Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SCURTĂ ISTORIE 

Scurtă istorie a Episcopiei Romano-Catolice de Iași

1. Organizarea minorității catolice din Moldova până la înființarea Episcopiei de Iași

După slavonizarea din secolele VIII-IX, creștinii din Moldova au fost constrânși de împrejurări să se supună Patriarhiei Bulgare de la Ohrida (Macedonia), misionarii latini fiind nevoiți să se întoarcă în Italia, ritul greco-slav întărindu-și pozițiile în detrimentul celui latin. După schisma din 1054, în care un rol important l-a jucat patriarhul Leon de Ohrida, creștinii din Moldova au păstrat ritul și limba slavonă, totodată fiind supuși direct patriarhiei menționate mai sus. Despre condițiile precare sau chiar jalnice ale populației din Moldova, E. Lovinescu a scris: "O dată cu grecizarea moldovenilor a apărut și sărăcia. Pe drept cuvânt se poate constata: rodul creștinismului nu s-a copt totuși pentru noi! Este valabilă pe drept afirmația lui Eminescu: «Toate popoarele care posedă o înaltă civilizație astăzi, dacă nu sunt, au fost mult timp măcar catolice»".

La începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul Moldovei s-au stabilit cumanii, un popor migrator înrudit cu pecinegii ce se afla temporar în partea de est a Carpaților. Pentru aceștia papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a aprobat în 1227 înființarea unei episcopii, cea a Cumanilor sau Episcopia de Milcov (1227-1241). Documentele menționează un număr de 14 episcopi, dintre care doar Teodoric (1228) a fost efectiv episcop al cumanilor, acesta fiind motivul care justifică existența acestei episcopii doar până la invazia tătară. Ceilalți episcopi, până în anul 1526, au fost simpli episcopi titulari.

După eșuarea convenției de unire ce s-a lansat la Conciliul Ecumenic din Lion (1274), Sfântul Scaun de la Roma a decis ca Biserica moldavă catolică să fie supusă Mitropoliei de Halici. Apoi, în timpul voievodului Lațcu (1365-1374), minoritatea catolică din Moldova a trecut sub autoritatea papei. În acest context, în urma unor cereri adresate papei Grigore al XI-lea (1370-1378) de către voievodul Lațcu, la 9 martie 1371 s-a înființat Episcopia de Siret (1371-1434), care, după înființarea Arhiepiscopiei de Lemberg (1412) și după moartea episcopului de Siret, Ștefan (+ 1412), a trecut sub jurisdicția ei. Totuși au fost cinci episcopi care au purtat titlul de Siret, ultimul fiind franciscanul Ioan, numit la 29 iulie 1434.

În 1391 papa Bonifaciu al IX-lea (1389-1404) a fost nevoit să înființeze, pe lângă Episcopia de Siret, Episcopia de Bacău (1391), din cauza marii mulțimi a catolicilor din Moldova și a împrăștierii lor neîndemânatice: "Episcopatus... quem in terra Moldaviae, ob terrae illius vastitatem et Christi fidelium incommodam nimis dispersionem, praeter antiquiorem Cerethensem...".

La începutul secolului al XV-lea s-a înființat Episcopia de Baia (1413-1523), care a jucat un rol important în organizarea vieții catolice în Moldova. Papa Ioan al XXIII-lea (1410-1415) a dat la 7 august 1413 o bulă în acest sens, însărcinându-l pe episcopul de Camenița să se intereseze dacă biserica din Civitas Moldaviensis (Baia), situația și însemnătatea orașului justifică înființarea unei episcopii și, în caz afirmativ, să transforme biserica în catedrală, să pună la cale toate cele trebuincioase și să-l sfințească episcop pe Ioan de Ryza, propus de regele și regina Poloniei. Papa termină bula punând noua episcopie sub ascultarea și dependența Episcopiei de Halici. Alții așază înființarea acestei episcopii în 1410 când "Alexandru cel Bun, voievodul Moldovei, împreună cu soția sa, Margareta, care era catolică, au organizat episcopia pentru credincioșii catolici". La conducerea acestei episcopii s-au succedat șapte episcopi, ultimul fiind Mihail Marinoski (1510-1523). După urcarea pe scaunul de domnie al Moldovei a lui Ștefan cel Mare (1457-1504), orientarea politică se schimbă, având influențe și asupra organizării minorității catolice din Moldova. Polonia nu mai putea susține în mod efectiv un episcop în Moldova și, prin urmare, episcopia este integrată din nou Ungariei.

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea Moldova, ca de altfel întreaga Europă de Răsărit, a fost străbătută de un puternic curent promovat de iezuiți, prin care se intenționa readucerea ortodocșilor la unirea cu Biserica Catolică. În acest sens preotul iezuit Stanislau Warszewicz, sprijinit de domnitorul Moldovei, Petru Șchiopul (1574-1579; 1582-1591), de sfetnicul Bartolomeo Brutti și de mitropolitul Sucevei, Gheorghe Movilă, cu aprobarea cardinalului Aldobrandini, a inițiat un plan care prevedea înființarea unei episcopii catolice sufragane celei de Lemberg, cum fusese și cea de Baia, și a unui seminar pentru clerul indigen la Cotnari. Acest plan nu a fost dus la desăvârșire deoarece în 1591 domnitorul Petru Șchiopul este înlăturat. Planul fusese preconizat și de Bartolomeo Brutti, care trimite mai multe scrisori de susținere în acest sens.

După sosirea în Moldova a misionarilor franciscani conventuali, la data de 17 septembrie 1607 papa Paul al V-lea (1605-1621) îl numește pe Ieronim Arsengo episcop al Episcopiei de Bacău (1607-1818). Dintre cei 32 de episcopi care s-au perindat la conducerea acestei episcopii, aproape toți au fost polonezi, mulți lipsind sau vizitând foarte rar episcopia. Din această cauză Sfântul Scaun a trimis numeroși vizitatori apostolici. În 1632, pr. Paul Bonnaci propunea următoarele într-o scrisoare adresată Congregației "De Propaganda Fide", înființată cu 10 ani în urmă: "... eu nu văd altă cale pentru a readuce pe acești oameni la credință și pentru a o păstra, decât să fie făcuți preoți dintre ei înșiși, pentru ca să stea mereu cu ei... (...)". Această episcopie a persistat până în 1818, când a murit ultimul episcop care a purtat acest nume, Iosif Bonaventura Berardi (+ 20 aprilie 1818, la Iași).

Din 1818 activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, sediul Vicariatului Apostolic al Moldovei (1818-1884), până în 1884, când s-a înființat Episcopia de Iași. La începutul secolului al XIX-lea preoții misionari s-au decis să mute reședința episcopului la Iași. Însă aici au întâmpinat o rezistență puternică din partea Divanului Domnesc, poate datorită unui firman emis de Poarta Otomană privind protejarea creștinilor de rit roman care, în ciuda insistențelor diplomației austriece și a Sfântului Scaun, nu a putut fi abrogat. Din această cauză în Moldova nu s-a mai putut menține o episcopie, ci doar un vicariat apostolic, la cârma căruia s-au succedat 14 vizitatori apostolici, ultimul fiind Nicolae Iosif Camilli, numit la 16 septembrie 1881.

Așadar, toate aceste forme de organizare a minorității catolice din Moldova nu au fost de lungă durată. Acest lucru s-a datorat în special faptului că Moldova era un ținut misionar, iar misionarii nu puteau face față numărului crescând al catolicilor din această zonă, fiind necesar un cler indigen pentru o pastorație în spiritul directivelor Bisericii Catolice.

continuare...

Pr. Alois Moraru



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat