La Córdoba beatificarea a 127 martiri ai Războiului Civil Spaniol

Martori ai unei Biserici marcate de persecuţii

de Alfonso Ramírez Peralbo
postulatorul cauzei

De-a lungul istoriei sale, Córdoba a fost o Biserică de martiri. Numai pentru a cita câţiva, deja în timpul persecuţiilor romane ale împăratului Diocleţian, avem martirii Sfântul Acisclo şi Sfânta Victoria (17 noiembrie 304). Urmează sfinţii Faust, Ianuariu şi Marcial (13 octombrie 304), Zoilo (27 iunie 304) şi atâţia alţii. Din epoca musulmană sunt Sfântul Eulogiu (11 martie 859), Sfânta Leocraţia, fecioară şi martiră (15 martie 859) şi mulţi alţii. În secolul al XX-lea este Fericita Victoria Díez, de la Instituţia Terezină (12 august 1936).

Cei 127 de martiri din Córdoba - care sunt beatificaţi sâmbătă dimineaţă, 16 octombrie 2021, la ora locală 11.00 [ora 12.00 în România], în catedrala oraşului andaluzian, de cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, reprezentându-l pe Papa Francisc - au trăit cu mare coerenţă adeziunea lor la Isus Cristos şi au mărturisit-o până la capăt, vărsându-şi sângele, opunând blândeţea în faţa erupţiei unei violenţe oarbe şi distructive. În viaţa lor şi mai ales în martiriul lor au ajuns la vârful unei iubiri mai puternice decât suferinţa şi decât disperarea, în comuniune cu Domnul, învingător al păcatului şi al morţii.

Unii dintre ei erau preoţi diecezani, alţii călugări şi călugăriţe, alţii seminarişti, laici şi laice. Ei au îndurat pericole, chinuri şi condamnare nedreaptă, până la vărsarea sângelui, în cursul persecuţiei religioase sângeroase dezlănţuite în Spania înainte şi în timpul Războiului civil (1936-1939). Astăzi strălucesc în Biserică şi în lume ca martori ai bunătăţii şi milostivirii Domnului în deşertul egoismului şi samavolniciei.

Grupul glorios al acestor slujitori ai lui Dumnezeu - cu vârstă cuprinsă între 15 şi 88 de ani dintre care 115 bărbaţi şi 12 femei - este condus de Juan Elías Medina, născut la Castro del Río la 16 decembrie 1902, hirotonit preot la 1 iulie 1926, paroh în oraşul său în momentul persecuţiei împotriva Bisericii, închis de miliţienii anarhici şi măcelărit la 25 septembrie 1936.

Tratament asemănător au primit toţi ceilalţi slujitori ai lui Dumnezeu.

Toţi l-au urmat pe Isus până la jertfa supremă, amestecând sângele lor cu cel al Mielului. În acţiunea lor strălucesc blândeţea şi hotărârea, angajarea pentru pace şi libertatea interioară, încrederea în Dumnezeu şi afirmarea demnităţii umane.

Viaţa creştinului are o unică finalitate: aceea de a ajunge la unirea intimă cu Cristos. Martiriul este una din căile propuse pentru sfânta maică Biserică pentru a ajunge la acest scop. Secolul al XX-lea, spunea Sfântul Paul al VI-lea la canonizarea martirilor din Uganda evocând textul lui Tertulian "sângele martirilor este sămânţa creştinilor", a devenit din nou secolul martirilor. Persecuţiile făcute de "cristeros" în Mexic, cele totalitare ale comunismului în Rusia, ale nazismului şi fascismului în Germania şi Italia, până la marea persecuţie religioasă din Spania în secolul trecut (1934-1939) - numai pentru a cita câteva - demonstrează că au existat mai mulţi creştini persecutaţi şi morţi in odium fidei decât în timpul marilor persecuţii din Imperiul roman. Persecuţia este starea normală a vieţii Bisericii şi martiriul este modul în care creştinul mărturiseşte credinţa sa în Cristos.

Cu privire la faima de martiriu a celor 127, ea s-a răspândit în comunitatea eclezială, motiv pentru care în 2010 s-a deschis procesul diecezan la Córdoba. Fiind transmisă investigaţia diecezană la Congregaţia Cauzelor Sfinţilor în 2012, Positio pregătită a trecut cu rezultat pozitiv toate etapele. Istoricii şi teologii, precum şi cardinalii şi episcopii au recunoscut că slujitorii lui Dumnezeu au fost ucişi pentru fidelitatea lor faţă de Cristos şi faţă de Biserică.

(După L'Osservatore Romano, 15 octombrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 604.