Interviu luat cardinalului Pietro Parolin

Papa în Malta cu evanghelia păcii şi a primirii

de Massimiliano Menichetti

A primi, a proteja, a promova şi a integra. Cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin, aminteşte pentru călătoria papei în Malta cele patru verbe pe care Francisc le indică pentru a-l îmbrăţişa pe cel care fuge de războaie, persecuţii, violenţe sau caută un viitor mai bun, invitând Europa întreagă la împărtăşire şi responsabilitate. Este centrală în vizită vestirea evangheliei pentru da "motivaţii de viaţă şi de speranţă de care avem aşa de mult nevoie în lumea de astăzi". Călătoria, amânată în 2020 din cauza pandemiei de Covid-19, se desfăşoară în timpul războiului în Ucraina. În ajunul plecării, în acest interviu la mass-media vaticane cardinalul, care ca de obicei va fi alături de papa, reafirmă durerea Papei Francisc pentru conflictul în desfăşurare şi dorinţa ca să tacă armele.

Eminenţă, cu ce spirit se pregăteşte papa să plece?

Desigur, aceasta este o călătorie aşteptată tocmai pentru că a fost amânată deja o dată din cauza Covid-19 şi în acelaşi timp are loc în acest context de război care îl preocupă enorm pe Sfântul Părinte. Aşadar, îmi imaginez că va face această călătorie cu această durere puternică pe care deja a manifestat-o în atâtea ocazii în aceste luni, în aceste săptămâni pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina şi va repeta, îmi imaginez, apelul său pentru ca să se oprească luptele, să tacă armele şi să se continue dialogul pentru că, de fapt, deja sunt în desfăşurare tratative, negocieri, chiar dacă nu par să fi ajuns la niciun rezultat concret. Aşadar, va fi un spirit de durere şi de participare a suferinţei acelei populaţii şi o invitaţie de a pune capăt războiului.

Malta se află în mijlocul "deşertului albastru", cum a definit papa Marea Mediterană. Un loc care aminteşte de drama migraţiilor. Europa face multe pentru refugiaţii ucraineni, ce poate face mai mult pentru cei care traversează "Mare Nostrum" în căutare de speranţă?

Între timp îi mulţumim Domnului tocmai pentru că asistăm cu adevărat la o întrecere de solidaritate faţă de evacuaţii, de refugiaţii din Ucraina. Este într-adevăr admirabil cât de mult fac diferitele ţări din Europa faţă de ei. Sper ca această experienţă tragică să poată ajuta cu adevărat şi la creşterea, mărirea sensibilităţii şi faţă de cealaltă migraţie, aceea care vine din sud şi mi se pare că în această privinţă nu există alternative la o colaborare şi la o împărtăşire a responsabilităţilor "greutăţilor", să le numim aşa, între toate ţările europene, mai ales între cele de sosire, de primă sosire şi apoi de tranzit şi destinaţie. Aşadar, este vorba înainte de toate de prioritatea - papa a repetat des - de a salva vieţi, a salva vieţi pe mare şi asta se poate face mărind parcursuri disponibile pentru o migraţie regulamentară. Şi apoi mai în amonte de a lucra pentru ca nimeni să nu fie constrâns să-şi lase patria din cauza situaţiilor de conflict, situaţiilor de nesiguranţă sau de subdezvoltare. Aşadar, a face investiţii în ţările de provenienţă, mai ales în termeni de dezvoltare economică, de stabilitate politică, de bună governance, de respectare a drepturilor umane. Şi apoi a conjuga împreună acele patru verbe pe care papa ni le-a indicat: a primi, a proteja, a promova şi a integra, a face asta cu adevărat împreună. Niciun stat nu-şi poate atribui responsabilitatea singur. Este nevoie de o angajare comună care trebuie să fie împărtăşită şi cu societatea civilă, inclusiv şi grupurile religioase şi Biserica Catolică îndeosebi.

Papa, după Grecia şi Cipru, va ajunge pe insula naufragiului Sfântului Paul. O altă etapă pe urmele marii evanghelizări a neamurilor. Am intrat în al zecelea an al acestui pontificat: ce bilanţ trebuie făcut, privind îndeosebi la Biserica în ieşire pe care o doreşte Papa Francisc?

Mi se pare semnificativ că în acest al zecelea an de pontificat este această călătorie în Malta, pentru că Malta este legată de figura Sfântului Paul care este evanghelizatorul prin excelenţă şi dacă există o notă care cu insistenţă a caracterizat pontificatul lui Francisc a fost tocmai aceea a amintirii, a invitaţiei adresate Bisericii de a deveni misionară, de a deveni tot mai misionară, de a duce vestea evangheliei la toţi, în orice situaţie. Aşadar, această ieşire misionară cu două caracteristici care mi se pare că sunt sublinieri tipice ale Papei Francisc, adică a merge spre persoanele concrete, a le întâlni acolo în situaţiile în care ajung să trăiască, situaţii ce pot fi pozitive, negative sau situaţii critice. Desigur, invitaţia sa este tocmai aceea a unei convertiri misionare şi pentru a ne converti este nevoie de timp şi bunăvoinţă. Dar eu cred că această chemare a avut incidenţă profundă asupra vieţii Bisericii şi că prin urmare există din partea celor mai mulţi această voinţă de a merge în această direcţie pentru a vesti evanghelia oamenilor de astăzi şi a da motivaţii mai ales prin vestirea evangheliei, motivaţii de viaţă şi de speranţă de care avem atât de multă nevoie în lumea de astăzi.

Papa Francisc va fi al treilea pontif care vizitează Malta, o ţară care are o Biserică ce înfruntă provocările tipice ale societăţilor occidentale. Cum trebuie trăite acestea unind împreună identitatea şi dialogul?

Şi Biserica din Malta se află în faţa problematicilor pe care trebuie să le înfrunte un pic Biserica în toate ţările occidentale. Există o mare tradiţie religioasă şi de proximitate, de apropiere de oameni şi de necesităţile lor, este suficient să ne gândim la operele foarte multe care există în Malta în ceea ce priveşte caritatea, atenţia faţă de cei din urmă, atenţia faţă de bolnavi, faţă de cei cu dizabilităţi şi apoi toată educaţia, însăşi tema emigraţiei pe care o evocam şi mai înainte şi atenţia Bisericii. Pe de altă parte, o anumită dispariţie a practicii religioase şi un pic o demodare a acelora care erau valorile creştine pe care se întemeia societatea. Cred că răspunsul este acela pe care-l aminteam înainte, care se poate - şi Papa Francisc îl propune desigur - formula în binomul discipol-misionar. Unde, după părerea mea, discipol indică identitatea, o puternică identitate creştină care se naşte din raportul personal cu Isus Cristos, din urmarea lui Isus Cristos, creştinul se identifică şi identitatea sa este de a fi discipol al lui Isus Cristos şi în acelaşi timp - discipolul-misionar - această deschidere trebuie să se traducă mai ales printr-un dialog cu lumea de astăzi. Un dialog care este în acelaşi timp de primire şi de criticism şi pentru cele care sunt aspectele mai puţin pozitive ale realităţii noastre şi ale societăţii noastre.

85% din populaţia Maltei este catolică. Papa merge pentru a întări în credinţă, care este dorinţa?

Dorinţa este ca Malta să se lase întărită în credinţă şi ca această credinţă să se traducă în mărturie, într-o conştientizare puternică a necesităţii pe care o au creştinii maltezi de a mărturisi credinţa lor în sensul vestirii. Am putea aminti ceea ce spunea Paul: "Opportune et importune", în fiecare moment, în fiecare situaţie fie că îmi place sau că nu-mi place, eu îl vestesc pe Isus Cristos, vestesc evanghelia sa. Aşadar, o mărturie care să meargă în acel sens şi o mărturie care să meargă în sensul de a întrupa propria credinţă tocmai în caritate şi în primire şi faţă de ceilalţi.

(După L'Osservatore Romano, 31 martie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 393.