Imitaţiunea lui Cristos

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XVI

SINGURA ALINARE ADEVĂRATĂ
SE AFLĂ ŞI TREBUIE CĂUTATĂ LA DUMNEZEU

1. Nimic din ceea ce mi-aş putea dori, nimic din ceea ce ar putea fi gîndit ca mîngîiere nu e de aşteptat de la lumea aceasta, ci va veni mai tîrziu, o dată cu viaţa viitoare. Chiar de-aş putea aduna doar pentru mine toate desfătările pămîntului, chiar de aş putea să mă înfrupt din toată dulceaţa şi bucuriile acestei vieţi, cu ce m-aş alege? Sigur e că acestea n-ar avea cum să ţină o veşnicie. Tocmai de aceea, suflete al meu, nu poţi găsi mîngîiere deplină şi necurmată desfătare decît numai în Dumnezeu singur, mîngîietorul celor lipsiţi şi ocrotitorul celor umili. Mai aşteaptă puţin, suflete al meu, ai răbdare şi credinţă în făgăduinţa Dumnezeului tău, şi te vei bucura de belşugul tuturor bunurilor din ceruri. Dacă din cale afară, fără rînduială, tînjeşti după cele ce se văd aci de faţă, te paşte pierderea celor veşnice, din ceruri. Cele trecătoare şi vremelnice să-ţi fie doar bunuri în folosinţă; cele fără de moarte, dorul adevărat al inimii tale. Nu te vei putea niciodată sătura dintr-un bine vremelnic, căci inima ta n-a fost creată ca să-şi afle rostul şi desfătarea în aşa ceva.

2. Chiar dacă ai putea avea parte de toate dezmierdările făpturii, n-ai putea, inima mea, să te simţi fericită cu totul; căci doar în Dumnezeu, care pe toate le-a creat, se află întreaga dulceaţă a fericirii; nu aceea părelnică, văzută şi lăudată de ochii nerozi ai lumii, cu plăcerile ei înşelătoare; ci aceea în care îşi pun nădejdea sufletele bune şi credincioase lui Cristos, a căror petrecere este în ceruri (Fil 3, 20), cei ale căror gînduri şi simţuri sînt curate ca lacrima. Zadarnice, prin scurtimea lor, sînt toate mîngîierile omeneşti; mîngîierea adevărată, aducătoare de fericire, e cea simţită pe dinăuntru, izvorîtă din inima adevărului. Omul evlavios poartă pretutindeni, în sufletul său, pe Isus, aducătorul mîngîierii adevărate; lui îi spune: "Ajută-mă, Doamne Isuse, în tot timpul şi în orice împrejurare. Aceasta să-mi fie toată mîngîierea: de bună voie, să-mi doresc lipsa oricărei mîngîieri omeneşti. Iar dacă mîngîierea ta nu se iveşte, cea mai mare mîngîiere a mea să fie voia ta şi această dreaptă încercare". Căci nu fără sfîrşit este mînia ta, şi nu veşnice sînt mustrările tale (Ps 102, 9).

© 1992 - Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti