Interviu luat lui Ahmad Muhammad Al Tayyeb, mare imam de Al Azhar

"Fratelli tutti" enciclică şi pentru musulmani

de Andrea Tornielli

"Fiecare din noi a descoperit o mare sintonie spirituală şi de gândire faţă de crizele care îl chinuiesc pe omul contemporan...". Ahmad Muhammad Al Tayyeb, mare imam de Al Azhar, în zilele prezenţei sale la Roma pentru a participa la câteva evenimente importante alături de Papa Francisc şi de alţi lideri religioşi, a vizitat studiourile de la Radio Vatican - Vatican News şi a răspuns la câteva întrebări despre raportul său cu pontiful, la un an de la publicarea enciclicei Fratelli tutti.

Înainte de toate, ne puteţi povesti cum s-a născut şi s-a dezvoltat prietenia cu Papa Francisc? Ce înseamnă pentru dumneavoastră această prietenie?

Originile se pot găsi la începutul raportului islamului cu creştinismul, când profetul Mahomed i-a trimis în Abissinia, unde domnea regele creştin Negus, pe însoţitorii şi adepţii săi asupriţi şi săraci care au îndurat torturi crunte din partea păgânilor la Mecca. Acest rege i-a primit pe musulmani, garantându-le refugiu şi protecţie, iar ei s-au întors în peninsula arabă numai după ce societatea musulmană a obţinut putere. Astfel, a fost dificil, dacă nu imposibil, ca ei să îndure torturi sau să abandoneze religia lor. Acest raport între creştinism şi islam a continuat timp de zece secole, cu suişuri şi coborâşuri, dar şi în momentele mai întunecate, cum ar fi războaiele şi conflictele armate, a existat dialog. Filozofia medievală este bogată în acest patrimoniu. În epoca actuală a fost instituită la Al Azhar o comisie pentru dialogul cu Sfântul Scaun, care a continuat să se reunească în fiecare an aici în Vatican şi apoi în anul următor la Al Azhar. Activitatea acestei comisii s-a întrerupt pentru o perioadă de circa şase sau şapte ani, pentru a reîncepe din nou după alegerea iubitului frate Papa Francisc. Al Azhar a luat iniţiativa de a-l felicita şi am primit un răspuns frumos de la Francisc. Un răspuns care ne-a încurajat să începem din nou un raport. Şi astfel am decis să-l vizitez pe papa în Vatican, în mai 2016. În timpul acestei vizite fiecare dintre noi a descoperit o mare sintonie spirituală şi de gândire faţă de săraci, orfani, bolnavi, văduve, victime ale războaielor şi cei fără adăpost. Această sintonie între mine şi el poate oferi mult pentru a alina aceste crize. Din acel moment, n-a mai existat nicio ezitare. Personal nu am ezitat să întind mâna. Încă din primul minut al întâlnirii noastre cu el am avut confirmarea că este om de pace şi de umanitate prin excelenţă. Lucrurile au continuat bine şi în numai trei ani am avut şase summit-uri. În al cincilea dintre acestea am semnat Documentul despre fraternitatea umană. Detaliile despre această temă se pot găsi în cartea Imamul, papa şi parcursul spinos, care a fost tradusă recent în italiană, scrisă de studentul şi fiul meu, judecătorul Mohammad Abdelsalam.

De ce aţi voit să vă angajaţi personal în acest parcurs fără precedent?

Graţie formării mele la Al Azhar, precum şi graţie faptului că am crescut în oraşul turistic Luxor, încă din copilărie am conştientizat prin descoperirile arheologice ale faraonilor că religia se amestecă cu ştiinţa şi civilizaţia într-un mod surprinzător. Astfel, am crescut cu convingerea, că până astăzi curge în venele mele, importanţei extreme a religiei în construirea civilizaţiilor şi a dezvoltării materiale şi spirituale. Precum şi a rolului religiei în păstrarea acestor cuceriri de civilizaţie, pentru ca ele să nu fie deviate şi să devină astfel un rău pentru om, şi nu numai pentru om, dar şi pentru animale, plante şi chiar pietre. Apoi a crescut în mine conştiinţa deplină a importanţei religiei cu studiile mele de ştiinţe islamice şi specializarea în facultatea de teologie de la Al Azhar. Mi-am dat seama că mesajul religiei poate aduce roadele dorite numai dacă este vestit de credincioşi care cred, reconciliaţi în primul rând între ei. Între cei care duc oamenilor acest mesaj trebuie să fie pace, înţelegere şi colaborare. Pentru că dacă între ei domnesc dezbinare şi conflict, ei nu sunt în măsură să transmită oamenilor mesajul de pace. Cunoaştem vestitul proverb care spune: Cine nu are ceva, nu poate să dea. Pentru aceasta m-am gândit că Al Azhar trebuie să ia iniţiativa de a comunica împreună cu reprezentanţii religiilor pentru a ajunge mai întâi la o conciliere între ei şi apoi să se îndrepte spre lume pentru a vesti mesajul de pace. Am înţeles că religiile monoteiste apărute în cursul istoriei au un singur izvor, Dumnezeu, Gloriosul, Preaînaltul. Avem texte clare în Coranul sacru care spun că ceea ce a fost revelat de Dumnezeu lui Mahomed este acelaşi lucru care a fost revelat lui Abraham şi Moise şi Isus. Există un izvor unic. Este vorba de tot ceea ce este util pentru omenire ca valori, învăţături şi porunci, care nu sunt diferite între o religie şi alta. Asta m-a indus să plec pentru a fi alături de fraţii şi colegii mei reprezentanţi ai religiilor, pentru a descoperi aceste elemente comune, şi mulţumire fie lui Dumnezeu noi mergem reconciliaţi spre oameni sperând ca asta să ajute la alinarea durerilor omului de astăzi.

Care este contribuţia enciclicei Papei Francisc "Fratelli tutti" pe care dumneavoastră o consideraţi mai semnificativă? Este un mesaj care îi interesează şi pe musulmani?

Această enciclică este cu siguranţă de o importanţă enormă, în special în acest timp, atât pentru musulmani, cât şi pentru non-musulmani. Pot spune că această enciclică se inserează în cadrul întâlnirilor noastre şi este inspirată de ele. Papa însuşi aminteşte asta, cred că în prefaţă. Enciclica merge în aceeaşi direcţie, cea a dialogului şi a convieţuirii între oameni: în sinteză, este un apel de a aplica principiile morale ale religiilor pentru a crea o adevărată fraternitate unde nu este spaţiu pentru discriminare pe baza diferenţelor de religie, de confesiune, de rasă, de gen, sau pentru alte forme de intoleranţă. Enciclica este utilă pentru musulmani şi în acelaşi moment pentru alţii, deoarece spune că toţi suntem fraţi. Şi Coranul le spune musulmanilor: aveţi fraţi şi sunteţi egali în umanitate. Noi spunem că omul este asemănător sau egal cu mine şi este un frate al meu în umanitate. Poate să fie frate de religie, dar poate să fie pentru mine şi un frate în umanitate. Acesta este centrul enciclicei Fratelli tutti.

Ce pot face în mod concret religiile pentru a răspândi pace, respect, înţelegere reciprocă, şi a combate fundamentalismul care înjură numele lui Dumnezeu prin ură şi terorism?

Religiile se bazează pe principiul cunoaşterii reciproce, al înţelegerii şi al colaborării între oameni şi e a evita ura, conflictele şi războaiele când este posibil. În Coranul sacru există un îndemn obligatoriu, nu numai pentru musulmani ci pentru toţi, pentru că versetul începe cu "O, oameni": "O, oameni, v-am creat dintr-un bărbat şi o femeie şi am făcut din voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi reciproc". Scopul creaţiei şi diversitatea care este în ea este aşadar acela de a ne cunoaşte reciproc. Acest îndemn este unul din punctele comune între toate religiile monoteiste. Să ne imaginăm o lume care să preţuiască această indicaţie divină şi să se bazeze pe principiul de colaborare şi cunoaştere reciprocă prin respectul faţă de diversităţi ca lege divină pe care Dumnezeu i-a creat pe oameni. Cred cu fermitate că o societate care aplică acest principiu în sferele politice, economice, sociale şi culturale, nu se poate găsi afla într-un moment oarecare constrânsă să intre în conflicte sau războaie cu alţii. A spune că religiile aşa cum au fost revelate de Dumnezeu Preaînaltul au fost cauză de războaie în istorie este imprecis, pentru că acelea care sunt cunoscute drept conflicte în numele religiei, sunt de fapt conflicte politice care au furat numele de la religie încărcându-l cu interpretări corupte pentru a obţine cuceriri şi interese lumeşti, care nu au nicio legătură, nici pe departe, cu religia adevărată. Trebuie să spun că aceia care răspândesc astăzi ura între persoane şi practică violenţa şi vărsarea de sânge în numele religiei sau al lui Dumnezeu, sunt mincinoşi şi trădători ai religiilor ale căror steaguri le ridică, oricare ar fi aceste religii sau doctrine sau confesiuni în numele cărora vorbesc ei.

În Declaraţia de la Abu Dhabi despre Fraternitatea umană se vorbeşte despre promovarea egalităţii între bărbat şi femeie şi despre demnitatea femeii. Există semnale îngrijorătoare care arată învierea unui fundamentalism care nu respectă această demnitate. Cum se poate combate?

Vreau să clarific înainte de toate că tot ceea ce este declarat de Documentul despre fraternitatea umană este ceea ce este stabilit de islam cât priveşte respectul faţă de femei şi respectarea deplină a drepturilor sale. În afară de asta afirm că nimeni n-o poate priva pe femei de niciunul din drepturile sale, care au fost stabile te profetul islamului Mahomed şi care se regăsesc într-o frază clară şi sintetică: "Femeile sunt egale cu bărbaţii". Nimeni nu poate face asta când noi, musulmanii, de la Marrakesh la Jakarta, ştim şi mai mult ştiu copiii noştri în şcoli, că femeile mergeau să se roage cu profetul în moscheea sa, îl vedeau pe profet şi el le vedea şi schimbau cu el întrebări despre credinţă şi despre lume. Aisha, soţia profetului, mama credincioşilor, a participat la învăţământ şi la politică: corecta ceea ce i se părea greşit în înţelegerea unor legi ale sharia din partea unor shábada, însoţitori ai profetului. Acestea sunt fapte pe bază de documente, pe care le-am învăţat şi le predăm studenţilor noştri la Al Azhar. Vreau să spun, în faţa acestui adevăr, pe care niciun musulman fidel crezului său nu poate lua femeii drepturile garantate de islam. Trebuie să spunem că tot ceea ce se ridică astăzi în acest domeniu nu este altceva decât o victorie a obişnuinţelor şi a obiceiurilor depăşite şi antice, care dăunează legii islamului şi regulilor sale. Însă, din onestitate, vorbind despre această temă, spun şi că trebuie să fim vigilenţi şi să distingem - în expresia "drepturi ale femeii" - între drepturile plăsmuite de civilizaţii contemporane ignorând morala religioasă şi sentimentele naturii umane, şi alte drepturi formulate în societăţile în care religia este o bază solidă în construirea culturii şi a stilurilor de viaţă.

(După L'Osservatore Romano, 8 octombrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 382.