Amintirea cardinalului Carlos Amigo Vallejo, decedat la vârsta de 87 de ani

Om de pace şi de reconciliere

Cardinalul Carlos Amigo Vallejo, din Ordinului Fraţilor Minori, arhiepiscop emerit de Sevilla, în Spania, a murit miercuri, 27 aprilie 2022, la Hispital Universitario din Guadalajara. S-a născut la Medina de Rioseco, în Arhidieceza de Valladolid, la 23 august 1934, şi a fost hirotonit preot la 17 august 1960. Numit la 17 decembrie 1973 arhiepiscop de Tanger, în Maroc, a primit consacrarea episcopală la 28 aprilie 1974. Apoi la 22 mai 1982 a devenit arhiepiscop de Sevilla. Ioan Paul al II-lea l-a creat şi publicat cardinal, al titlului "Santa Maria in Monserrato" a spaniolilor, în consistoriul din 21 octombrie 2003. A renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei la 5 noiembrie 2009. Înmormântarea va fi celebrată sâmbătă 30 aprilie 2022, la ora 11.30, la altarul Jubileului din catedrala din Sevilla. Cardinalul Amigo Vallejo va fi apoi îngropat în capela "Sfântul Paul", situată alături de Virgen de los Reyes, aşa cum el însuşi a cerut.

Cu propria carismă franciscană, întărit şi de studiile în medicină şi psihologie, a fost protagonist al dialogului cu musulmanii în nordul Africii şi în rolul de mediator între Spania, Algeria, Libia, Maroc, Mauritania şi Tunisia. În afară de asta, a avut mereu o privire de atenţie deosebită faţă de continentul american. Iată profilul cardinalului spaniol Carlos Amigo Vallejo, decedat ieri la vârsta de 87 de ani.

În aceste ore, arhiepiscopul de Sevilla, Monseniorul Josep Àngel Saiz Meneses, a dat glas condoleanţelor şi afectului întregii populaţii pentru regretatul cardinal care a fost păstorul arhidiecezei din 1982 până în 2009. Arhiepiscopul, care i-a amintit şi slujirea şi pasiunea evanghelizatoare totală ca "figură cheie a Bisericii şi a societăţii din timpul său", a fost deosebit de aproape de predecesorul său, mai ales de la internarea sa în spital, la 25 februarie, ca urmare a unei căderi, în timpul unei celebrări, datorită căreia a fost supus unei operaţii la şold. Condiţiile de sănătate ale cardinalului s-au agravat după aceea şi lunea trecută a fost supus unei intervenţii chirurgicale la plămâni. Cu cuvinte de afect şi recunoştinţă l-a amintit şi Monseniorul Juan José Asenjo Pelegrina, la rândul său arhiepiscop de Sevilla între 2009 şi 2021, care a fost coadiutor al cardinalului Amigo Vallejo timp de circa un an şi apoi succesor direct.

Camera mortuară va fi pregătită joi, 28 aprilie, în Salón del Trono din palatul arhiepiscopal din Sevilla, în a cărui capelă va fi celebrată Liturghia pentru cardinal. Între timp, primăria a declarat doliu citadin oficial pentru moartea cardinalului - definit fiu adoptiv al oraşului tocmai datorită episcopatului său lung - de la amiaza de joi la amiaza de vineri.

Carlos Amigo Vallejo s-a născut în 1934. Tatăl său José era medic şi a fost şi primar de Medina de Rioseco. A început studiile de medicină la Valladolid, însă le-a abandonat imediat pentru a intra în noviciatul Ordinului Fraţilor Minori. Hirotonit preot în 1960 de Monseniorul Miguel Nóvoa Fuente, episcop auxiliar de Santiago de Compostela, a studiat filozofie la Roma. Apoi la Universidad Central din Madrid a studiat psihologie.

Numit în 1970 superior al Provinciei Franciscane de Santiago, în 1973 a fost ales arhiepiscop de Tanger în Maroc, primind consacrarea episcopală anul următor în biserica "San Francisco el Grande" la Madrid. L-a consacrat cardinalul Marcelo González Martín, arhiepiscop de Toledo; co-consacratori Monseniorul Félix Romero Menjíbar, arhiepiscop de Valladolid, şi Monseniorul Francisco Aldegunde Dorrego, arhiepiscop emerit de Tanger. Gratia et pax este motoul său episcopal.

În februarie 1976, la Tripoli, în Libia, a participat, ca membru al delegaţiei Sfântului Scaun, la întâlnirea de dialog islamico-creştin patronată de Secretariatul pentru Necredincioşi şi de Republica Arabă Libia. În octombrie 1977 a participat la a patra adunare generală a Sinodului Episcopilor, dedicată catehezei, ca delegat al Conferinţei Episcopale Regionale din Nord Africa.

În timpul slujirii episcopale la Tanger s-a angajat mai ales în dialogul interreligios şi în ecumenism, participând la numeroase întâlniri. Sub episcopatul său au fost demarate relaţiile diplomatice între Sfântul Scaun şi Maroc. În diferite ocazii a fost mediator pentru soluţionarea problemelor existente între ţările din Maghreb şi Spania. S-a angajat în crearea de centre pentru promovarea socială a femeii musulmane şi în promovarea de relaţii mai bune între comunităţile creştină, musulmană şi ebraică.

La 22 mai 1982 a fost numit arhiepiscop de Sevilla, primind pallium la 9 iunie, de la arhiepiscopul Antonio Innocenti, nunţiu apostolic în Spania, în timpul celebrării de luare în posesie în catedrală. În octombrie 1983 a participat la a şasea adunare generală a Sinodului Episcopilor - dedicată reconcilierii şi pocăinţei în misiunea Bisericii - ca membru desemnat de Ioan Paul al II-lea.

În 1984 a fost ales în comitetul executiv al Conferinţei Episcopale Spaniole, funcţie desfăşurată până în 1987 şi apoi între 2005 şi 2009. A avut, începând tot din 1984, şi rolul de preşedinte al comisiei episcopale pentru pregătirea şi celebrarea celui de-al cincilea centenar al evanghelizării Americii (1992).

În 1990, Ioan Paul al II-lea l-a numit membru al Comisiei Pontificale pentru America Latină, reînnoindu-i după aceea funcţia. În 1992 a luat parte la a patra Conferinţă Generală a Episcopatului Latinoamerican la Santo Domingo.

La Sevilla, a făcut parte din comitetul de experţi format cu ocazia expoziţiei universale, pentru a aduce contribuţia viziunii creştine la manifestaţie.

În iunie 1993 l-a primit pe Ioan Paul al II-lea, pentru a doua oară, la Sevilla cu ocazia încheierii celui de-al 45-lea Congres Euharistic Internaţional. Un milion de credincioşi au participat la Statio Orbis conclusivă din 13 iunie. O celebrare deosebit se semnificativă pentru el şi voită puternic.

Tot în 1993, cu ocazia adunării extraordinare a Conferinţei Episcopale Spaniole, arhiepiscopul Amigo Vallejo a fost ales preşedinte al comisiei episcopale pentru raporturile dintre episcopi şi superiori majori, funcţie menţinută până în 1999. Ca membru al Conferinţei Episcopale din ţara sa a participat şi la a noua adunare generală a Sinodului Episcopilor din 1994 despre viaţa consacrată.

În martie 1999, în adunarea plenară extraordinară a Conferinţei Episcopale Spaniole, a fost ales preşedinte al comisiei pentru misiuni şi cooperarea între Biserici, funcţie păstrată până în 2005.

La 3 februarie 2002 a fost numit membru al Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru Pastoraţia Sănătăţii).

Ca păstor al Bisericii care este în Sevilla a dat un impuls semnificativ pregătirii Marelui Jubileu din 2000. În anul pastoral 1997-1998 a convocat adunarea diecezană a confraternităţilor, ca preludiu la primul congres internaţional al confraternităţilor şi religiozităţii populare, celebrat după aceea în catedrala din Sevilla în octombrie 1999.

În noiembrie 1998 a organizat congresul diecezan de caritate şi de sărăcie, tot în catedrala din Sevilla. În septembrie 1999 a prezidat ceremonia de inaugurare a noului seminar diecezan, în prezenţa şi a regelui Juan Carlos al II-lea.

Creat cardinal în consistoriul din 21 aprilie 2003, la 27 aprilie 2004 a luat în posesie titlul "Santa Maria in Monserrato" a spaniolilor. De la 6 la 8 octombrie a participat la Symposium despre Euharistie ca pregătire la al 48-lea Congres Euharistic Internaţional desfăşurat apoi la Guadalajara, în Mexic, luând parte şi la lucrările aceluiaşi congres. La 13 noiembrie 2004 a intervenit la conferinţa internaţională despre îngrijirile paliative promovată de Consiliul Pontifical pentru Pastoraţia Sănătăţii. La 5 noiembrie 2009 a renunţat la conducerea pastorală a Arhidiecezei de Sevilla.

A luat parte şi la conclavele din 2005 şi din 2013. Ca trimis special al lui Benedict al XVI-lea, în 2011 a prezidat celebrările pentru cei cinci sute de ani ai primei circumscripţii ecleziastice înfiinţate în America, la Santo Domingo şi Puerto Rico. În 2012, tot ca trimis special al papei, a prezidat celebrările de încheiere ale celui de-al cincilea centenar al venirii la Puerto Rico a primului episcop, don Alonso Manso.

Ca o confirmare a atenţiei sale faţă de continentul american, a participat la întâlnirile Consiliului Episcopal Latinoamerican (CELAM). Sunt numeroase distincţiile internaţionale care i-au fost atribuite, îndeosebi de Republica Dominicană şi de Panama. În afară de asta era membru al Academiilor de Buenas Letras, de Medicină şi de Bellas Artes din Sevilla.

(După L'Osservatore Romano, 28 aprilie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 322.