Papa Francisc: Angelus (11 septembrie 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi ne prezintă cele trei parabole ale milostivirii (cf. Lc 15,4-32); se numesc astfel pentru că arată inima milostivă a lui Dumnezeu. Isus le relatează pentru a răspunde murmurărilor fariseilor şi cărturarilor, care spun: "Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei" (v. 2). Se scandalizau pentru că Isus era printre păcătoşi. Dacă pentru ei acest lucru este scandalos din punct de vedere religios, Isus, primindu-i pe păcătoşi şi mâncând cu ei, ne revelează că Dumnezeu este chiar aşa: Dumnezeu nu exclude pe nimeni, pe toţi îi doreşte la ospăţul său, pentru că îi iubeşte pe toţi ca fii, pe toţi, niciunul exclus, pe toţi. Aşadar, cele trei parabole rezumă inima evangheliei: Dumnezeu este Tată şi vine să ne caute de fiecare dată când ne pierdem.

De fapt, protagoniştii parabolelor, care îl reprezintă pe Dumnezeu, sunt un păstor care caută oiţa rătăcită, o femeie care găseşte moneda pierdută şi tatăl fiului risipitor. Să ne oprim asupra unui aspect comun la aceşti trei protagonişti. Toţi trei, în fond, au un aspect comun, pe care l-am putea defini astfel: neliniştea datorită lipsei - că îţi lipseşte oiţa, că îţi lipseşte moneda, că îţi lipseşte fiul -; neliniştea lipsei, toţi trei în aceste parabole sunt neliniştiţi pentru că le lipseşte ceva. Toţi trei, în fond, dacă ar face un pic de calcule, ar putea să stea liniştiţi: păstorului îi lipseşte o oaie, dar are alte nouăzeci şi nouă - "Să se piardă..." -; femeii îi lipseşte o monedă, dar are alte nouă; şi Tatăl are un alt fiu, ascultător, căruia să i se dedice: de ce să se gândească la acesta care a plecat pentru ca să ducă o viaţă dezmăţată? În schimb, în inima lor - a păstorului, a femeii şi a tatălui - este neliniştea pentru ceea ce lipseşte: oaia, moneda, fiul care a plecat. Cel care iubeşte se preocupă de cel care lipseşte, are nostalgie de cel care este absent, îl caută pe cel care s-a rătăcit, îl aşteaptă pe cel care s-a îndepărtat. Pentru că vrea ca nimeni să nu se piardă.

Fraţilor şi surorilor, Dumnezeu este aşa: nu este "liniştit" dacă ne îndepărtăm de el, este îndurerat, freamătă în interiorul său; şi se pune în mişcare pentru a veni să ne caute, până când ne readuce în braţele sale. Domnul nu calculează pierderile şi riscurile, are o inimă de tată şi de mamă şi suferă datorită lipsei fiilor iubiţi. "Dar pentru ce suferă dacă acest fiu este un nenorocit, dacă a plecat?". Suferă, suferă. Dumnezeu suferă pentru distanţa noastră şi, atunci când ne rătăcim, aşteaptă întoarcerea noastră. Să ne amintim: Dumnezeu ne aşteaptă mereu cu braţele deschise, oricare ar fi situaţia vieţii în care ne-am pierdut. Aşa cum spune un psalm, el nu aţipeşte, mereu veghează asupra noastră (cf. 121,4-5).

Acum să privim la noi înşine şi să ne întrebăm: noi îl imităm pe Domnul în asta, adică avem neliniştea lipsei? Avem nostalgie pentru cel care este absent, pentru cel care s-a îndepărtat de viaţa creştină? Purtăm această nelinişte interioară, sau suntem senini şi nederanjaţi între noi? Cu alte cuvinte, cel care lipseşte în comunităţile noastre ne lipseşte cu adevărat, sau ne prefacem şi nu ne atinge inima? Cine lipseşte în viaţa mea lipseşte cu adevărat? Sau ne simţim bine între noi, liniştiţi şi fericiţi în grupurile noastre - "merg la un grup apostolic foarte bun..." -, fără a nutri compasiune faţă de cel care este departe? Nu este vorba numai de a fi "deschişi faţă de alţii", este evanghelie! Păstorul din parabolă nu a spus: "Am deja nouăzeci şi nouă de oi, cine mă pune să merg ca s-o caut pe cea pierdută ca să pierd timp?". În schimb a mers. Aşadar să reflectăm asupra relaţiilor noastre: eu mă rog pentru cel care nu crede, pentru cel care este departe, pentru cel care este amărât? Noi îi atragem pe cei distanţi prin stilul lui Dumnezeu, care este apropiere, compasiune şi duioşie? Tatăl ne cere să fim atenţi faţă de fiii care îi lipsesc mai mult. Să ne gândim la vreo persoană pe care o cunoaştem, care stă lângă noi şi care eventual nu a mai auzit pe nimeni care să-i spună: "Ştii? Tu eşti important pentru Dumnezeu". "Dar eu sunt în situaţie iregulară, am făcut acest lucru urât, acel lucru urât..." - "Tu eşti important pentru Dumnezeu", a spune asta, "tu nu-l cauţi dar El te caută".

Să ne lăsăm neliniştiţi - să fim bărbaţi şi femei cu inima neliniştită - să ne lăsăm neliniştiţi de aceste întrebări şi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, mamă care nu încetează niciodată să ne caute şi se aibă grijă de noi fiii săi.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Poimâine voi pleca într-o călătorie de trei zile în Kazahstan, unde voi lua parte la Congresul conducătorilor religiilor mondiale şi tradiţionale. Va fi o ocazie pentru a întâlni atâţia reprezentanţi religioşi şi a dialoga ca fraţi, animaţi de dorinţa comună de pace, pace de care lumea noastră este însetată. Aş vrea să adresez de pe acum un salut cordial participanţilor, precum şi autorităţilor, comunităţilor creştine şi întregii populaţii din acea ţară foarte întinsă. Mulţumesc pentru pregătirile şi pentru munca făcută în vederea vizitei mele. Cer tuturor să însoţească acest pelerinaj de dialog şi de pace cu rugăciunea.

Să continuăm să ne rugăm pentru poporul ucrainean, pentru ca Domnul să dăruiască întărire şi speranţă. În aceste zile cardinalul Krajewski, prefect al Dicasterului pentru Slujirea Carităţii, este în Ucraina pentru a vizita diferite comunităţi şi a mărturisi concret apropierea papei şi a Bisericii.

În acest moment de rugăciune îmi este drag să o amintesc pe sora Maria de Coppi, Misionară Comboniană, ucisă la Chipene, în Mozambic, unde a slujit cu iubire timp de aproape şaizeci de ani. Mărturia sa să dea forţă şi curaj creştinilor şi întregului popor mozambican.

Doresc să adresez un salut special şi iubitului popor din Etiopia, care astăzi celebrează tradiţionalul său An Nou: asigur rugăciunea mea şi urez fiecărei familii şi întregii naţiuni darul păcii şi al reconcilierii.

Şi să nu uităm să ne rugăm pentru studenţi, care mâine sau poimâine încep din nou şcoala.

Şi acum vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţii. Îndeosebi, salut militarii din Columbia, grupul venit din Costa Rica şi reprezentanţa feminină din Argentina la Forumul Economic Mondial. Salut tinerii de la mărturisirea de credinţă din Cant?, credincioşii din Musile de Piave, Ponte a Tressa şi Vimercate, şi membrii din Mişcarea Nonviolentă şi tinerii Neprihănitei.

Vă urez o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 306.