Valea Seacă: Liturghie cu recviem pentru părinte Ioan Ciuraru, OFMConv.

Liturghia de înmormântare a pr. Ioan Ciuraru, OFMConv., decedat la 12 octombrie 2021, în spitalul din Perugia, Italia, a fost celebrată în Bazilica Inferioară "Sfântul Francisc" din Assisi, joi, 14 octombrie 2021. Pentru odihna sufletului părintelui răposat, în localitatea sa natală, Valea Seacă (BC) a fost celebrată o Liturghie cu recviem sâmbătă, 30 octombrie 2021, la ora 10.30, în Biserica "Naşterea Sfintei Fecioare Maria", celebrarea fiind prezidată de pr. Egidiu Condac, vicar general, printre concelebranţi fiind Mons. Petru Sescu, episcop auxiliar nou-numit, şi pr. Damian Patraşcu, ministru provincial.

Sâmbătă, 30 octombrie 2021, la ora 10.30, Biserica "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" din Valea Seacă (BC) a devenit locul de întâlnire a mai multor credincioşi: localnici, fraţi franciscani, surori din diferite congregaţii şi preoţi ai diecezei. Prezenţa lor a fost motivată de invitaţia unui om; un om cunoscut personal de mulţi, însă ştiut de şi mai mulţi doar din auzite, un om iubit de unii, însă neluat în seamă şi chiar dispreţuit de alţii: Isus din Nazaret. Pe acest om noi îl mărturisim pe bună dreptate "Fiul lui Dumnezeu, unul-născut, (...) întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară (...), s-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat; a înviat a treia zi şi şade de-a dreapta Tatălui...", de unde are să vie să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi. Graţie lui, a vieţii, morţii şi învierii sale, cei prezenţi nu au plâns asemenea celor deznădăjduiţi, ci, cu încredere, l-au încredinţat nemărginitei sale milostiviri pe părintele Ioan Ciuraru, OFMConv., care în ziua de 12 octombrie 2021, ora 11.10, a plecat din spitalul "Santa Maria della Misericordia" din Perugia, fără a mai zăbovi, direct spre casa Tatălui ceresc. Pe Cristos l-au cinstit, iar a lui moarte şi înviere le-au celebrat prin Sfânta Liturghie prezidată de pr. Egidiu Condac, vicar general, alături de Mons. Petru Sescu, episcop auxiliar nou-numit, pr. Damian Patraşcu, ministru provincial, şi numeroşi preoţi.

Cuvântul de învăţătură, ţinut de pr. Ştefan Acatrinei, a dorit să călăuzească gândurile şi rugăciunea participanţilor la celebrarea euharistică spre Cristos, care este acelaşi ieri, astăzi şi întotdeauna (cf. Evr 13,8), privind spre Cristos ieri cu recunoştinţă, spre Cristos astăzi prin rugăciune şi spre Cristos în veşnicie cu speranţă.

Atenţia s-a îndreptat mai întâi spre Cristos ieri, privind cu recunoştinţă spre trecut pentru binecuvântările revărsate cu îmbelşugare asupra fratelui nostru. Gratitudinea a luat în consideraţie, în primul rând, moartea ispăşitoare şi învierea dătătoare de viaţă a lui Isus Cristos care a murit şi a înviat nu numai pentru toţi, ci şi pentru fiecare în parte, adică şi pentru părintele Ioan. Mai mult, Isus l-a renăscut la o viaţă nouă prin botez, l-a hrănit la masa euharistică şi l-a mângâiat de nenumărate ori şi l-a vindecat prin sacramentul reconcilierii. Dumnezeu i-a dăruit 54 de ani de viaţă, dintre care 31 au fost oferiţi de fr. Ioan cu generozitate slujirii Bisericii lui Cristos, în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, 24 ca preot, iar 8 ca ministru provincial. Dumnezeu l-a binecuvântat cu o credinţă profundă care l-a ajutat să rămână neclintit în slujire şi să răzbată prin dificultăţile inerente vieţii de slujitor, chiar cu riscul de a-şi periclita şi şubrezi sănătatea; i-au plăcut şi a iubit claritatea şi coerenţa învăţăturii Bisericii Catolice, a preţuit ceremoniile ei, a căror frumuseţe o scotea în evidenţă prin calităţile sale muzicale.

Deoarece ne găseam în biserică nu atât pentru a vorbi de părintele Ioan, ci, mai degrabă, a vorbi pentru el, de "a pune o vorbă" pentru el, privirea a fost îndreptată imediat spre Cristos astăzi, pentru a se contempla prezentul prin intermediul rugăciunii şi, drept urmare, s-a evidenţiat importanţa rugăciunii pentru cei răposaţi. Părintele Ioan s-a străduit, cu siguranţă, să-l iubească pe Dumnezeu şi aproapele, însă, asemenea oricăruia dintre noi, a făcut-o, probabil, într-un mod nedesăvârşit; adică e posibil ca datorită morţii premature să nu fi ajuns încă la "omul desăvârşit" (Ef 4,13). Întrucât bucuria cerului poate fi gustată doar de cei care au ajuns "la măsura staturii plinătăţii lui Cristos" (Ef 4,13), s-a subliniat importanţa oferirii jertfei Sfintei Liturghii, rugăciunea prin excelenţă, pentru realizarea acelei desăvârşiri, care să-l elibereze pe părintele Ioan de orice pedeapsă a păcatului.

În cele din urmă, contemplându-l pe Cristos în veşnicie, am fost invitaţi să ne gândim la locul nostru în veşnicie şi dacă acesta va fi cu Domnul. Chiar când ne rugăm ca răposaţii să fie admişi la bucuria măririi veşnice, nu putem face abstracţie de noi înşine. Fiecare înmormântare ne aminteşte cât de vulnerabili suntem, cât de subţire este vălul dintre timp şi veşnicie, vălul ce desparte această lume de cea viitoare, vălul dintre prilejul convertirii şi momentul judecăţii.

Celebrarea euharistică a fost urmată de un prohod ce a încheiat rugăciunea oferită pentru odihna sufletului părintelui Ioan.

Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului (Ps 116,12-13).

Pr. Ştefan Acatrinei, OFMConv.

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 30 octombrie: Valea Seacă: Liturghie cu recviem pentru părinte Ioan Ciuraru, OFMConv.

* * *

Din arhiva ercis.ro:

Assisi: Funeraliile părintelui Ion Ciuraru, OFMConv.

A trecut la Domnul pr. Ion Ciuraru, OFMConv.

lecturi: 2285.