60 de ani de Medicină la Universitatea Catolică. Anelli: a da sens şi remediu bolii

de Michele Raviart

Respectarea pacientului ca persoană fără a renunţa la cercetare şi la tehnologie. Aceasta este abordarea care a călăuzit întotdeauna Facultatea de Medicină şi Chirurgie de la Universitatea Catolică Sacro Cuore, născută în 1961 dintr-o intuiţie a părintelui Agostino Gemelli. Şaizeci de ani care vor fi amintiţi astăzi de Papa Francisc, la Liturghia pe care o va prezida la Policlinica Gemelli. Rectorul Universităţii, profesor Franco Anelli, care îl va primi pe pontif, relatează la Vatican News aşteptarea pentru acest eveniment deosebit de semnificativ la aproape de doi ani de la începutul pandemiei.

Rector Anelli, cum se trăieşte la Universitatea Catolică aşteptarea acestei vizite a Papei Francisc?

Ne pregătim cu mare aşteptare. Sfântul Părinte va veni să celebreze o Liturghie şi este un moment important, nu numai pentru celebrare, ci pentru că oferă oportunitatea de a ne opri un moment toţi şi a ne aduna în jurul cuvântului Papei Francisc. Sperând ca timpul să ne asiste, am predispus pentru celebrarea Liturghiei piaţa care este în faţa institutelor biologice, deci vor putea asista numeroase persoane, noi imaginăm circa două mii. Va fi un mod pentru a ne recunoaşte, pentru a ne reuni într-o ocazie importantă şi numai pentru amintirea unei zile foarte semnificative, cea de acum 60 de ani în prezenţa Sfântului Ioan al XXIII-lea. Va fi o ocazie de întâlnire foarte importantă, mai ales după perioada pe care am petrecut-o. Cred că este cel mai mare eveniment coral din ultimii ani pe care îl putem desfăşura în siguranţă pentru că am respectat toate precauţiile şi pentru că persoanele au făcut în aşa fel încât să se protejeze de pandemie şi vor să fie din nou împreună. Este un mod de a ne aduna în jurul valorilor noastre.

Ce raport a fost, cel a Facultăţii de Medicină cu papii?

Dacă se privesc discursurile făcute cu ocazia inaugurării - erau un papă care conducea şi unul care avea să urce la tron imediat după aceea pentru că era prezent şi fostul cardinal Giovanni Battista Montini - a fost un raport de atenţie şi prezenţă constantă. Deja cu ocazia acelei celebrări, toţi au perceput şi au fost conştienţi imediat de semnificaţia ideală pe care o avea constituirea unei Facultăţi de Medicină în Universitatea Catolică. Însemna a fi martori a unei apropieri de practica medicală, de cercetarea ştiinţifică în domeniul medical, de educaţie şi de practicare care să fie inspirate şi conformate de valorile care ne caracterizează. Există o frază a lui Montini în care spune că bolnavul din spitalul nostru merge să caute "sens şi remediu" pentru boala sa, care este marea întrebare pe care o au toate persoanele atunci când se îmbolnăvesc, eh acest lucru este probabil un pic mai caracteristic pentru un spital catolic.

Fără a uita după aceea figura părintelui Gemelli de la care se naşte această intuiţie...

Desigur, el este un medic. A luat licenţa în medicină la Pavia într-un context de cercetare ştiinţifică în mod ideal pozitivistă. Era un psiholog şi la un moment dat percepe şi simte în manieră foarte puternică dimensiunea relaţională a practicii medicale, în sensul raportului cu bolnavul, şi vrea ca medicul care se formează la Gemelli să fie martor al acestei abordări. Este unul din pionierii apropierii ştiinţifice de temele psihologice.

În aceşti 60 de ani, cum s-au relaţionat aceste valori cu cercetarea medicală şi cu inovaţia?

Desigur medicina s-a schimbat enorm în decursul timpului şi există necesitatea unei regândiri şi redefiniri constante a rolului medicului ca om şi a relaţiei dintre acesta şi pacient ca relaţie inter-subiectivă. Este foarte uşor să se alunece într-o derivă foarte orientată spre îngrijire şi spre medicină ca tehnică, înţeleasă nu numai ca tehnologie mecanică - astăzi există tehnologii de rafinament şi sofisticare foarte mari - dar şi ca apropiere procedurală stereotipată şi formală de îngrijire. Umanizarea medicinii cere o recuperare puternică a dimensiunii rolului medicului nu numai ca subiect care aplică un protocol sau acţionează instrumente tehnologice sau administrează medicamente deosebit de avansate, ci unul care pe planul acţiunii profesionale recuperează înainte de toate apropierea de integritatea persoanei bolnavului faţă de o specializare, foarte utilă, uneori în mod inevitabil salvatoare, dar care duce la o parcelare a abordării, deci uneori îndreptată să vadă mai degrabă fiecare boală decât ansamblul tabloului clinic. Aceasta este o chestiune eminamente tehnică de apropiere de bolnav, care găseşte o soluţie şi în predispunerea de modele corespunzătoare de organizare a spitalului, care să aducă o pluralitate de competenţe simultan în jurul bolnavului însuşi, dar pe de altă parte cu necesitatea de a aminti mereu persoana bolnavului, de care nu ne putem apropia pur şi simplu dedicând atenţie rezultatelor examenelor clinice sau al diagnosticării prin imagini, deci trebuie să ne amintim că acele radiografii, acel ansamblu de cifre, de proiecţii informatice reprezintă o persoană umană.

Această abordare este cerută după aceea şi în formarea celor care vor fi viitorii medici şi tocmai studenţii Facultăţii. De exemplu, printre textele care sunt cerute pentru admitere, este şi Laudato si', cu dezvoltarea umană integrală...

Formarea persoanelor nu vine numai din textele care li se încredinţează ca ghid, ci derivă din climă, din aerul pe care-l respiră zilnic, din exemplul pe care-l primesc profesorii. Acest lucru este deosebit de adevărat într-o Facultate de Medicină în care didactica, mai ales în anii mai avansaţi de cursuri, nu se face punând o catedră între profesor şi studenţi, ci în interiorul spitalului, deci în mod şi mai viu cu forma exemplului. Cu ocazia unei vizite care a fost făcută la Universitatea noastră, Sfântul Părinte a spus că trebuie învăţat cu exemplul şi numai dacă este necesar cu cuvintele. Uneori nu este posibil, aş spune că în schimb în medicamente ocazia există.

(După Vatican News, 5 noiembrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 421.