Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Misterele sfintei Cristina

Se reînnoiesc la Bolsena celebrările pentru patroană: martiră în timpul persecuțiilor lui Dioclețian, a fost protagonista unei serii de miracole incredibile înainte de moartea sa

De Pietro Barbini

Pe 24 iulie, Biserica o sărbătorește pe sfânta Cristina de Bolsena, fecioară și martiră în timpul "marii persecuții" a împăratului Dioclețian (243-312). În această zi, la Bolsena, orașul care o are ca sfântă patroană, se desfășoară o manifestare religioasă singulară numită Misterele sfintei Cristina. Este vorba de o revizitare a chinurilor îndurate de tânăra martiră.

Cu această ocazie sunt instalate, în cele cinci piețe ale orașului, scene unde vor fi reprezentate cele zece torturi îndurate de sfântă înainte de "a urca la casa Tatălui" (roata, cazanul, cuptorul, lacul, infernul, nuielele, șerpii, tăierea limbii și săgețile).

În ajunul sărbătorii, în seara zilei de 23 iulie, este purtată în procesiune statuia sfintei, așezată pe un fel de mașină în formă de mic templu, parcurgând o distanță situată între bazilica dedicată ei la biserica Preasfântului Mântuitor, străbătând diferitele piețe și rămânând în fața scenelor iluminate care reproduc, în tăcere, diferitele faze ale martiriului sfintei Cristina, ca adevărate icoane vii.

În dimineața zilei următoare, 24 iulie, va fi parcursă înapoi aceeași distanță, întorcându-se la bazilica sfintei Cristina. Istoria acestei sfinte martire este un adevărat mister; documentul principal care descrie evenimentele este Pătimirea sfintei Cristina, o scriere hagiografică din secolul al IX-lea.

Câteva săpături arheologice, efectuate la jumătatea secolului al XIX-lea, au revelat că la Bolsena cultul ei dăinuie cel puțin din secolul al IV-lea: de fapt, la mormântul ei a apărut un cimitir subteran, în interiorul căruia a fost găsită o statuie a ei din teracotă și un sarcofag care avea în interiorul ei rămășițele sale pământești.

Este interesant de constatat că imaginea ei apare în mozaicurile din Sfântul Apolinar Nou la Ravenna, datate în secolul al VI-lea, de asemenea numele ei este citat în Martyrologium Hieronymianum, cel mai vechi catalog de martiri creștini din Biserica latină, redactat de un autor anonim din secolul al V-lea. În schimb, textul cel mai vechi este un fragment de papirus egiptean, provenind de la Oxjrhynchos, secolul al V-lea, care conține, alături de un text despre viața sfântului Pafnutie, un text din Passio a lui Cristina. Fragmentul este tradus cu fidelitate în Actele sfintei, îndeosebi în codul Farfense 29.

Din mărturii se relatează că Cristina, fiica lui Urban, prefect al actualului oraș Bolsena, și a unei nobile femei din aristocrația romană, a fost inițiată în credința creștină de o slujitoare. Descoperită de tatăl, a fost închisă într-o aripă a palatului împreună cu douăsprezece slujitoare și constrânsă să adore idolii păgâni. Într-o seară, tânăra copilă, în vârstă de doar unsprezece ani, dar arzând de credință, a distrus simulacrele de aur și, aplecându-se de la fereastra turnului, a împărțit săracilor bucățile.

Atunci tatăl, furios, a poruncit să fie bătută de doisprezece bărbați (se povestește că au căzut la pământ epuizați, așa de mare era rezistența sfintei), după care a închis-o în închisoare. Fragmentul egiptean prezintă că, în timpul interogatoriului, Cristina l-a mustrat pe tată cu următoarele cuvinte: "nu știi fiul lui Dumnezeu cel viu, lumină a adevărului și mântuitor al lumii, a coborât din cer pentru a răscumpăra orice răutate și pentru a ne mântui, și acum în numele acelui Cristos care mântuiește te înfrunt, pentru a învinge mânia ta și a-ți da moartea".

Așadar, a fost biciuită și apoi legată de roată, sub care a fost aprins focul și în sfârșit a fost aruncată în mijlocul unui lac cu o piatră legată de gât, dar sfânta a plutit în mod miraculos "ca o floare de nufăr". La vederea și a acestei minuni, Urban, cuprins de disperare, a murit blestemându-i pe zei.

După Urban a urmat un anume Dion, care i-a aplicat pedepse tot mai inumane și teribile, cu ar fi cufundarea într-un cazan de smoală, rășină și ulei clocotit; apoi a poruncit să i se taie părul și, târâtă goală prin oraș, a dus-o la templul lui Apollo, constrângând-o să adore statuia zeului păgân, care a fost făcută pulbere numai la privirea ei; o schijă l-a lovit pe Dion și l-a ucis. Se povestește că văzând toate acestea, mii de păgâni s-au convertit la creștinism.

După Dion a urmat Iulian, care a poruncit să fie zidită timp de cinci zile într-un cuptor (ale cărui rămășițe se află la circa 2 km sud de Bolsena); apoi i-au lipit doi șerpi veninoși și au asmuțit împotriva ei două vipere. Tânăra a înfruntat orice tip de supliciu rămânând tare în credință, cerând lui Dumnezeu numai să nu fie părăsită în "luptă" și din toate aceste torturi a ieșit mereu în mod miraculos nevătămată.

După numeroasele înfrângeri, se povestește că Iulian a poruncit să-i fie tăiate mamelele și deoarece continua să cânte laude Domnului, i-a fost tăiată limba, pe care copila a luat-o și a aruncat-o împotriva lui Iulian orbindu-l la un ochi. Apoi a fost legată de stâlp și a fost străpunsă de zeci de săgeți, dintre care două i-au lovit inima și șoldul provocându-i moartea. Era în zorii zilei de 24 iulie.

Rămășițele sale pământești, găsite în anul 1880 în sarcofagul din catacombele situate sub bazilica sfinților Gheorghe și Cristina, au avut și ele un destin dificil. Cronicile relatează că în anul 1098, doi pelerini care mergeau în Țara Sfântă, s-au oprit la Bolsena și au furat trupul ei. Apoi, ajunși în orașul Sepino, locuitorii au descoperit sfintele rămășițe pământești și din acea zi au rămas în orașul din Molise, unde încă este sărbătorită de patru ori pe an.

Alte rămășițe pământești se află la Palermo, orașul care o are drept co-patroană, și la Toffia.

Însă actualmente, unica relicvă considerată autentică este osul antebrațului păstrat la Sepino. În biserica sfintei Cristina din Bolsena se află în schimb piatra supliciului, care compune altarul major, pe care sunt imprimate amprentele picioarelor sale.

(După Zenit, 23 iulie 2012)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 97.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat