Papa Francisc: Regina Caeli (22 mai 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!

În Evanghelia de la liturgia de astăzi Isus, luându-şi rămas bun de la discipolii săi în timpul ultimei cine, spune, aproape ca un soi de testament: "Pace vă las vouă". Şi adaugă imediat: "Pacea mea v-o dau vouă" (In 14,27). Să ne oprim asupra acestor scurte fraze.

Înainte de toate pace vă las vouă. Isus îşi ia rămas bun cu cuvinte care exprimă afect şi seninătate, dar face asta într-un moment care nu este deloc senin. Iuda a ieşit pentru a-l trăda, Petru urmează să-l renege, şi aproape toţi urmează să-l părăsească: Domnul ştie asta, şi totuşi nu reproşează, nu foloseşte cuvinte severe, nu face discursuri dure. În loc să arate agitare, rămâne gentil până la capăt. Un proverb spune că se moare aşa cum s-a trăit. Ultimele ore ale lui Isus sunt, de fapt, esenţa întregii sale vieţi. Simte frică şi durere, dar nu dă spaţiu resentimentului şi protestului. Nu se lasă cuprins de amărăciune, nu răbufneşte, nu este nesuferit. Este în pace, o pace care vine din inima sa blândă, locuită de încredere. Şi de aici izvorăşte pacea pe care Isus ne-o lasă. Pentru că nu se poate lăsa altora pacea pe care nu o avem în noi. Nu se poate da pace dacă nu suntem în pace.

Pace vă vouă: Isus demonstrează că blândeţea este posibilă. El a întrupat-o chiar în momentul cel mai dificil; şi doreşte ca să ne comportăm tot aşa şi noi, care suntem moştenitorii păcii sale. Ne vrea blânzi, deschişi, disponibili la ascultare, capabili să dezamorsăm certurile şi să ţesem înţelegere. Asta înseamnă a-l mărturisi pe Isus şi valorează mai mult decât mii de cuvinte şi decât multe predici. Mărturia de pace. Să ne întrebăm dacă, în locurile în care trăim, noi, discipolii lui Isus, ne comportăm astfel: Potolim tensiunile, stingem conflictele? Suntem şi noi în ceartă cu cineva, mereu gata să reacţionăm, să explodăm, sau ştim să răspundem cu gesturi şi cuvinte de pace? Cum reacţionez eu? Fiecare să se întrebe.

Desigur, această blândeţe nu este uşoară: cât de greu este, la orice nivel, a dezamorsa conflictele! Aici ne vine în ajutor a doua frază a lui Isus: Pacea mea v-o dau vouă. Isus ştie că singuri nu suntem în stare să păstrăm pacea, că avem nevoie de un ajutor, de un dar. Pacea, care este angajare a noastră, este înainte de toate un dar al lui Dumnezeu. De fapt Isus spune: "Pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea" (v. 27). Ce este această pace pe care lumea n-o cunoaşte şi pe care Domnul ne-o dăruieşte? Această pace este Duhul Sfânt, însuşi Duhul lui Isus. Este prezenţa lui Dumnezeu în noi, este "forţa de pace" a lui Dumnezeu. El, Duhul Sfânt, este cel care dezarmează inima şi o umple de seninătate. El, Duhul Sfânt, este cel care soluţionează rigidităţile şi stinge tentaţiile de a-i agresa pe alţii. El, Duhul Sfânt, este cel care ne aminteşte că alături de noi sunt fraţi şi surori, nu piedici şi adversari. El, Duhul Sfânt, este cel care ne dă forţa de a ierta, de a reîncepe, de a reporni, pentru că nu putem cu forţele noastre. Şi cu el, cu Duhul Sfânt, devenim bărbaţi şi femei de pace.

Iubiţi fraţi şi surori, niciun păcat, niciun eşec, nicio supărare nu trebuie să ne descurajeze de a cere cu insistenţă darul Duhului Sfânt care ne dă pacea. Cu cât simţim că inima este mai agitată, cu atât simţim înlăuntrul nostru mai multă nervozitate, nesuferinţă, mânie, cu atât trebuie să cerem mai mult de la Domnul pe Duhul păcii. Să învăţăm să spunem în fiecare zi: "Doamne, dă-mi pacea ta, dă-mi-l pe Duhul Sfânt". Este o rugăciune frumoasă. O spunem împreună? "Doamne, dă-mi pacea ta, dă-mi-l pe Duhul Sfânt". Nu am auzit bine, încă o dată: "Doamne, dă-mi pacea ta, dă-mi-l pe Duhul Sfânt". Şi să cerem asta şi pentru cel care trăieşte lângă noi, pentru cel pe care-l întâlnim în fiecare zi şi pentru responsabilii naţiunilor.

Sfânta Fecioară Maria să ne ajute să-l primim pe Duhul Sfânt pentru a fi făcători de pace.

_______________

După Regina Caeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Astăzi după-amiază, la Lyon, va fi beatificată Pauline Marie Jaricot, fondatoarea Operei Răspândirii Credinţei, pentru susţinerea misiunilor. Această credincioasă laică, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost o femeie curajoasă, atentă la schimbările timpurilor cu o viziune universală a misiunii Bisericii. Exemplul său să trezească în toţi dorinţa de a participa, cu rugăciunea şi caritatea, la răspândirea Evangheliei în lume. Aplauze pentru noua fericită!

Astăzi începe Săptămâna Laudato si', pentru a asculta tot mai atent strigătul Pământului, care ne determină să acţionăm împreună pentru a ne îngriji de casa comună. Mulţumesc Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Integrale şi numeroaselor organizaţii aderente, şi îi invit pe toţi să participe.

Marţea viitoare este comemorarea Sfintei Fecioare Maria Ajutorul Creştinilor, deosebit de simţită de catolicii din China, care o venerează pe Ajutătoare ca patroană a lor, în sanctuarul de la Sheshan din Shanghai, în numeroase biserici din ţară şi în casele lor. Circumstanţa fericită îmi oferă ocazia pentru a le reînnoit asigurarea apropierii mele spirituale; urmăresc cu atenţie şi participare viaţa şi evenimentele credincioşilor şi păstorilor, adesea complexe, şi mă rog în fiecare zi pentru ei. Vă invită să vă uniţi în această rugăciune, pentru ca Biserica din China, în libertate şi linişte, să poată trăi în comuniune efectivă cu Biserica universală şi să exercite misiunea sa de vestire a Evangheliei la toţi, oferind astfel şi o contribuţie pozitivă la progresul spiritual şi material al societăţii.

Şi vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări. Îndeosebi, salut credincioşii din Spania, Portugalia, Franţa, Belgia, Polonia şi Porta Rica; pe preoţii din Ecuador; comunitatea Emmaus din Foggia; pe voluntarii de la Soccorso di Saint-Pierre (Aosta), pe studenţii din Verona şi pe tinerii din Sombreno, dieceza de Bergamo.

Salut pe cei care au participat la Roma la manifestarea naţională "Scegliamo la Vita" ["Să alegem Viaţa"]. Vă mulţumesc pentru angajarea voastră în favoarea vieţii şi în apărarea obiecţiei de conştiinţă, a cărei exercitare adesea se încearcă să se limiteze. Din păcate, în ultimii ani a fost o schimbare a mentalităţii comune şi astăzi suntem tot mai înclinaţi să credem că viaţa este un bun la dispoziţia noastră totală, pe care putem alege să o manipulăm, să o facem să se nască sau să moară după plăcerea noastră, ca rezultatul exclusiv al unei alegeri individuale. Să ne amintim că viaţa este un dar al lui Dumnezeu! Ea este mereu sacră şi inviolabilă şi nu putem reduce la tăcere vocea conştiinţei.

Duminică frumoasă tuturor! Vă rob, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 357.