© Vatican Media

Papa Francisc: Mesajul urbi et orbi de Paşte 2024

Iubiţi fraţi şi surori, Paşte fericit!

Astăzi răsună în toată lumea vestea pornită în urmă cu două mii de ani de la Ierusalim: "Isus Nazarineanul, cel răstignit, a înviat!" (cf. Mc 16,6).

Biserica retrăieşte uimirea femeilor care au mers la mormânt în zorii primei zile a săptămânii. Mormântul lui Isus a fost închis cu o piatră mare; şi tot aşa şi astăzi pietre grele, prea grele închid speranţele omenirii: piatra războiului, piatra crizelor umanitare, piatra încălcărilor drepturilor umane, piatra traficului de persoane umane şi încă altele. Şi noi, ca femeile discipole ale lui Isus, ne întrebăm unul pe altul: "Cine ne va rostogoli aceste pietre?" (cf. Mc 16,3).

Şi iată descoperirea din dimineaţa de Paşte: piatra, acea piatră aşa de mare, a fost deja rostogolită. Uimirea femeilor este uimirea noastră: mormântul lui Isus este deschis şi este gol! De aici începe totul. Prin acel mormânt gol trece calea nouă, aceea pe care niciunul dintre noi, ci numai Dumnezeu a putut s-o deschidă: calea vieţii în mijlocul morţii, calea păcii în mijlocul războiului, calea reconcilierii în mijlocul urii, calea fraternităţii în mijlocul duşmăniei.

Fraţilor şi surorilor, Isus Cristos a înviat şi numai el este capabil să rostogolească pietrele care închid drumul către viaţă. Mai mult, el însuşi, cel viu, este calea: calea vieţii, a păcii, a reconcilierii, a fraternităţii. El ne deschide trecerea omeneşte imposibilă, pentru că numai el ia asupra sa păcatul lumii şi iartă păcatele noastre. Şi fără iertarea lui Dumnezeu acea piatră nu se dă la o parte. Fără iertarea păcatelor nu se iese din închideri, din prejudecăţi, din suspiciunile reciproce, din prezumţiile care mereu ne iartă pe noi înşine şi îi acuză pe ceilalţi. numai Cristos Înviat, dăruindu-ne iertarea păcatelor, deschide calea pentru o lume reînnoită.

Numai el ne deschide porţile vieţii, acele porţi pe care încontinuu le închidem cu războaiele care se răspândesc în lume. Astăzi ne îndreptăm privirea înainte de toate spre Cetatea Sfântă a Ierusalimului, martoră a misterului pătimirii, morţii şi învierii lui Isus şi spre toate comunităţile creştine din Ţara Sfântă.

Gândul meu se îndreaptă mai ales spre victimele multelor conflicte care sunt în desfăşurare în lume, începând de la cele din Israel şi Palestina, şi în Ucraina. Cristos Înviat să deschidă o cale de pace pentru populaţiile martirizate din acele regiuni. În timp ce invit la respectarea principiilor dreptului internaţional, doresc un schimb general al tuturor prizonierilor între Rusia şi Ucraina: toţi pentru toţi!

În afară de asta, fac apel din nou ca să fie garantată posibilitatea de acces la ajutoarele umanitare în Gaza, îndemnând din nou la un grabnică eliberare a ostaticilor răpiţi la 7 octombrie anul trecut şi la o imediată încetare a focului în Fâşie.

Să nu permitem ca ostilităţile în desfăşurare să continue să aibă repercusiuni grave asupra populaţiei civile, de acum epuizată, şi mai ales asupra copiilor. Câtă suferinţă vedem în ochii copiilor: au uitat să zâmbească acei copii în acele ţinuturi de război! Cu privirea lor ne întreabă: de ce? De ce atâta moarte? De ce atâta distrugere? Războiul este mereu o absurditate, războiul este mereu o înfrângere! Să nu lăsăm ca vânturile de război tot mai puternice să sufle asupra Europei şi asupra Mediteranei. Să nu se cedeze în faţa logicii armelor şi a reînarmării. Pacea nu se construieşte niciodată cu armele, ci întinzând mâinile şi deschizând inimile.

Şi, fraţilor şi surorilor, să nu uităm de Siria, care de treisprezece ani îndură consecinţele unui război lung şi devastator. Foarte mulţi morţi, persoane dispărute, atâta sărăcie şi distrugere aşteaptă răspunsuri din partea tuturor, chiar şi de la comunitatea internaţională.

Privirea mea se îndreaptă astăzi în mod special spre Liban, de mult timp confruntat cu un blocaj instituţional şi cu o profundă criză economică şi socială, agravate acum de ostilităţile de la frontiera cu Israel. Cel Înviat să întărească iubitul popor libanez şi să susţină toată ţara în vocaţia sa de a fi o ţară de întâlnire, convieţuire şi pluralism.

Un gând deosebit îndrept spre regiunea din Balcanii Occidentali, unde se fac paşi semnificativi spre integrarea proiectului european: diferenţele etnice, culturale şi confesionale să nu fie motiv de dezbinare, ci să devină izvor de bogăţie pentru toată Europa şi pentru lumea întreagă.

La fel încurajez colocviile dintre Armenia şi Azerbaidjan, pentru ca, având sprijinul comunităţii internaţionale, să poată să continue dialogul, să-i ajute pe evacuaţi, să respecte locurile de cult ale diferitelor confesiuni religioase şi să ajungă cât mai curând la un acord de pace definitiv.

Cristos înviat să deschidă o cale de speranţă persoanelor care în alte părţi ale lumii îndură violenţe, conflicte, nesiguranţă alimentară, precum şi efectele schimbărilor climatice. Domnul să dăruiască întărire victimelor oricărei forme de terorism. Să ne rugăm pentru cei care şi-au pierdut viaţa şi să implorăm căinţa şi convertirea autorilor acestor delicte.

Cel Înviat să asiste poporul haitian, pentru ca să înceteze cât mai curând violenţele care sfâşie şi însângerează ţara şi ea să poată înainta pe drumul democraţiei şi al fraternităţii.

Să dea întărire populaţiei Rohingya, chinuită de o gravă criză umanitară, şi să deschidă drumul reconcilierii în Myanmar sfâşiat de ani de conflicte interne, pentru ca să se abandoneze definitiv orice logică de violenţă.

Domnul să deschidă căi de pace în continentul african, în special pentru populaţiile încercate din Sudan şi din întreaga regiune Sahel, din Cornul Africii, din Regiunea Kivu în Republica Democrată Congo şi din Provincia Capul Delgado în Mozambic, şi să facă să înceteze situaţia de secetă prelungită cu care se confruntă zone vaste şi provoacă lipsă şi foame.

Cel Înviat să facă să strălucească lumina sa asupra migranţilor şi asupra celor care trec printr-o perioadă de dificultate economică, oferindu-le întărire şi speranţă în momentul de necesitate. Cristos să conducă toate persoanele de bunăvoinţă ca să se unească în solidaritate, pentru a înfrunta împreună multele provocări care ameninţă familiile mai sărace în căutarea lor după o viaţă mai bună şi după fericire.

În această zi în care celebrăm viaţa care ne este dăruită în învierea Fiului, să ne amintim de iubirea infinită a lui Dumnezeu faţă de fiecare dintre noi: o iubire care depăşeşte orice limită şi orice slăbiciune. Şi totuşi cât de mult este dispreţuit adesea darul preţios al vieţii. Câţi copii nu pot nici măcar să vadă lumina? Câţi mor de foame sau sunt lipsiţi de îngrijiri esenţiale sau sunt victime ale abuzurilor şi violenţelor? Câte vieţi sunt făcute obiect de negoţ din cauza comerţului crescând de fiinţe umane?

Fraţilor şi surorilor, în ziua în care Cristos ne-a făcut liberi de sclavia morţii, îndemn pe cei care au responsabilităţi politice pentru ca să nu precupeţească eforturi în combaterea flagelului traficului de fiinţe umane, lucrând neobosit pentru a demonta reţelele de exploatare şi a duce libertate celor care le sunt victime. Domnul să mângâie familiile lor, mai ales acelea care aşteaptă cu nelinişte veşti despre cei dragi ai lor, asigurându-le întărire şi speranţă.

Fie ca lumina învierii să lumineze minţile noastre şi să convertească inimile noastre, făcându-ne conştienţi de valoarea fiecărei vieţi umane, care trebuie să fie primită, ocrotită şi iubită.

Paşte fericit tuturor!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu