Imitațiunea lui Cristos
  Prezentare
  Sumar
  Aleator
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Sinodul diecezan


 PREDICI /MEDITAȚII 

Imitațiunea lui Cristos

Cartea a II-a: Povețe pentru luminarea lăuntrică

Capitolul IX

CÎND SUFLETUL E VĂDUVIT
DE ORICE MÎNGÎIERE

1. Nu-i greu să disprețuiești mîngîierile oamenilor, cît timp te bucuri de alinarea lui Dumnezeu. Dar neasemuit de greu este să înduri lipsa alinărilor omenești, fiind, totodată, lipsit de mîngîierile lui Dumnezeu; și să poți suferi această însingurare a inimii pentru mărirea lui Dumnezeu, fără a te căuta pe tine însuți în nimic, fără a te gîndi la ceea ce ți s-ar putea cuveni de fapt. Nici o mirare că sufletul se veselește și gustă din dulceața evlaviei în clipele cînd harul coboară asupra lui ca să-l lumineze. Toți și-ar dori asemenea clipe. Plăcut e să înaintezi purtat pe umeri de harul lui Dumnezeu. De ce ne-am mira că povara nu apasă pe grumazul celui dus, ca pe aripi, de mîinile unei călăuze atotputernice?

2. Bucuroși ne grăbim la orice dezmierdare: dar cît de greu ne vine să ne lepădăm de noi înșine! Sfîntul Martir Laurențiu a biruit lumea cu ai ei slujitori, căci tot ceea ce părea plăcut în ochii oamenilor, el a știut să disprețuiască; iar de Sfîntul Papă Sixt, la care ținea atît de mult, a știut, pentru dragostea lui Cristos, să se despartă cu toată resemnarea. Dragostea pentru Creator a biruit în el dragostea omenească: mucenicul a ales mai curînd voința lui Dumnezeu decît mîngîierea omenească. La fel și tu, învață să te poți despărți de orice prieten apropiat și drag, din dragoste pentru Dumnezeu. Și nu te lăsa copleșit de amărăciune dacă vreun prieten te părăsește; doar știi bine că, mai devreme sau mai tîrziu, vine clipa să ne despărțim cu toții unii de alții.

3. Lungă și anevoioasă bătălie trebuie să ducă omul în sufletul său mai înainte de a învăța să se biruie pe sine cu totul și toată dragostea inimii să și-o strămute la Dumnezeu. Cînd omul se reazemă doar pe sine, alunecă ușor spre ispita dezmierdării omenești. Dimpotrivă, cel ce iubește cu adevărat pe Cristos și se străduiește să-i urmeze virtuțile nu se încrede în asemenea mîngîieri, nu umblă după dulceața ce alină simțurile, ci caută mai curînd încercările aspre, fiind gata să îndure pentru Cristos povara unor cazne oricît de mari.

4. Atunci, așadar, cînd Dumnezeu îți dăruiește clipe de mîngîiere spirituală, primește-le cu rugăciuni de mulțumire, și nu uita că ele sînt darul Domnului, nicidecum lucruri datorate ție pentru vreuna din vredniciile tale. Nu te semeți, nu te bucura peste măsură și nu te încrede cu nesăbuință în tine; dimpotrivă, fii cu atît mai umil, avînd în vedere tocmai darul primit; ba fii mai grijuliu încă, mai temător pentru toate faptele tale, căci ceasul acela dulce trece repede, iar ispita se va ivi din nou în cale. Cînd timpul mîngîierii lăuntrice a trecut, nu te lăsa cuprins de deznădejde, ci, cu smerenie și răbdare, așteaptă cercetarea cerească; căci Dumnezeu, cum bine știi, are puterea să-ți dăruiască oricînd alinare încă și mai mare. Aceasta nu-i o noutate care să surprindă pe cei deprinși cu căile Domnului: astfel de cumpănă e lucru obișnuit, binecunoscut sfinților mari, ca și profeților din vechime.

5. Iată de ce, primind harul Domnului, bine spunea psalmistul: Întru prisosința mea mi-am zis: nu mă voi clătina în veci (Ps 29, 7, 9, 11, 12). Iar cînd același har se depărta, ceea ce simțea el în sufletul lui îl făcea să zică: Ți-ai întors fața de la mine și m-am tulburat. Dar în această tulburare, departe de a se lăsa pradă deznădejdii, își ridica neîntîrziat glasul la Domnul și se ruga: Către tine, Doamne, voi striga și Dumnezeului meu mă voi ruga. Ca mai apoi, culegînd rodul rugăciunii, să mărturisească că rugăciunea i-a fost ascultată: Auzit-a Domnul și s-a milostivit de mine; Domnul a fost ajutorul meu. Cum anume? Ai întors plîngerea mea - spune tot el - spre bucurie și m-ai încins cu brîul veseliei. Dacă așa s-a întîmplat cu sfinții cei mari, nu e cazul să ne pierdem nădejdea, noi cei șubrezi și sărmani: dacă sufletul nostru este cînd înflăcărat de rîvnă, cînd cuprins de lîncezeală și răceală, fapt este că spiritul lui Dumnezeu vine și se depărtează de noi după cum îi este placul și vrerea. Tocmai de aceea, fericitul Iov zice: Începi să-l cercetezi încă din zorii zilei, ca neîntîrziat să-l pui la încercare (Iov 7, 18).

6. În ce anume mi-aș putea pune întreaga nădejde, în cine, așadar, s-ar cuveni să am toată încrederea, dacă nu în milostivirea nețărmurită și fără de pereche a lui Dumnezeu, în necuprinsa făgăduință a harului ceresc? Căci chiar dacă aș avea mereu prin preajma mea numai oameni buni, frați evlavioși, prieteni credincioși; chiar de-aș ține în mîini numai și numai cărți sfinte și scrieri preafrumoase; chiar de-aș fi înconjurat într-una de dulci cîntări și imnuri - acestea toate nu mi-ar ajuta prea mult, neavînd cum să-mi îndestuleze sufletul, dacă harul dumnezeiesc m-ar părăsi, lăsîndu-mă însingurat, în toată sărăcia ființei mele. Dacă acestea s-ar întîmpla, nu este alt leac și altă tămăduire decît răbdarea și lăsarea deplină în voia lui Dumnezeu.

7. N-am întîlnit niciodată suflet credincios și evlavios care să nu fi avut de suferit, măcar din cînd în cînd, de seceta harului dumnezeiesc, sau care să nu fi resimțit cumva o răcire și o scădere a rîvnei sale. N-a fost sfînt atît de înălțat și luminat de Domnul care - mai înainte sau mai tîrziu - să nu fi fost supus urgisirilor ispitei. Într-adevăr, nu este vrednic să-și înalțe privirea la Dumnezeu cel care, pentru Dumnezeu, n-a fost cercetat prin amărăciuni de tot felul. De obicei, ispita prevestește, ca un semn, ivirea mîngîierii ce urmează. Căci sufletelor încercate în ispite le-a fost făgăduită alinarea cerească. Celui ce va birui - zice sfînta carte - îi voi da să se înfrupte din pomul vieții (Apoc 2, 7).

8. Mîngîierea dumnezeiască e dată de sus ca omul să prindă puteri noi și să poată înfrunta urgisirile ce i se pun împotrivă. Ispita urmează, îndeobște, ca omul să nu se semețească cu faptele sale bune. Căci diavolul nu doarme, iar trupul încă nu-i mort și răstignit cu desăvîrșire; iată de ce nu înceta niciodată să te pregătești pentru luptă, căci iată, la dreapta și la stînga ta, dușmani ce nu cunosc odihna stau pururi la pîndă.

© 1992 - Arhiepiscopia Romano-Catolică București



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat