peste Milcov", iar la 20 octombrie același an și "Regulamentului Seminarului Catolicu din România de preste Milcov", aprobat prin Decretul domnesc nr. 1400. Regulamentul a fost tradus în limba latină și înaintat Congregației "De Propaganda Fide" la 23 decembrie 1864. Deoarece acest regulament a introdus numeroase pretenții politice: recunoașterea numirii unui preot, interzicerea colectării de bani pentru întreținerea clerului, limitarea numărului de candidați ce voiau să se înscrie în Seminar, problemele Seminarului trebuiau rezolvate de Ministerul Învățământului etc., nu a fost aprobat de autoritatea eclezială competentă. Cu toate acestea, se pare că guvernul se arăta favorabil catolicilor pentru a-i scoate de sub protectoratul Austriei. În urma acestei discordanțe dintre Biserică și guvern problema reorganizării minorității catolice a rămas definitiv abandonată și nu după mult timp a avut loc abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (23 februarie 1866).

Cât privește tratativele proxime fondării episcopiei, la 10 august 1883 episcopul Camilli prezentase deja într-o scrisoare adresată Congregației "De Propaganda Fide" proiectul de reformă privind o mai bună pastorație în Missio Moldavica. Principalele linii pe care le-a trasat episcopul au fost: trimiterea de noi tineri misionari în Moldova deschiderea unui Seminar mic în Misiunea din Moldova, trimiterea unui fond pentru misionarii bătrâni și bolnavi etc. La 13 decembrie același an se trimite din partea congregației răspunsul la scrisoarea menționată mai sus, în care se subliniază necesitatea formării în Moldova a unui cler indigen secular, pentru care sugerează deschiderea unui seminar sau colegiu. În afară de acesta era menționat și deschiderea unui probandat și a unui noviciat pentru tinerii ce voiau să opteze pentru Ordinul Franciscan. Prefectul congregației, cardinalul Giovanni Simeoni, a insistat și asupra deschiderii unei case pentru călugări și asupra coabitării acestora. Toate acestea erau orientate spre o mai bună organizare a catolicilor din Moldova, preconizându-se înființarea unei episcopii autonome.

Însă, la sfârșitul acestui secol, în Principatele Unite se făcea simțită necesitatea creări a două episcopii romano-catolice, în București și în Iași, care să poată subordona toate comunitățile catolice de rit latin din această zonă. Soluția aceasta nu era pe placul Austriei, nici pe placul vizitatorilor apostolici de la București și Iași (Mons. Paoli din București și ep. Camilli din Iași), deoarece bugetul episcopiilor trebuia să fie reglementat de statul român.

Tratativele dintre Guvernul Român și Sfântul Scaun nu se cunosc, probabil au fost de scurtă durată, păstrându-se totodată discreția pentru a nu da prilej Sinodului Ortodox să provoace agitație. Ceea ce se cunoaște în mod cert este faptul că în 1883 Sfântul Scaun, în înțelegere cu Guvernul Român, a desființat Episcopia titulară de Nicopole și a înființat la 27 aprilie, Arhiepiscopia Catolică de București, ce era supusă direct Sfântului Scaun prin intermediul Congregației "De Propaganda Fide". După acest eveniment, mulți misionari credeau că papa Leon al XIII-lea (1878-1903) intenționa să înglobeze canonic Moldova la arhidieceza recent înființată, asemenea unirii Principatelor, care avusese loc cu 24 de ani mai înainte.

Nu s-a întâmplat însă așa, deoarece la 27 iunie 1884, prin bula papală "Quae in christiani nominis incrementum", același papă hotăra încetarea Vicariatului Apostolic al Moldovei, care ființa din 1818, și decreta înființarea Episcopiei Catolice de Iași. Episcop a fost numit Nicolae Iosif Camilli, fost vizitator apostolic între 1881-1884, numit episcop de Mosynopolis la 16 septembrie 1881, iar la 27 iunie 1884 episcop titular de Iași. Dar iată în traducere textul acestei bule papale de înființare a episcopiei:

Papa Leon al XIII-lea, spre știința generațiilor viitoare. După ce am cunoscut toate cele necesare pentru propășirea creștinească și în favoarea poporului lui Dumnezeu, ne grăbim să le împlinim în virtutea misiunii pe care o avem, în planul de nepătruns al lui Dumnezeu, ca urmaș al Sfântului Petru. Analizând starea Vicariatului Apostolic, viața catolicilor din aceste regiuni, am găsit de cuviință ca același Vicariat Apostolic să fie ridicat la rangul de dieceză autonomă. Prin urmare, judecând cu pricepere toate, desființăm Vicariatul Apostolic al Moldovei și prin puterea acestei scrisori îl declarăm desființat, iar teritoriul acestuia, cu autoritatea noastră apostolică, îl ridicăm și-l statornicim ca dieceză episcopală, stabilind ca reședință a acestei dieceze orașul Iași, după cum numim și dieceza. Vrem ca hotarele acestei noi dieceze să fie aceleași ca ale Vicariatului Apostolic al Moldovei, rezervându-ne totuși dreptul, nouă și Sfântului Scaun, de a dispune altfel cu privire la această nouă dieceză. Așa vrem, stabilim și hotărâm ca această scrisoare a noastră să-și aibă toată puterea sa juridică și astfel să fie judecată și definitivă de către oricare dintre judecătorii obișnuiți sau delegați, chiar de către cei care ascultă pricinile Scaunului Apostolic, ambasadori ai Sfântului Scaun, cardinali ai sfintei Biserici Romane, chiar cu delegație specială și alții cu orice demnitate s-ar afla, ridicându-li-se lor și oricăruia altuia dreptul de a judeca și interpreta altfel, considerându-se nul și neavenit orice s-ar întâmpla să săvârșească împotrivă, cu știință sau fără știință. Nu vrem prin aceasta să ne împotrivim dispozițiilor apostolice date de papa Benedict al XIV-lea, de fericită amintire, sau altor dispoziții având mențiuni speciale. Dată la Roma, la Sfântul Petru, întărită cu inelul pescarului, în ziua de 27 iunie 1884, în al 7-lea an al pontificatului nostru. L.S. SS. Card Fl. Chisius

Urgența înființării Episcopiei Catolice de Iași s-a observat din faptul că în tot timpul Vicariatului Apostolic al Moldovei s-a văzut lipsa acută de preoți și din cauza ritmului rapid de creștere a populației catolice. Dieceza avea 244 de localități, cu aproximativ 65.000 de catolici, care erau deserviți de 37 de preoți misionari. De aceea s-a insistat foarte mult și asupra deschiderii unui seminar pentru clericii indigeni. Condițiile grele în care se găseau misionarii și cheltuielile mari pentru întreținerea lor au generat această idee fundamentală din decretul de înființare a Episcopiei Catolice de Iași.

continuare...

Pr. Alois Moraru



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat