Papa Francisc: Angelus (16 ianuarie 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi relatează episodul nunţii din Cana, unde Isus transformă apa în vin pentru bucuria mirilor. Şi se încheie aşa: "Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el" (In 2,11). Observăm că evanghelistul Ioan nu vorbeşte despre minune, adică despre un fapt puternic şi extraordinar care generează uimire. Scrie că la Cana are loc un semn, care trezeşte credinţa discipolilor. Aşadar, putem să ne întrebăm: ce este un "semn" conform Evangheliei?

Un semn este un indiciu care revelează iubirea lui Dumnezeu, adică nu îndreaptă atenţia asupra puterii gestului, ci asupra iubirii care l-a provocat. Ne învaţă ceva despre iubirea lui Dumnezeu, care este mereu aproape, duios şi compătimitor. Primul semn are loc în timp ce doi miri sunt în dificultate în cea mai importantă zi din viaţa lor. În mijlocul sărbătorii lipseşte un element esenţial, vinul, şi bucuria riscă să se stingă printre criticile şi nemulţumirea invitaţilor. Să ne imaginăm cum poate merge înainte o sărbătoare de nuntă numai cu apă! Este teribil, o figură urâtă vor face mirii!

Cea care îşi dă seama de problemă este Sfânta Fecioară Maria, care o semnalează cu discreţie lui Isus. Şi el intervine fără zgomot, aproape fără a arăta asta. Totul se desfăşoară în discreţie, "în culise": Isus le spune servitorilor să umple vasele cu apă, care devine vin. Aşa acţionează Dumnezeu, cu apropiere, cu discreţie. Discipolii lui Isus percep asta: văd că graţie lui sărbătoarea de nuntă a devenit şi mai frumoasă. Şi văd şi modul de a acţiona al lui Isus, această slujire a sa în ascuns - aşa este Isus: ne ajută, ne slujeşte în ascuns, în acel moment -, aşa încât felicitările pentru vinul bun se îndreaptă apoi către mire, nimeni nu-şi dă seama, numai servitorii. Aşa începe să se dezvolte în ei germenul credinţei, adică ei cred că în Isus este prezent Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu.

Este frumos să ne gândim că primul semn pe care-l face Isus nu este o vindecare extraordinară sau o minune în templul din Ierusalim, ci un gest care vine în întâmpinarea unei necesităţi simple şi concrete a oamenilor obişnuiţi, un gest familial, o minune, să spunem aşa, "în vârful picioarelor", discretă, silenţioasă. El este gata să ne ajute, să ne ridice. Şi atunci, dacă suntem atenţi la aceste "semne", suntem cuceriţi de iubirea sa şi devenim discipoli ai săi.

Dar există o altă trăsătură distinctivă a semnului de la Cana. În general vinul care se dădea la sfârşitul sărbătorii era cel mai puţin bun; şi astăzi se face aşa, oamenii în acel moment nu disting atât de bine dacă este un vin bun sau un vin un pic diluat. În schimb, Isus face în aşa fel încât sărbătoarea să se încheie cu vinul mai bun. Simbolic asta ne spune că Dumnezeu vrea pentru noi ceea ce este mai bun, ne vrea fericiţi. Nu-şi pune limite şi nu ne cere dobânzi. În semnul lui Isus nu există spaţii pentru scopuri secundare, pentru pretenţii faţă de miri. Nu, bucuria pe care Isus o lasă în inimă este bucurie deplină şi dezinteresată. Nu este o bucurie diluată!

Aşadar, vă sugerez un exerciţiu, care ne poate face foarte bine. Să încercăm astăzi să umblăm printre amintiri în căutarea semnelor pe care Domnul le-a făcut în viaţa mea. Fiecare să spună: în viaţa mea, ce semne a făcut Domnul? Ce indicii ale prezenţei sale? Semne pe care le-a făcut pentru a ne arăta că ne iubeşte; să ne gândim la acel moment dificil în care Dumnezeu m-a făcut să experimentez iubirea sa... Şi să ne întrebăm: cu ce semne, discrete şi grijulii, m-a făcut să simt duioşia sa? Când l-am simţit mai aproape pe Domnul, când am simţit duioşia sa, compasiunea sa? Fiecare dintre noi în istoria sa are astfel de momente. Să mergem în căutarea acelor semne, să le comemorăm. Cum am descoperit apropierea sa? Cum în mine a rămas în inimă o mare bucurie? Să retrăim momentele în care am experimentat prezenţa sa şi mijlocirea Mariei. Ea, Mama, care ca la Cana este mereu atentă, să ne ajute să preţuim semnele lui Dumnezeu în viaţa noastră.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Exprim apropierea mea de persoanele lovite de ploi puternice şi inundaţii în diferite regiuni din Brazilia în ultimele săptămâni. Mă rog îndeosebi pentru victime şi pentru cei din familiile lor şi pentru cei care şi-au pierdut casa. Dumnezeu să susţină angajarea celor care duc ajutor.

Din 18 până în 25 ianuarie se va desfăşura Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, care în acest an propune să ne oglindim în experienţa magilor, veniţi din Răsărit la Betleem pentru a-l onora pe Regele Mesia. Şi noi, creştinii, în diversitatea confesiunilor şi tradiţiilor noastre, suntem pelerini pe drum spre unitatea deplină şi ne apropiem de ţintă cu cât ţinem mai mult privirea îndreptată spre Isus, unicul nostru Domn. În timpul Săptămânii de Rugăciunii, să oferim şi trudele noastre şi suferinţele noastre pentru unitatea creştinilor.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări. Un salut special adresez grupului "Girasoli della Locride" ("Florile soarelui de la Locri"), din Locri, cu cei din familie şi cu animatorii.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 617.