Pământul care suferă este strigătul săracilor şi va fi strigătul tuturor

de sr. Bernadette Mary Reis, FSP

Liderii din toată lumea urmează să se reunească la Glasgow pentru Conferinţa Părţilor la Convenţia-Cadru a ONU despre schimbările climatice (COP26), care se va ţine de la 31 octombrie la 12 noiembrie 2021. Se tinde la accelerarea acţiunii spre obiectivele Acordului de la Paris şi ale Convenţiei însăşi. În ajunul întâlnirii, Vatican News a vorbit cu profesorul Beerabhadran Ramanathan, care în 2015 a fost consilier ştiinţific al delegaţiei vaticane la COP21 din Paris. Previziunea climatologului este că "timpul anormal" pe care-l trăim astăzi va fi amplificat cu 50% dacă nu acţionăm rapid.

Strigătul mamei natură

Definit în diferite ocazii "expertul climei papei", Ramanathan a scris primele sale comentarii despre schimbările climatice în desfăşurare în lume în 1975, când avea 31 de ani. Atunci, spune el, "nu se vorbea încă în termeni umani. Se vorbea despre gheţarii care se topeau, despre nivelurile mării care creşteau... Pentru că, în realitatea, această schimbare între încălzire şi extremele climatice a început să se manifeste în manieră aşa de evidentă numai în ultimii zece ani".

"Mama Natură, spune profesorul Ramanathan, încearcă să ne spună în orice mod că îi facem rău. Şi asta mă duce la ceea ce spune Papa Francisc în Laudato si', când vorbeşte despre strigătul pământului. Noi trebuie să-l ascultăm. Şi el ne spune şi că trebuie să-l ascultăm împreună cu strigătul săracilor".

Strigătul pământului

În ce mod strigă pământul? Unul este creşterea temperaturii. Profesorul Ramanathan aminteşte că a pregătit în 2018 o publicaţie împreună cu colegii săi, în care prevede că până în 2030 temperatura va creşte cu 1,5 grade. "Şi mai lipsesc nouă ani. A trece de la 1 la 1,5 corespunde cu o majorare de 50%. Să ne imaginăm tot ceea ce se întâmplă astăzi, amplificat cu 50%".

Creşterea temperaturii ajunge în schimbarea modelelor climatice, întrucât cele două sunt în relaţie strânsă una cu cealaltă. Omul de ştiinţă avertizează că suntem abia la începutul efectelor "încălzirii globale, care în ultimii 10-15 ani s-a transformat în tulburarea globală a sistemelor climatice în toată lumea. În fiecare parte a pământului oamenii experimentează o climă cel puţin bizară", continuă profesorul. "Ceea ce în mod normal se întâmplă la fiecare o mie de ani, la fiecare cinci sute de ani, acum se întâmplă de două ori în zece ani. Modelul general este că regiunile uscate devin şi mai uscate în timp ce regiunile umede devin şi mai umede. Mai umed ar fi bine dacă ploile s-ar manifesta într-o ploaie gentilă. În schimb mai umed este oribil dacă este ca ploaia pe care am văzut-o căzând în Germania, acea ploaie care distruge totul, inclusiv persoanele".

Strigătul săracilor

Profesorul Ramanathan îl admiră pe Papa Francisc pentru că a legat strigătul pământului cu strigătul săracilor. Există perspective concrete, tangibile - spune el - că acele "trei miliarde de persoane pe faţa pământului care încă nu au descoperit combustibilii fosili" sunt lovite de schimbarea temperaturii şi a climei. "Am vorbit despre asta cu Papa Francisc", afirmă el. "Ei continuă să ardă lemne de foc şi baligă de vacă şi gunoaie organice pentru a răspunde la necesităţile lor de bază, precum gătirea şi încălzirea caselor. Şi totuşi, chiar ei vor plăti consecinţele cele mai rele ale idilei noastre cu combustibili fosili: cea mai mare parte din aceste trei miliarde de persoane sunt agricultori. Dar nu vorbim despre agricultorii occidentali, care au mii, milioane de hectare: în schimb fiecare dintre aceştia dispune, în schimb, de jumătate de hectar, poate că un hectar...".

Pentru "agricultorii de subzistenţă" din India asta înseamnă că "vin ploile musonice - dar ploaia cade abundent, adică: atunci când plouă, plouă abundent. Şi mă vei întreba: «Şi care este problema?». Problema este că atunci când plouă abundent, apa ajunge direct în ocean: se scurge, dar duce cu ea toate nutrienţii care sunt în pământ".

Strigătul tuturor

Acum nu numai Mama Natură, pământul şi săracii înalţă strigătul lor: de acum toţi suferă din cauza efectelor încălzirii globale, săracii, clasa mijlocie şi bogaţii, toţi în acelaşi mod. Inundaţiile şi incendiile nu fac deosebire între persoane şi copaci. Una dintre temerile profesorului Ramanathan "este că schimbarea climatică intră în sufrageriile noastre în acelaşi mod în care a intrat Covid-ul, fără a cruţa pe nimeni".

"Gândul meu se îndreaptă îndeosebi spre persoanele între 30 şi 50 de ani, care încă trăiesc de la un salariu la altul şi care vor să-i trimită la şcoală pe copii: când casa lor ajunge să fie distrusă de un incendiu... şi să ne gândim că în cinci, zece ani, asigurările vor da faliment, nu vor mai fi în măsură să asigure casa ta. Când spun că schimbarea climatică va intra în sufrageriile noastre mă gândesc la faptul că există foarte multe persoane care nu mai au sufrageria din cauza incendiilor sau a inundaţiilor".

Transformarea acelui strigăt

Însă, putem face alegeri, afirmă profesorul Ramanathan: putem alege să facem ca broasca râioasă din poveste, care nu face nimic în timp ce creşte temperatura apei în care este cufundată, până când moare. "Din fericire, noi suntem mult mai inteligenţi decât ea: ştim să reacţionăm. Dacă vom fi pregătiţi, vom putea evita cea mai mare parte de dezastrelor".

Omul de ştiinţă nu crede că mai este posibilă schimbarea situaţiei schimbând stilurile de viaţă: "Îmi pare rău să o spun, dar de acum este prea târziu. Avem nevoie de un proiect serios pentru a construi rezilienţa". În termeni concreţi, asta înseamnă a-i încuraja pe agricultori să adapteze culturile lor la noile modele climatice. "Între timp, depinde unde te afli în acest hotspot climatic: eşti în partea uscată, care devine tot mai uscată, sau în partea umedă, care devine tot mai umedă? Dacă eşti în partea umedă care devine tot mai umedă, va trebui să reconstitui solul, pentru că apa îl duce cu sine". Dacă luăm ca exemplu California, o zonă într-o zonă uscată, putem afirma că nu mai este sustenabilă cultivarea migdalelor: "Nu văd modul în care pot să supravieţuiască. Dacă în schimb se transformă în culturi care cer mai puţină apă, atunci pot să se descurce".

Şi continuă: "Dacă observăm semnele schimbării climatice de astăzi şi nu dintre acelea de acum 15-20 de ani, modelele pot să fie modificate". Asta cere "o gestionare globală a apei pentru a produce hrană. Nu aş face o diferenţă între apă şi hrană: de fapt, apa şi hrana sunt ca oxigenul pentru fiinţele vii". În afară de asta, trebuie raţionat şi cu privire la exigenţele micilor agricultori" nu numai în termeni de eficienţă, beneficiu şi alimentare a lumii ci şi în termeni de bunăstare a acestor trei miliarde de fiinţe umane pe care noi le vătămăm cu acele schimbări climatice pe care noi le-am activat".

Care glas va fi ascultat?

Al doilea obiectiv este acela "de a coborî curba emisiilor" dar - aşa cum afirmă profesorul Ramanathan - această abordare a schimbărilor climatice este puternic politizată. Atât timp când nu este separat de ambalajul politic în care este blocat actualmente, va continua doar să separe persoanele şi să creeze diviziuni.

"Singurele forumuri nepolitice, după părerea mea, sunt bisericile, templele, sinagogile, moscheile. Tot ceea ce este spus persoanelor are un aspect politic. Din păcate, şi mass-media sunt polarizate pe cele două fronturi. Oamenii trebuie să fie instruiţi rapid şi organizaţiile şi liderii religioşi pot umple golul: Papa Francisc a făcut primul pas cu Laudato si'. La Academia Pontificală de Ştiinţe s-au desfăşurat multe întâlniri în care ştiinţa, credinţa şi politica s-au aliat. Şi voi, catolicii, aveţi pulsul direct al săracilor: dacă veţi reuşi să convingeţi chiar şi numai 10% din restul de 50%, vom fi deja un mare pas înainte: atunci vom putea alege lideri corespunzători care vor lua iniţiativele corecte". "Eu bazez totul pe credinţă".

Biografia. Originar din Chennai, în India, Veerabhadran Ramanathan a completat studiile superioare şi universitare în India, apoi s-a mutat în Statele Unite unde a obţinut doctoratul la State University din New York. Actualmente ocupă funcţia de preşedinte al catedrei de Sustenabilitate climatică "Edward A. Friedman" de la Universitatea Californiei San Diego. În octombrie 2004, Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a numit academician în Academia Pontificală de Ştiinţe.

(După Vatican News, 26 octombrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 414.