Cacica: Ziua Persoanelor Consacrate - zona Bucovina
Duminică, 4 februarie 2024, în Sanctuarul Marian din Cacica, a avut loc sărbătoarea vieții consacrate. Ne-am adunat la picioarele Sfintei Fecioare Maria, din dorința de a celebra împreună bucuria chemării noastre!
Programul zilei a început cu o frumoasă meditație prezentată de pr. Anton Mărăndescu, OFMConv., rectorul sanctuarului, în care a fost ilustrată imaginea comunității ca familie a lui Dumnezeu, unde frații și surorile se completează reciproc, fiecare punând în valoare talanții primiți.
Ne imaginăm comunitatea asemenea unui stup de albine, fiecare dintre noi putând fi într-o zi: albina doică, albina lucrătoare, albina culegătoare, regina sau trântorul. Așa cum albinele nu pot trăi singure, fiecare având un rol și o anumită activitate, fără de care nu se poate ajunge la produsul final, mierea, la fel și în viața comunitară fiecare are un rol important, fără de care nu se poate crea fraternitatea.
La cuvântul de învățătură transmis la predică de pr. Cristian Pal, OFMConv., am fost întrebați ce afișăm pe chipul nostru noi, persoanele consacrate?! Bucurie, tristețe? Sau poate acestea vin în funcție de vârstă? Isus ne cheamă să transmitem vestea cea bună și să trăim în iubirea lui care alină suferințele sufletului și bolile trupului. Cine intră în iubirea lui, trăiește pentru totdeauna în comuniune.
Așadar, mărturia unei vieți trăite în iubire este cea mai bună modalitate de a te face înțeles, așa cum îndemna Sfântul Francisc din Assisi: "Predicați, predicați, iar dacă este necesar, folosiți și cuvinte!"
Să știm să dăruim vindecare tuturor, spunea părintele, să facem gesturi de afecțiune față de cei suferinzi, să-i tratăm cu empatie, chiar și o simplă strângere de mână poate transmite energia prezenței Domnului! Să fim o rază de soare, speranță și bucurie pentru cei din jur!
În cuvântul său, Mons. Petru Gherghel, episcop emerit, ne-a relatat o frumoasă întâmplare ce a avut loc la New York în anii '80. Fiind în vizită la un spital catolic de pediatrie coordonat de surori, mare a fost mirarea vizitatorilor când au văzut că fiecare copil era îngrijit de câte o doamnă. La întrebarea ce funcții au aceste doamne, surorile au răspuns că sunt pe specializarea "Mame". Erau mamele copiilor, fără de care convalescența acestora, ar fi fost mult mai îndelungată, trecând prin suferință singuri!
Ca să poți trata un bolnav e nevoie de o inimă de mamă!
"Să nu uităm niciodată", ne-a îndemnat Preasfințitul Petru, "să ne însușim iubirea de mamă a Preasfintei Fecioare Maria!"
Programul zilei s-a încheiat cu un moment de adorație condus de pr. Mitică Baltag, OFMConv.
Le mulțumim surorilor și fraților care au participat la această zi de sărbătoare! Într-un mod special le mulțumim fraților franciscani de la Cacica pentru primire și ospitalitate!
Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteți vedea în Albumul foto:
4 februarie: Roman: Celebrarea Zilei Mondiale a Vieții Consacrate la nivel zonal