Conferinţa de presă a Papei Francisc în zborul de întoarcere din Malta (duminică, 3 aprilie 2022)

Matteo Bruni

Bună seara tuturor. Sanctitate, mulţumim pentru aceste două zile cu dumneavoastră. Aşa cum aţi văzut, în călătorie cu dumneavoastră în aceste zile sunt circa 70 de jurnalişti, dintre care trei din Malta; şi putem începe probabil chiar cu o întrebare din partea unui jurnalist maltez, care este Andrea Rossito de la Televiziunea Malteză. Însă, mai întâi fac o observaţie: timpul este cu adevărat destul de scurt, pentru că peste puţin timp avionul începe aterizarea. Aşadar, vom avea ocazie de a vorbi cu Sanctitatea Voastră până la ora 8.05 circa. Apoi este nevoie de timp pentru aterizare şi pentru fotografiile cu echipajul. Între timp, Sanctitate, eventual vreţi să ne spuneţi un cuvânt...

Papa Francisc

Îmi pare rău că este aşa de scurt pentru că la ora 8.15 este prevăzută aterizarea şi trebuie să facem fotografiile. Pentru aceasta, la 8.05 vom termina. Dar mulţumesc pentru colaborarea voastră.

Matteo Bruni

Şi dumneavoastră pentru disponibilitate. Te rog, Andrea.

Andrea Rossito (TVM)

Sanctitate, mulţumim înainte de toate pentru prezenţa dumneavoastră în Malta. Întrebarea mea este cu privire la surpriza de azi dimineaţă, în capela unde este înmormântat Sfântul Gheorghe Preca: ce v-a motivat să faceţi această surpriză maltezilor şi ce vă veţi aminti din această vizită în Malta? Şi apoi, cum merge sănătatea dumneavoastră? V-am văzut în această călătorie foarte intensă. A fost bine, să spunem? Mii de mulţumiri.

Papa Francisc

Sănătatea mea este un pic pretenţioasă, pentru că am această problemă la genunchi care-mi provoacă probleme de deplasare, în mers, este un pic deranjant, dar se îmbunătăţeşte, cel puţin pot să merg. În urmă cu două săptămâni nu putea să fac nimic. Este un lucru lent; să vedem dacă revine, dar există îndoiala: la vârsta asta nu se ştie cum se va termina meciul, sperăm să meargă bine.

Şi apoi despre Malta. Am fost bucuros de vizită, am văzut realităţile din Malta, un entuziasm impresionant al oamenilor, fie la Gozo în Malta, La Valletta şi celelalte localităţi. Un entuziasm mare pe străzi, am rămas uimit. A fost un pic scurtă. Problema pe care am văzut-o pentru voi - una din probleme - este migraţia. Problema migranţilor este gravă pentru că fie Grecia, Cipru, Malta, Italia, Spania, sunt ţările mai aproape de Africa şi de Orientul Mijlociu şi debarcă aici, ajung aici. Migranţii trebuie primiţi mereu! Problema este că fiecare guvern trebuie să spună câţi poate primi în mod normal pentru ca să poată trăi acolo. Pentru aceasta este nevoie de o înţelegere cu ţările din Europa, care nu sunt toate dispuse să primească migranţi. Uităm că Europa a fost făcută de migranţi, nu este adevărat? Dar aşa sunt lucrurile... Cel puţin a nu lăsa toată greutatea acestor ţări limitrofe care sunt aşa de generoase, şi Malta este una din ele. Astăzi am fost în centrul de primire a migranţilor şi lucrurile pe care le-au auzit acolo sunt teribile: suferinţa acestora pentru a ajunge aici şi apoi lagărele - sunt nişte lagăre - care există pe coasta libiană, când sunt trimişi înapoi. Acest lucru pare criminal. Şi pentru aceasta cred că este o problemă care atinge inima tuturor. Aşa cum face loc Europa cu atâta generozitate ucrainenilor care bat la uşă, tot aşa şi celorlalţi care vin de pe Mediterana. Acesta este un punct cu care am terminat vizita şi m-a impresionat mult, pentru că am auzit mărturiile, suferinţele, care sunt mai mult sau mai puţin ca acelea care - cred că am vorbit despre asta - sunt în acea carte micuţă care a apărut, Hermanito, în spaniolă, "Frăţiorul", şi toate via crucis ale acestor oameni. Unul care a vorbit astăzi a trebuit să plătească de patru ori. Vă cer să vă gândiţi asupra acestui lucru. Mulţumesc.

Matteo Bruni

Vă mulţumim dumneavoastră. A doua întrebare, Sanctitate, vine de la Jordi Antelo Barcia, de la Radio Nacional de Espa?a.

Jordi Antelo Barcia (RNE)

Bună seara, Sanctitate. Citesc, pentru că italiana mea încă nu este aşa de bună. În zborul care ne-a dus în Malta, dumneavoastră aţi spus unui coleg că o călătorie la Kiev "este pe masă", şi în Malta aţi făcut atâtea referinţe la apropierea dumneavoastră de poporul ucrainean. Vineri, la Roma, preşedintele polonez lăsa uşa deschisă pentru o călătorie a dumneavoastră la graniţa poloneză. Astăzi ne-au impresionat imaginile venit din Bucha, o localitate aproape de Kiev, abandonată de armata rusă unde ucrainenii au găsit zeci de cadavre aruncate pe stradă, unele cu mâinile legate, ca şi cum ar fi fost "executaţi". Pare că astăzi prezenţa dumneavoastră în acea zonă este tot mai necesară. Credeţi că o călătorie ca aceasta este realizabilă? Şi ce condiţii ar trebui să existe pentru ca dumneavoastră să puteţi merge acolo?

Papa Francisc

Mulţumesc pentru că-mi spuneţi această ştire de astăzi pe care n-o cunoşteam. Războiul este întotdeauna o cruzime, un lucru inuman şi merge împotriva spiritului uman, nu spun creştin, uman. Este spiritul lui Cain. Eu sunt dispus să fac tot ceea ce se poate face; şi Sfântul Scaun, mai ales partea diplomatică, cardinalul Parolin, monseniorul Gallagher, fac totul, totul; nu se poate publica tot ceea ce fac ei, din prudenţă, din circumspecţie, dar suntem la limita lucrării. Printre posibilităţi există călătoria. Există două călătorii posibile: una, mi-a cerut-o preşedintele Poloniei, de a-l trimite pe cardinalul Krajewski să-i viziteze pe ucrainenii care au fost primiţi în Polonia. El a mers deja de două ori, ducând două ambulanţe, şi a rămas acolo cu ei dar o va mai face încă o dată, este dispus s-o facă. Cealaltă călătorie pe care cineva mi-a cerut-o, mai mult de unul: eu am spus cu sinceritate că aveam în minte să merg acolo, am spus că disponibilitatea există mereu, nu există un "nu" a priori, sunt disponibil.

Ce anume se gândeşte despre o călătorie... Întrebarea a fost aşa: "Am auzit că dumneavoastră vă gândeaţi la o călătorie în Ucraina", şi eu am spus: "Este pe masă", proiectul este acolo, ca una din propunerile venite, dar nu ştiu dacă se va putea face, dacă este potrivit să fie făcută, dacă a o face ar fi pentru cel mai bune, dacă merită de făcut şi trebuie s-o fac, toate acestea sunt în suspans. Apoi, de mult timp s-a gândit o întâlnire cu Patriarhul Chiril: se lucrează la asta, se lucrează şi se gândeşte la realizarea ei în Orientul Mijlociu. Aceste lucruri sunt acum.

Matteo Bruni

Mulţumim. Şi probabil să vedem dacă mai este timp pentru o întrebare a lui Gerry O'Connel, de la America Magazine:

Gerry O'Connel (America Magazine)

Părinte, dumneavoastră aţi vorbit de mai multe ori despre război. Întrebarea pe care o pun toţi este dacă dumneavoastră de la începutul războiului aţi vorbit cu preşedintele Putin, şi dacă nu, ce i-aţi spune, astăzi?

Papa Francisc

Lucrurile pe care le-am spus autorităţilor din orice parte sunt publice. Niciunul din lucrurile pe care le-am spus nu este rezervat pentru mine. Când am vorbit cu patriarhul, el a făcut după aceea o declaraţie frumoasă despre ceea ce ne-am spus. Pe preşedintele Rusiei l-am auzit la sfârşitul anului când m-a sunat pentru a-mi adresa urări, am vorbit. După aceea, l-am auzit şi pe preşedintele Ucrainei, de două ori. Şi m-am gândit, în prima zi de război, că trebuia să merg la Ambasada rusă pentru a vorbi cu ambasadorul, care este reprezentantul poporului, şi să-i pun întrebări şi să-i spun impresiile mele despre caz. Acestea sunt contactele oficiale pe care le-am avut. Cu Rusia am făcut asta prin intermediul Ambasadei. În afară de asta, l-am auzit pe arhiepiscopul major de Kiev, monseniorul Şevciuc. Apoi am auzit la fiecare două sau trei zile, cu regularitate, pe unul dintre voi, Elisabetta Piqué, care acum este la Odessa, dar am auzit-o când era la Lvov. O aud şi ea îmi spune cum merg lucrurile. Am vorbit şi cu rectorul seminarului de acolo, cu un mesaj adresat seminariştilor şi oamenilor de acolo. Sunt în contact şi cu un reprezentant al vostru. Şi vorbind despre asta aş vrea să vă adresez condoleanţe pentru colegii voştri care au căzut. Din orice parte ar fi, nu contează. Dar munca voastră este pentru binele comun şi aceştia au căzut în slujba binelui comun, a informaţiei. Să nu-i uităm. Au fost curajoşi şi eu mă rog pentru ei, pentru ca Domnul să dea răsplată muncii lor. Acestea au fost contactele avute pentru moment.

Gerry O'Connell

Dar care ar fi mesajul dumneavoastră pentru preşedintele Putin, dacă aţi avea posibilitatea de a-i vorbi?

Papa Francisc

Mesajul pe care l-am dat tuturor autorităţilor este acela pe care îl fac public. Nu fac un limbaj dublu. Este mereu acelaşi. Cred că sub întrebarea dumneavoastră există şi o îndoială cu privire la războaiele drepte sau războaiele nedrepte. Orice război se naşte dintr-o nedreptate, mereu. Pentru că este schema de război, nu este schema de pace. De exemplu, a face investiţii pentru a cumpăra arme. Îmi spun: dar avem nevoie de ele pentru a ne apăra. Şi aceasta este schema de război. Când s-a terminat Al Doilea Război Mondial, toţi au respirat şi au spus "să nu mai fie niciodată războiul: pacea!", şi a început un val de muncă pentru pace, precum şi cu buna voinţă de a nu face armele, toate, şi armele atomice, în acel moment, după Hiroshima şi Nagasaki. Era o mare bunăvoinţă.

După şaptezeci de ani, după optzeci de ani am uitat toate acestea. Aşa este: schema războiului se impune. Atâtea speranţe în munca Naţiunilor Unite, în acel moment. Însă schema războiului s-a impus încă o dată. Noi nu putem să nu fim capabili să gândim o altă schemă, pentru că nu mai suntem obişnuiţi să gândim cu schema păcii. Au existat oameni mari: Ghandi şi atâţia alţii, pe care-i menţionez la sfârşitul enciclicei Fratelli tutti, care au pariat pe schema păcii. Dar noi suntem încăpăţânaţi! Suntem încăpăţânaţi ca umanitate. Suntem îndrăgostiţi de războaie, de spiritul lui Cain. Nu întâmplător la începutul Bibliei este această problemă: spiritul "cainist" de a ucide, în locul spiritului de pace. "Părinte, nu se poate!...". Vă spun un lucru personal: când am mers în 2014 la Redipuglia şi am văzut numele, am plâns. Cu adevărat, am plâns, cu amărăciune. După un an sau doi, pentru ziua Răposaţilor am mers să celebrez la Anzio, şi am văzut şi acolo tinerii care în debarcarea de la Anzio au căzut: erau numele, toţi tineri. Şi am plâns şi acolo. Cu adevărat. Nu înţelegeam. Trebuie să plângem pe morminte. Eu respect, pentru că este o problemă politică, dar când a fost comemorarea debarcării din Normandia, şefii de guvern s-au reunit pentru a o comemora; dar nu-mi amintesc ca să fi vorbit cineva despre cei treizeci de mii de soldaţi tineri care au rămas pe plaje. Se deschideau bărcile, ieşeau şi erau împuşcaţi acolo, pe plaje. Tineretul nu contează? Asta mă face să mă gândesc şi îmi provoacă durere. Eu sunt îndurerat pentru ceea ce se întâmplă astăzi. Nu învăţăm. Domnul să aibă milă de noi, de noi toţi. Toţi suntem vinovaţi!

Matteo Bruni

Mulţumim, Sanctitate. Probabil cu timpii în acest moment suntem un pic la limită...

Papa Francisc

Vă mulţumesc mult pentru munca voastră, pentru informaţie, multe mulţumiri! Şi sper să ne revedem într-o următoare călătorie. Mulţumesc pentru răbdarea voastră, mulţumesc pentru informaţia voastră. Şi să mergem înainte. Mulţumesc! Aterizare bună!

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 405.