Interviu luat regentului Penitenţiariei Apostolice

Un duhovnic bun deschide larg penitenţilor porţile cerurilor

de Nicola Gori

De data aceasta revine penitenţilor să se spovedească bine. Este noutatea promovată de Penitenţiaria Apostolică ce a organizat pentru prima dată, pentru luna octombrie, un simpozion dedicat credincioşilor care vor să înveţe cum să se apropie de sacramentul reconcilierii. Anunţă asta regentul, Mons. Krzysztof Józef Nykiel, în acest interviu la "L'Osservatore Romano", în ajunul deschiderii, luni, 21 martie 2022, a celui de-al XXXII-lea Curs despre forul intern, care se va desfăşura până la 25 martie la Palatul Cancelariei. Şi anul acesta cursul se încheie cu celebrarea pocăinţei în prezenţa Papei Francisc şi chiar cu acea ocazie sunt consacrate Inimii Neprihănite a Mariei Rusia şi Ucraina.

Care sunt finalităţile şi cine sunt destinatarii cursului despre forul intern?

Cu acest curs Penitenţiaria Apostolică vrea să ofere în fiecare an o ocazie de formare celor care, seminarişti, diaconi sau preoţi tineri, se pregătesc să presteze ori s-au confruntat de puţin timp cu slujirea delicată de duhovnic, ilustrând îndeosebi competenţa şi practica Tribunalului nostru şi, mai în general, principalele tematici legate cu forul intern şi cu pastoraţia sacramentului Reconcilierii. De mai multe ori Papa Francisc a subliniat necesitatea formării, pentru că "nu se improvizează duhovnicii" (Misericordiae vultus, 17). Şi cu ocazia Cursului despre forul intern din 2019 a afirmat că "importanţa «slujirii milostivirii» justifică, cere şi aproape ne impune o formare adecvată". Prelungirea răspândirii virusului ne împiedică să ne întâlnim toţi personal. De aceea numeroşii înscrişi - peste 800 - vor putea participa fie cu prezenţă fizică, în număr redus, fie prin conectare de departe, prin resursele pe care ni le oferă instrumentele digitale.

Programul prevede un ansamblu de intervenţii cu caracter interdisciplinar. Ce tip de formare trebuie să aibă un duhovnic bun?

În contextul aşa de complex în care trăim, astăzi mai mult ca oricând este cerută de la slujitorii milostivirii o adecvată şi actualizată pregătire teologică, spirituală, pastorală şi juridică. Pentru acest motiv, în curs va fi privilegiată o abordare "concretă", care tinde la administrarea corectă a reconcilierii, la soluţionarea cazurilor deosebit de delicate pe care, în sacrament, duhovnicul ar ajunge să le rezolve şi la atitudinea corectă pe care el va trebui să o asume, din când în când, pentru a însoţi penitenţii cu disponibilitate, duioşie şi grijă care se traduc în capacitatea de a asculta şi de a se îngriji de cel pe care îl are în faţa sa. Însă doresc să reafirm că, atunci când se vorbeşte de formare la celebrarea sacramentului, nu este vorba numai de a transmite noţiuni, teorii şi aspecte tehnice, de altfel necesare mereu. Va fi un duhovnic bun numai cel care va reuşi să deschidă larg porţile cerurilor pentru penitenţi, pentru că el însuşi cel dintâi a putut să experimenteze în viaţa sa iubirea milostivă a Tatălui asupra lui şi asupra mizeriilor sale. Aşadar, cum îi place Papei Francisc să repete, nu poate fi un duhovnic bun fără a fi un penitent bun.

Cursul se va încheia, vineri, 25 martie, cu celebrarea penitenţială în bazilica vaticană. De ce este semnificativ că papa a ales tocmai această ultimă ocazie pentru a consacra Ucraina şi Rusia Inimii Neprihănite a Mariei?

Cursul se va încheia cu celebrarea penitenţială prezidată de Sfântul Părinte tocmai pentru că, aşa cum am spus, pentru a învăţa să fii un duhovnic bun trebuie înainte de toate să te recunoşti păcătos şi să experimentezi asupra ta milostivirea şi iertarea Domnului. Penitenţiaria va pune la dispoziţie circa 80 de duhovnici (membri înşişi ai Tribunalului şi penitenţiari minori din bazilicile romane) care vor asculta spovezile credincioşilor în diferitele limbi. Consider deosebit de semnificativ că Papa Francisc a ales acest moment liturgic pentru a consacra Inimii Neprihănite a Mariei naţiunile Rusiei şi Ucrainei, în aceste zile aşa de tragice de mare durere şi suferinţă. Desigur, celebrarea cade în ziua solemnităţii Bunei Vestiri a Domnului. Dar cred că se poate vedea un raport strâns între sacramentul Pocăinţei şi cererea darului păcii de la Dumnezeu. Îmi vine în minte apelul insistent adresat de apostolul Paul credincioşilor din Corint, care exemplifică perfect invitaţia la convertire: "Vă rugăm pentru Cristos: lăsaţi-vă împăcaţi cu Dumnezeu" (2Cor 5,20). A ne recunoaşte păcătoşi şi a ne deschide la iertarea Tatălui iubitor este indispensabil pentru a obţine de la el darul păcii, pe care numai el îl poate da. Numai nişte inimi reconciliate de Dumnezeu, care au ştiut să recunoască răul comis şi au fost inundate de milostivirea sa, vor fi capabile la rândul lor să vadă demnitatea propriilor fraţi şi să reverse asupra lor cu toată generozitatea iubirea primită.

Pentru prima dată, anul acesta, Penitenţiaria va organiza şi un simpozion care tinde în mod specific spre formarea penitenţilor, pentru "a învăţa" să se spovedească. Ne puteţi da vreo anticipare în acest sens?

Cursul anual despre forul intern este adresat clericilor, adică acelora care sunt sau vor fi slujitorii sacramentului Reconcilierii. Totuşi, nu puţini credincioşi au exprimat în ultimii ani dorinţa de a putea avea acces la iniţiative asemănătoare de formare adecvată. Penitenţiaria, ţinând cont de acest interes real, are de aceea dorinţa de a organiza un simpozion, în zilele de 13-14 octombrie, deschis tuturor credincioşilor, laici sau călugări, pentru a aprofunda - de data aceasta din punctul de vedere al penitentului - cunoaşterea sacramentului şi pentru a învăţa să se spovedească bine şi tot mai rodnic.

Vorbind despre formarea penitenţilor pentru "a învăţa" să se spovedească bine, să nu uităm că în societatea de astăzi există dificultăţi pastorale în celebrarea sacramentului Pocăinţei. Care dintre ele sunt mai răspândite?

Da, este adevărat. Celebrarea sacramentului Reconcilierii a suferit de-a lungul anilor o anumită criză. O criză care ar trebui situată în contextul mai amplu de criză de valori şi, mai înainte, criză de credinţă care caracterizează societatea noastră contemporană. De fapt, omul de astăzi pare să-l fi şters pe Dumnezeu din orizontul propriu, pierzând sensul propriei existenţe; el încearcă să potolească acest gol refugiindu-se uneori în ideologii, în căutarea plăcerii, în posesia de bunuri materiale, în sentimentalism, în individualismul egoist, şi aşa mai departe. În acest context, în loc de a ceda în faţa descurajării, ar trebui relansat cu curaj şi încredere, în acţiunea pastorală a Bisericii, sacramentul Reconcilierii, conştienţi că numai iubirea infinită a lui Dumnezeu poate umple inima omului cu adevărată bucurie şi fericire. Cred că din această conştiinţă derivă şi o mare responsabilitate şi o angajare mai mare pentru preoţii duhovnici. Papa Francisc a indicat adesea care sunt caracteristicile pe care ei sunt chemaţi să le asume, pentru a deveni tot mai mult martori cu adevărat credibili şi canale rodnice ale milostivirii Domnului.

În această privinţă ar trebui reluat în mână capitolul 10 din scrisoarea Misericordia et misera, care trasează calea pentru a realiza un adevărat parcurs de însoţire spirituală a credincioşilor la întâlnirea cu Dumnezeu şi evidenţiază, de asemenea, diferitele etape ale unui proces educativ la Spovadă, la care fiecare slujitor al sacramentului ar trebui să se refere constant.

(După L'Osservatore Romano, 18 martie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 416.