Imitațiunea lui Cristos
Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică
Capitolul XXXIX
OMUL SĂ NU FIE NERĂBDĂTOR
CU MERSUL LUCRURILOR
1. Fiul meu, nu pregeta să îmi încredințezi mereu tot ce ai pe suflet: Eu voi avea grijă de toate, la timpul cuvenit. Așteaptă cu răbdare hotărîrea mea și vei simți cum totul se rînduiește spre bine.
2. Bucuros las totul în mîna ta, Doamne, căci mintea mea nu mă ajută. Ce bine ar fi dacă aș putea să nu mă frămînt prea mult cu lucruri și întîmplări viitoare ci, mai curînd, să mă las cu totul în buna voie a proniei tale!
3. Fiul meu, omul se zbuciumă, iată, după tot lucrul la care rîvnește; dar de îndată ce l-a dobîndit, se schimbă ca vîntul: căci nu sînt statornice nici măcar dorințele ce-l îmboldesc pe om spre una și aceeași țintă, ci mai curînd se simte tras necontenit de la una la alta. Iată de ce nu-i puțin lucru să te tăgăduiești pe tine, chiar și în cele mărunte.
4. Adevărata propășire a omului stă în tăgăduirea de sine, căci cel ce s-a lepădat de sine trăiește slobod de lanțuri și în toată siguranța. Dar vechiul vrăjmaș care se împotrivește la tot binele, necontenind niciodată cu amăgirile, zi și noapte nu face altceva decît să stea la pîndă, nădăjduind să se aleagă în lațuri cu vreo pradă. Privegheați și rugați-vă - spune Domnul - ca să nu cădeți în ispită. (Mt 26, 41).
© 1992 - Arhiepiscopia Romano-Catolică București