13 octombrie: Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi

În ziua de 13 octombrie, în catedrala ortodoxă din Iaşi, a fost proclamată solemn canonizarea lui Petru Movilă. Înscris în calendarul ortodox pe 22 decembrie, Petru Movilă a fost canonizat în Ucraina în 1996, fiind recunoscut în 1997 şi 2002 de Sinodul Bisericii Ortodoxe din România. În cadrul Sinodul de la Iaşi (1642) a fost îndreptat şi definitivat textul "Mărturisirii de credinţă ortodoxă" întocmită de Petru Movila. Împlinindu-se 360 de ani, Sinodului i-a fost dedicat un simpozion la Sala Gotică de la "Trei Ierarhi", locul unde s-a desfăşurat. Cine este Petru Movilă? Ce rol a avut Sinodul de la Iaşi?

Petru Movilă este originar din Suceava, fiind fiul lui Simion Movilă, domn al Ţării Româneşti, apoi al Moldovei. Mama sa, Marghita, s-a călugărit spre sfârşitul vieţii sub numele Melania. S-a născut la 21 decembrie 1596; după uciderea tatălui, în 1611, s-a mutat în Polonia împreună cu familia; a studiat la Lvov şi apoi la Sorbona. Era cunoscător de latină, greacă, slavonă, ucraineană, lituaniană, polonă, franceză... Devine subofiţer în armata polonă. După cinci ani de retragere şi studiu s-a călugărit, în 1627, la Lavra Pecerska, al carei egumen este ales după câteva luni. În 1633 a devenit mitropolit al Kievului, fiind hirotonit la 28 aprilie 1633. În 1633 înfiinţează Academia teologică, după modelul şcolilor latine. În 1640 (8-18 septembrie) convoacă un Sinod la Kiev în care este aprobată "Mărturisirea ortodoxă" scrisă de el în latină ca un fel de răspuns la Mărturisirea lui Lucaris. Pentru a-i da o autoritate mai mare "Mărturisirea" este prezentată la Sinodului de la Iaşi (15 septembrie - 27 octombrie 1642), întrunit la cererea patriarhului Partenios.

"Mărturisirea" lui Petru Movila, îndreptată şi tradusă în greceşte, a fost trimisă la Patriarhia Ecumenică spre aprobare, ceea ce s-a şi întâmplat în martie 1643. A fost publicată în greaca populară în 1667, devenind cu timpul unul din principalele texte simbolice ortodoxe. Versiunea româna a fost făcută în 1691 (sunt 20 de ediţii până azi), iar cea slavonă în 1696. Mult timp a fost folosită ca manual în şcolile teologice din Rusia şi din Ţările Române.

În 1645 Petru Movilă vizitează meleagurile natale şi binecuvântează căsătoria fiicei lui Vasile Lupu. A murit la 22 decembrie 1646.

"Mărturisirea", un manual sub formă de întrebări şi răspunsuri, a fost recunoscută până în secolul al XX-lea de întreaga Ortodoxie, fiind inclusă între cele 13 lucrări enciclice, care, împreună cu hotărârile celor şapte Sinoduri ecumenice, formează baza doctrinei ortodoxe. La sfârşitul secolului trecut, "Mărturisirea" a fost contestată de unii teologi ruşi, care i-au reproşat metoda apuseană folosită la elaborare.

Deşi este semnatarul declaraţiei finale a Sinodului din Kiev (16 august 1628) care condamna pe preoţii care "au trădat Ortodoxia", trebuie spus că există o influentă catolică în scrierile lui Petru Movila. De altfel, el n-a acceptat părţile îndreptate ale "Mărturisirii", de aceea a scris Micul Catehism (Kiev, 1645). Influenţele catolice rămân cele legate de purgatoriu, păcatul strămoşesc, consacrarea euharistică.

Concepută sub forma de întrebări şi răspunsuri pe marginea Simbolului credinţei (Crezul de la Niceea), după modelul catehismelor catolice, "Mărturisirea" are trei părţi: prima parte formată din 126 de întrebări şi răspunsuri se referă la Dumnezeu, lume, fiinţa umană, Biserică şi sfintele taine; a doua parte, 63 de întrebări şi răspunsuri, tratează rugăciunea inimii, iubirea şi fericirile; a treia parte, 72 de întrebări şi răspunsuri, tratează despre virtuţile şi îndatoririle creştinilor.

Pr. Bonaventura Morariu a studiat arhivele Vaticanului din care rezultă că misionarii catolici urmăreau cu interes evenimentul Sinodului, despre care au şi scris (Bonaventura Morariu, La Missione dei Fratti Minori Conv. in Moldavia e Vlachia). "Nu vrem să trecem sub tăcere un eveniment insolit şi de o anumită importanţă istorică, întâmplat la Iaşi în acest timp (1642), despre care misionarii noştri, fiind martori, au informat Sfânta Congregaţie De Propaganda Fide. Este vorba de Sinodul ortodox de la Iaşi, ţinut sub protecţia domnului Moldovei, Vasile Lupu".

În acea perioadă, la Iaşi, pentru catolici, se afla Batolomeo Bassetti, misionar italian, viceprefect al misiunilor şi apoi vicar general al Moldovei care, de altfel, a convocat un Sinod la Cotnari (6 noiembrie 1642). La Sinodul ortodox de la Iaşi, din 1642, se pare că Vasile Lupu i-a cerut lui Bassetti să înfăţişeze punctul de vedere catolic. Într-o scrisoarea din 29 octombrie 1642, Bassetti redă concluziile Sinodului: "Grecii şi rutenii au convenit cu privire la diferenţele dintre ei care au fost două: 1. forma consacrării trupului, grecii spunând că stă în aceste cuvinte: 'Domine, mitte Spiritum Sanctum tuum, ut benedicam hoc sacrificium et faciat corpus Christi; astfel se găseşte, spun ei, în Misalul sfântului Vasile cel Mare şi al sfântului Iacob, patriarh de Ierusalim; 2. toţi trebuie să se împărtăşească sub ambele specii, pentru că aşa a lăsat Cristos. Spun, de asemenea, că Biserica, rugându-se pentru sufletele care sunt în iad, sunt eliberate'. Părintele Morariu scrie în continuare că discuţiile s-au ţinut cu uşile închise şi au durat două luni, de la începutul lui septembrie până la sfârşitul lui octombrie. "Mărturisirea" lui Petru Movilă admitea, întocmai ca în învăţătura catolică, purgatoriul şi susţinea că forma consacrării stă în cuvintele lui Cristos şi nu în invocarea Duhului Sfânt (epicleza). De altfel în "Catehismul" tipărit în 1645 mitropolitul de Kiev îşi menţine convingerea, aşa cum apare în răspunsul la întrebarea: "Quomodo consacretur hoc sacramentum in sacra liturgia?" "Virtute horum verborum quae locutus est Christus: Hoc este corpus meum et Hic est sanguis meus" (cf. op. cit. pp. 44-46).

Pr. Cornel Cadar

lecturi: 123.