Anul Sfântului Iosif

Cele mai multe da-uri ale Sfântului Iosif

S-ar putea citi viaţa Sfântului Iosif la lumină unor da care au semnat etapele principale ale vieţii sale.

Da pentru a accepta realitatea. În faţa sarcinii Mariei Iosif se pune într-o atitudine de reflecţie. El nu poate schimba realitatea pe care a cunoscut-o, dar se întreabă cum să se pună în faţa acesteia. Uneori nu este uşor să acceptăm realitatea persoanelor şi a situaţiilor. În acele momente multe sunt întrebările pe care le simţim înăuntrul nostru. Sfântul Iosif ne sugerează să aşteptăm şi să începem să elaborăm înăuntrul nostru o posibilă lectură a realităţii, deoarece în ea se ascunde mereu un mesaj. Trebuie descoperit.

Da în credinţă. Îngerul în vis îi explică lui Iosif ce se întâmplă şi de ce se întâmplă. Îi explică lui Iosif sarcina care îi este încredinţată. A accepta că unele lucruri nu le putem înţelege şi a se lăsa iluminat este o mare act de umilinţă. Iosif acceptă ca Dumnezeu să intervină în viaţa lui şi a Mariei, iar cu credinţă îi spune da acestuia.

Da vieţii. Când Iosif decide să o ia la sine, în casă, pe Maria ca soţie, acest lucru a presupus deschiderea lui către viaţa de soţ şi de tată. Viaţa visată şi gândită împreună cu Maria poate să continue ca visul să devină realitate; acel copil deja prezent în sânul Mariei cere să fie primit, iubit şi educat, crescut întrucât este o viaţă care cere un tată şi o mamă.

Da slujirii. Sfântul Iosif îşi exercită pe deplin sarcina de tată şi de soţ. El pune profesiunea sa, adică meseria sa, în slujirea Mariei şi a lui Isus pentru a câştiga zi de zi ceea ce este de folos pentru viaţa concretă a unei familii, el slujeşte ocrotind şi păzind comorile sale, riscând siguranţă şi linişte. El slujeşte pentru că nu refuză lipsurile, dificultăţile pe care le întâmpină, dar Sfântul Iosif este acela care împreună cu Isus şi Maria formează o familie cu prezenţa sa, cu afecţiunea sa, cu misiunea sa de a fi soţ şi tată întotdeauna atent la necesităţile lor.

Da tăcerii. Chiar şi a tăcea poate să fie o formă, un mod de ascultare dacă apoi faptele concrete afirmă că Sfântul Iosif e mereu acela care realizează, înfăptuieşte nu voinţa sa, ci voinţa Tatălui. Faptele concrete vorbesc, acceptând responsabilitatea proprie în feluritele, diferitele momente, ocazii pe care o viaţă le prezintă, uneori în mod neaşteptat şi departe de aşteptările noastre. Despre Sfântul Iosif cunoaştem puţin despre viaţa lui şi nu ştim nimic despre moartea sa; şi acest lucru face parte din tăcerea lui.

Da de a fi discipoli. Iosif acceptă cuvintele lui Isus regăsit în templu. El ştie că acest fiu are un tată de la care a fost trimis şi de care Isus ascultă în mod desăvârşit, total. A fi discipol înseamnă a medita acest adevăr în propria inimă, înseamnă a contempla acest copil, fiu, care creşte în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, înseamnă a şti, a înţelege că el este cuvântul de ascultat şi de trăit. Aşa cum Iosif îl învăţă pe Isus meseria de tâmplar, Iosif contemplă Fiul lui Dumnezeu în umilinţa întrupării sale.

Da propriei vocaţii. Toate aceste da-uri se pot rezuma într-un singur da. Iosif realizează propria vocaţie de soţ, de tată, de purtător de grijă al Domnului. Istoria lui Iosif ne învaţă că în măsura cu care ştim să spunem da lui Dumnezeu spunem da vieţii noastre punând-o în condiţia de a se realiza pe deplin.

De amintit: Cartea Sfântul Iosif. Purtătorul de grijă al lui Isus, scrisă de pr. Tullio Locatelli, se poate găsi în toate librăriile catolice din ţară.

Pr. Fabio Volani,
Iosefin al lui Murialdo, Roman

* * *

Din arhiva ercis.ro:

Editura "Serafica": Cinci cărţi noi, printre care şi Sfântul Iosif. Purtătorul de grijă al lui Isus

lecturi: 728.